Jurnal de Caravana - As fi vrut...

As fi vrut in acest ultim jurnal de caravana 2006 sa sparg tiparele, sa nu respect canoanele. As fi vrut sa nu va scriu ca ne-am trezit dimineata, ne-am rezolvat ultimele probleme si apoi ne-am imbarcat pentru Bucuresti.

As fi vrut in acest ultim jurnal de caravana 2006 sa sparg tiparele, sa nu respect canoanele. As fi vrut sa nu va scriu ca ne-am trezit dimineata, ne-am rezolvat ultimele probleme si apoi ne-am imbarcat pentru Bucuresti. As fi vrut sa nu va scriu ca eram toti cam pleostiti, ca trebuia sa o luam spre casa, unde ne astepta rutina cea de toate zilele. As fi vrut sa nu va scriu ca ni s-a parut ca timpul s-a scurs prea repede, comprimand zilele-n ore si orele-n secunde. As fi vrut sa nu va scriu cati oameni minunati am intalnit si ce locuri frumoase am vazut. As fi vrut sa nu va scriu ca in ziua plecarii noastre, soarele a aparut de dupa nori, mult mai tarziu decat o facuse in diminetile de dinainte si ca cerul a inceput sa cearna apa parca pentru a ne mai inmuia din regrete. As fi vrut sa nu va scriu ca pana si unul din baietii care ne servea la masa in hotelul din Caciulata prinsese drag de noi si-i era teama ca atunci cand ii va veni tura vom fi demult plecati. As fi vrut sa nu va scriu cum am facut o ultima baie in strandul cu ape termale si cum am cautat lacomi sa mai punem ceva bronz de munte pe noi. As fi vrut sa nu va scriu ca am oprit din nou pe Dealu Negru la micii aia mari si la fructele de import cu "eticheta" romaneasca. Dar ce mi-am dorit cel mai mult a fost sa nu va scriu cum se spune despre noi ca avem o tara frumoasa, dar pacat ca e locuita. Si asta pentru ca e nedrept. Trebuie sa recunosc ca sunt patrioata din fire ceea ce pare putin cam anacronic. Dar prea mult ne-am obisnuit sa ne dam singuri in cap, si asta pentru ca am avut nenorocul sa avem de-a face cu oameni, autoritati, care ne-au dezamagit. Mergeti unde am mers noi si cautati omul simplu, romanul de rand. Cu durerile si bucuriile lui, cu povestile lui. In "leaganul" lui. O sa simtiti probabil o stare de emotie si o sa va intrebati de ce. Unii dintre dumneavoastra veti cauta poate cu obstinatie fel de fel de explicatii si asta numai si numai pentru a nu recunoaste ca sunteti anacronici. Nu cred ca e prea mult daca vi se intampla macar o data pe an, intr-un concediu prin tara. Ar fi un pas mic pentru Romania, pentru redescoperirea ei. Va dati seama cat ar insemna 22 de milioane de pasi?