Aurel Flutur, mot din vecinatatea Pesterii Ursilor, a strans o viata obiecte vechi de arta taraneasca. Pe vremea comunistilor, nomenclaturistii se "aprovizionau" cu raritati din colectia Flutur. Dar tot i-au mai ramas colectionarului vreo 2.000 de piese, pe care le-a expus intr-un muzeu organizat in propria gospodarie.
Rromii din Gruiu - Afinarii viseaza capsune spaniole
Satul Siria Il are pe Slavici, Mocirla - pe Lica Samadau
Dezna - "Sunt ruina, ca si cetatea!"
Radacini cu chip de poveste Jurnal de Caravana - NO!
Un mot din satul Chiscau si-a facut din pasiune pentru obiectele vechi de arta taraneasca un adevarat muzeu al satului in propria curte. Comunistii s-au aprovizionat cu japca din colectie, dar tot i-au mai ramas peste 2.000 de exponate.
S-a nascut la tara, intr-o casa acoperita cu paie, cu vatra de lut si leaganul in grinda. Isi agata camasa la spate cu nasture. Aurel Flutur a feciorit in satul Chiscau, din judetul Bihor. Cand a revenit din armata, lumea in sat se intorsese cu susul in jos. Taranii dadusera cioarecii (pantaloni taranesti) si sumanele pe pufoaice si blidele de lut pe farfurii din tabla. Vinovata - mina de uraniu deschisa in apropierea Chiscaului, care a adus cu sine emanciparea.
Ingrijorat de cat de repede se leapada satenii de traditie, Flutur
s-a apucat sa adune in curtea sa vechiturile si cioabele aruncate de vecini. "Trebuia cineva sa mai tina cont si de ce a fost si sa pastreze ca sa arate la urmasi: «Uite, ista-i lingura de lemn cu care manca bunul tau» . Din 1968 am adunat mai cu gros, pana atunci unul, doua obiecte. La inceput nu m-am gandit ca o sa ajung la o colectie asa mare", povesteste Flutur. In curtea si in casa lui, situate la o aruncatura de bat de Pestera Ursilor, sunt ingramadite astazi peste 2.400 de obiecte in ceea ce se numeste Muzeul Etnografic La Flutur: oale din lut, pietre de moara, rasnite din piatra sau metal, clopote, costume populare vechi, alambicuri si cate si mai cate. Asta, daca nu punem la socoteala cele 800 de piese care au luat calea Muzeului Agriculturii din Slobozia si inca 1.200 ce se gasesc la Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea.
DEZINTERES. Daca inainte de 1989 munca sa era sursa de alimentare pentru muzeele de stat - pe principiul ori le dai si iei banii, ori le luam - , acum nimeni nu sare sa-i acorde o mana de ajutor, astfel incat obiectele sale sa nu mai stea sub cerul liber. "Nu mi-a dat nime nimica, nici doi lei. M-au intrebat unii de ce nu pun taxa si le-am zis: «De ce sa pun taxa, sa bag banii la finante...». Pentru muzeul asta daca-l fac imi trebuie aceleasi hartii ca pentru o fabrica de avioane", se justifica Flutur.
PASIUNE. Acum e pensionar, dar in tinerete Aurel Flutur a fost pe rand sofer pe camion si apoi primul taximetrist in orasul Stei in anii â70. Manat de pasiunea sa, pana si cursele le transforma in obiecte pentru colectie. "Erau multi care nu aveau bani, dar ii ingaduiam si ii treceam pe carnet. Mutam eu banuâ dintr-un buzunar intr-altul, iar ei imi dadeau un blid, o pereche de opinci." Toti banii castigati in familie tot in colectie ajungeau. Daca ar fi sa faca o socoteala, nu i-ar da de capat. "Nici daca mi-ar suci cineva gatul nu as putea sa spun, insa va spun de multe ori: de la salarâ pana la avans luam bani imprumut, ca nu ajungeau de mancare", recunoaste Flutur, aratandu-ne o locomotiva cu abur, folosita la filmarile de la "Padureanca", pe care a dat in urma cu sase ani circa 35 de milioane de lei. Si acum umbla dupa lucruri vechi, dar oamenii il stiu si nu mai vor sa vanda cu una, cu doua. "Acuma o luna jumate m-am dus pana la Lupsa si am gasit un jug din ala in care se potcoveau boii, si tot umblu dupa ala, dar nu vrea sa mi-l vanda. El nu face nimica cu el... Nu ma las pana nu-l cumpar, fac de dracuâ in patru."
NECAZURI. Domnocu - porecla capatata in copilarie de la un mosneag hatru, din cauza ca era mai dolofan - a ajuns in cativa ani de rasul satului. La sfarsit de saptamana, cand toata suflarea avea program de radiosant, el umbla pe coclauri dupa vechituri. "Ma vedeau oamenii ba cu-n leagan in spate, ba cu blide, de radeau toti de mine: «O bolunzit Domnocu!». Iar altii ziceau: «No, n-o bolunzit numa Domnocu, ci si nevasta si pruncii!»", isi aminteste el razand. Sotia Lucretia nu a fost prea incantata la inceput de hobby-ul barbatului. Tot ce aducea el seara acasa femeia arunca a doua zi dimineata peste gard. Erau sa ajunga si la tribunal, sa se desparta, daca nu o impaca un profesor din sat. Lucretia s-a resemnat si a inceput sa adune cot la cot cu el vechituri.
|
PISTOALELE CU CREMENE SI SECURITATEA
|
|
Aurel Flutur a inceput sa adune obiecte vechi mult inainte de 1989. Cu toate acestea nu prea a avut treaba cu comunistii, decat odata cand a vrut sa-si completeze colectia cu doua pistoale cu butoias si cremene. Armele de foc - care stateau de cateva luni la Casa de Cultura - le-a gasit aruncate langa un bloc, unde ii spusese un vecin sa le caute. Baiul e ca Securitatea a aflat ca Flutur e in posesia unui pistol si a inceput sa-i scormoneasca prin casa pana i-a intors-o cu susul in jos. Urma
de arme, ioc, pentru ca omul le pusese dupa usa, pe o masuta acoperite cu cateva ziare. "Si au lasat vorba la nevasta mea cand vin, urgent sa ma duc cu pistolul - ca ei stiau numai de unul - la Politie", isi aminteste barbatul. Ajuns la post, militienii i-au luat interogatoriul de rigoare, dar motul a fost scapat din mainile Securitatii de un angajat de la Politie care le-a spus celor veniti de la judet ca pistoalele stateau la Casa de Cultura de patru luni.
|
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
