Jurnal de Caravana - Teama de frumos

Cat de mult mi-as fi dorit sa pescuiesc un Monstru cu Marin Moraru, si in restul timpului sa stau singurel si sa belesc ochii la frumusetea din jur. Ei bine, nu pot sa fac nimic din astea, in primul caz motivul e evident, in al doilea - pentru ca nu e adevarat.

Cat de mult mi-as fi dorit sa pescuiesc un Monstru cu Marin Moraru, si in restul timpului sa stau singurel si sa belesc ochii la frumusetea din jur. Ei bine, nu pot sa fac nimic din astea, in primul caz motivul e evident, in al doilea - pentru ca nu e adevarat. Desi pot sa casc orbitele cat imi permit muschii mei oculari, e atat de frumos, ca te umple. Intr-atat incat tre’ sa te descarci cumva, intr-un dialog. "Bisericuta" mea are cativa enoriasi alesi pe spranceana, zdrobiti de simt estetic si al umorului, ba chiar si de niscai trairi artistice. Asadar, radem seara ca apucatii, cateodata cu lacrimi, oricum, mult mai des ca acasa. Dupa ce mergi cu salupa prin padure, ferindu-te de craci, deasupra cu un soare care te umple de viata, iar apei de sub tine i se vede fundul, si ajungi intr-o colonie de pasari care nu-ti fug din cale, iti cad dintii de fericire. E atat de frumos, ca rascoleala interioara pe care o simti iti face frica. Vrei sa scapi de ea si atunci razi, razi cat poti de orice, inclusiv de pasarile alea si alti fraieri care se uita la ele. Ai o criza de frumusete pe care o compensezi cu cinism de oras. Stransi iar la un loc, natura devine prea multa, prea marunta, mica, miscatoare, ti se baga pe sub haine, te ciupeste, soarele arde prea tare, salupa te zdruncina, pestele de la cherhana e prea mult, iar din cele doua specii de egrete nu o aducem in discutie decat pe cea creata. Saraca pasare, dac’ar stii ea… Nici macar nu sunt convins ca era vorba de egreta sau de alt pasaroi, nici nu conteaza. E minunata oricum i-ai lua numele la misto.

Prin colonie si la nea Vanea (gasiti personajul prin paginile de azi) au fost mai mult de jumatate din noi, nu le dau numele ca nici nu prea vor, restul care-n-cotro, pe uscat, in jurul Tulcei. Nu am nici cea mai vaga idee pe unde au umblat ceilalti si nici nu ma intereseaza. Una la mana - e treaba sefilor si a doua - ca nu aveau cum sa-mi povesteasca ceva mai frumos decat ce am vazut eu. Si cum ati putea sa vedeti si dumneavoastra, desi nu mi-ar conveni.

O sa va adunati mormane si o sa va napustiti ca ulii sa vedeti Raiul pe pamant si o sa umpleti totul cu fum si peturi de plastic. Iar mie nu o sa mai imi tremure stomacul la anul, la Caravana viitoare, sfinteasca-se numele ei care m-a adus aici.