x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sinuciderea judecatorului Gica Popa

1
06 Mar 2004 - 00:00

Dupa marturia cutremuratoare a grefierului din procesul lui Ceausescu, "Jurnalul National" prezinta in exclusivitate dosarul sinuciderii judecatorului Gica Popa.

Se numea Gica Popa, magistrat militar, cu gradul de general maior. A fost presedintele Tribunalului Militar Exceptional care i-a condamnat la pedeapsa capitala pe sotii Nicolae si Elena Ceausescu. S-a sinucis la 1 martie 1990, iar moartea lui a ramas inca un mister.

Dupa 14 ani de la disparitia tragica a judecatorului Gica Popa, trista comemorare a trecut aproape neobservata. Reprezentantii actualei clase politice care fara actul sau de curaj ar fi ramas, in marea lor majoritate, niste ilustri anonimi, nu au catadicsit nici macar sa-i puna o floare pe mormant ori sa-i aprinda o lumanare. In schimb, la fiecare 26 ianuarie, mormintele celor pe care i-a condamnat la moarte in numele Revolutiei si al intregului popor sunt acoperite cu flori aduse de multi dintre romanii care au inceput sa-i regrete.

Ultima pedeapsa capitala

In orele tarzii ale zilei de 25 decembrie 1989, cand Televiziunea Romana(care pe atunci isi spunea si "Libera"), a transmis prima varianta a procesului sotilor Ceausescu, Gica Popa a fost, la fel ca si ceilalti membri ai completului de judecata, doar o voce fara chip care a rostit sec un verdict ce avea sa schimbe soarta intregii tari: "Tribunalul, in numele legii si al poporului, deliberand in secret, condamna, cu unanimitate de voturi, pe inculpatii Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena la pedeapsa capitala si confiscarea totala a averii."

Aceasta sentinta a marcat sfarsitul unei intregi epoci in justitia romaneasca, fiind, in acelasi timp, ultima condamnare la moarte.

Cosmarul completului de judecata

Dupa vizionarea acelor imagini, care confirmau informatiile legate de sfarsitul lipsit de glorie al "Odiosului" si al "Sinistrei", romanii s-au culcat linistiti. In schimb, pentru fiecare dintre membrii completului de judecata a inceput o perioada cumplita, in care teama pentru viata lor si a familiilor a fost o prezenta permanenta si covarsitoare. Ceilalti membri ai completului extraordinar au reusit sa-si gaseasca, intr-un fel, echilibrul interior si au iesit cu bine din acele momente: fie ca au fost avansati pe functii importante, fie ca au fost trimisi in strainatate. Gica Popa a fost singurul caruia i s-au facut promisiuni asemanatoare, uitate insa de mai marii timpului.

Moartea - linistea suprema

Din pacate, dupa doar doua luni, generalul Gica Popa a cedat. El nu a mai rezistat nici in fata amintirilor legate de acele momente dramatice, dar si a fricii constante pentru viata familiei sale. In acelasi timp, prietenii lui apropiati isi amintesc ca incepuse sa aiba un acut sentiment de zadarnicie, dar si de revolta. Nemultumirea sa provenea si dintr-un sentiment de frustrare pentru ca isi dadea seama ca dupa ce, in decembrie ‘89, isi facuse datoria, cei care trebuiau sa-i recunoasca acest merit incepusera sa-l ignore si sa-l lase de-o parte. In ziua de 1 martie 1990, vestea sinuciderii sale a cazut ca un trasnet. Imediat au aparut tot felul de zvonuri, in care decesul judecatorului care i-a condamnat la moarte pe Ceausesti a fost interpretat in fel si chip. Cel care a stiut, cu certitudine, de ce a recurs la acest gest fatal a fost doar Gica Popa insusi. Acum, dupa 14 ani, singurele indicii care ar putea explica, in mica masura, motivele care l-au facut sa-si duca pistolul la tampla si sa apese pe tragaci sunt biletele pe care le-a lasat in urma lui.

Cu gandul la Dumnezeu si la familie

Procurorii care au anchetat moartea generalului au descoperit trei astfel de mesaje scrise. Primul dintre acestea, aflat in buzunarul vestonului purtat in momentul suicidului spune doar ca: "Scrisoarea catre sotie se afla in fiset, la Tribunal, in compartimentul de sus, precum si un plic cu bani". Continuata la sediul instantei militare, ancheta a dus, in scurt timp, la descoperirea celui de-al doilea mesaj, exact in locul indicat, deasupra unui borcan de ness. "Nu am gasit alta solutie pentru a ma elibera de teama si spaima care mi-ar fi facut insuportabila viata pe care as mai fi avut-o de trait. Nu doresc ferpare si nici coroane din partea colegilor, numai unul din partea familiei. Nu reprosez nimanui nimic, i-am iertat pe toti. Scrisoarea pentru familie se afla in fiset. Doamne, ajuta-ma sa trec aceasta grea cumpana." Dupa aceste randuri urmeaza semnatura lui Gica Popa si o ultima dorinta: "Sotia sa fie anuntata cu menajamente."

Iertarea de dincolo de moarte

Strict personala, cea de-a treia scrisoare a fost vazuta doar de procurorii anchetatori. Drama pe care a trait-o Gica Popa in acele zile poate fi doar banuita, din faptul ca, asa cum singur afirma, suicidul i s-a parut a fi singura cale de eliberare de teama si spaima. Ceea ce nu explica a doua scrisoare a lui Gica Popa este de ce nu dorea "ferpare si coroane" din partea nici unuia dintre colegii sai, desi multi dintre ei ii fusesera totusi prieteni apropiati. Si, cu toate acestea, el afirma ca i-a "iertat pe toti". Ce avea sa le ierte? Raspunsul la aceasta intrebare il pot da doar cei implicati in "culisele" acelei perioade deosebit de complexe. Dar foarte putini dintre acestia mai sunt acum dispusi sa vorbeasca.

Politicienii ii datoreaza totul, dar acum l-au uitat cu totii"

Eleonora Popa - sotia

Marturiile unora dintre apropiatii lui Gica Popa ar putea descalci o parte dintre aceste intrebari, ramase inca fara un raspuns oficial. Incercand sa elucidam aceste aspecte, am contactat-o telefonic pe sotia generalului, doamna avocat Eleonora Popa. De la inceput, dumneaei ne-a spus ca nu poate vorbi despre aceasta rana, ramasa inca deschisa chiar si la 14 ani de la moartea sotului sau. "Tot ce pot sa va spun este ca l-au uitat cu totii. Atunci, pe 25 decembrie 1989, el a fost cel care si-a asumat o sarcina istorica. Fara moartea lui Ceausescu nu ar fi existat nimic din cele ce sunt acum, mai rele sau mai bune. Cati dintre actualii parlamentari ar fi putut ocupa fotoliile si functiile pe care le au? Toata clasa politica de dupa 1989 isi datoreaza inaltele pozitii detinute actului de curaj al sotului meu, din ziua de 25 decembrie 1989. Cu toate astea, acum l-au uitat cu totii, si nimeni nu-si mai aduce aminte de el. Ei bine, anul acesta, pe 1 martie, nici unul dintre acestia nu s-a gandit sa se duca la mormantul sotului meu. In schimb, pe mormantul lui Ilie Ceausescu au fost depuse doua coroane oficiale. Una era de la Corneliu Vadim Tudor, iar cealalta de la consilierul prezidential Ioan Talpes. Asta este, asa se scrie istoria", a incheiat Eleonora Popa, vaduva generalului.

Credea ca a fost lasat de izbeliste"

Sorana Popa - fiica

Plecata din tara, Sorana Popa, fiica lui Gica Popa, nu a putut fi contactata in mod direct. Motiv pentru care am apelat la cateva declaratii date de ea imediat dupa moartea tatalui sau. "Ultima data cand m-am vazut cu tata a fost luni dimineata (n.r. - cu trei zile inaintea mortii lui). In ultimele doua luni l-am vazut foarte rar. Ne-a spus sa nu mai stam acasa. L-am simtit ca ii este teama. Devenise foarte apatic. Generalul Militaru ii promisese ca, pana pe 25 ianuarie, o sa plece sa lucreze in strainatate", relata atunci Sorana. Fiica generalului confirma si teama descrisa de Gica Popa in scrisoarea sa de adio. "Nicaieri nu se simtea in siguranta. Nici acasa, nici la Tribunal. Era foarte singur. Poate ca singuratatea i-a si intretinut frica. Avea impresia ca a fost lasat de izbeliste. Ultimele saptamani le-a trait in teroare si frica, pentru soarta mea si a mamei." Ultima convorbire cu tatal ei a fost una telefonica in care el o anunta ca joi are audienta la ministrul Justitiei si spera sa se rezolve totul. Este exact joia in care Gica Popa s-a sinucis, in biroul 122 din incinta fostului sediu al Ministerului Justitiei. Probabil ca, desi planificata anterior, sinuciderea lui a fost cauzata si de faptul ca in urma acelei audiente si-a dat seama ca promisiunile care ii fusesera facute nu vor fi respectate.

CONTINUARE: Ancheta oficiala si amintiri personale

Citeşte mai multe despre:   gica,   popa,   gica popa

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de