Nightlife / Sa sara-n aer Baile Felix, sa sara-n aer!!!

Nebunie, dezmat nelimitat pe plaiuri bihorene. Baile Felix sar in aer cu mici, cu bere, cu mustar. O noapte prin statiunea ce nu doarme niciodata inainte de miezul noptii se lasa cu amintiri eterne pentru turisti.

Plecasem din Oradea, unde, de zilele orasului, populatia se adunase sa-i asculte pe Stefan Banica jr si pe AG Weinberger. Tineret mult si galagios, rasfirat intre sinagoga si statuia lui Eminescu. Dar cum Banica nu era singurul obiectiv artistic al serii, am plecat inapoi la baza, in Baile Felix, unde turistii fierti peste zi in apele termale se pregateau sa dea in clocot cu o portie de hip-hop marca BUG Mafia. Concertul din Baile Felix era asteptat dupa miezul noptii, asa ca am tras mai intai o tura prin statiune. Acum trebuie sa va spunem ca Baile Felix nu sunt, asa cum multi cred, paradisul pensionarilor cu incheieturi reumatice. Nu, nici vorba, Baile Felix seamana bine de tot cu un Costinesti mai mic, fara obelisc (are, in schimb, nuferi) si fara plaja pe care tinerii sa se giugiuleasca sub lanternele jandarmilor. Seara, generatiile crude se plimba prin intunericul padurii, laolalta cu perechile care-si sarbatoresc deja nunta de argint sau de aur. Cei din urma, chiar daca ziua se duc la tratamente, nu pierd ocazia sa-si continue cura cu fleici, mici si cotlete basculate cu ajutorul berii.

LA DANS. Incercam sa facem o halta la terasa Lotus, unde, de la distanta, miroase a distractie retro. Terasa e aproape plina, dar ochim niste locuri strategice, langa ringul de dans pe care niste perechi de varsta mijlocie, jucand de mama focului, se simt iar adolescenti veniti in tabara scolara. Ghinion: cand tocmai voiam sa parcam, un ospatar vigilent ne atrage atentia ca "au inchis". Ne uitam cu jind la mesele la care grupurile de cheflii consuma in draci. Poate e o petrecere privata, ne zicem, sau poate e din cauza colegului nostru Marin, pe care aceiasi ospatari il dadusera afara cu o zi inainte pentru ca intrase cu mancare straina pe terasa cu pricina. Dar nu ne pare rau, fiindca lumea buna se strange deja la Mafia, la Art Club. Ne-am dat seama ca numele discotecii nu e deloc intamplator, deoarece in seara asta locul e un adevarat cenaclu al poeziei de cartier si al celei vestimentare. Lanturi groase la gat, tricouri de firma cu numere pe spate, freze pe care s-au jertfit borcanase intregi cu gel de par, fustite scandaloase, decolteuri halucinante si adidasi scumpi. La naiba, apele astea termale fac minuni!

Surpriza: dupa ce platim biletul de 150.000 de lei vechi si ni se pune stampila de libera trecere pe antebrat, peste cine credeti ca dam in discoteca? Peste Stefan Banica jr. Nu s-a dedublat, stati linistiti, joaca intr-un videoclip mai vechi proiectat pe un ecran mare, in spatele scenei. Si canta chiar piesa pe care o interpreta in Oradea atunci cand am plecat noi. "Bai, ia uite, frate, manca-t-as: Banica. Nu canta Mafia in seara asta? Ca puteam sa-l vedem moca, in oras?!", il intreaba un baiat de cartier bihorean pe tovarasul lui cu inel fin, de doua kile, pe degetul mijlociu. Tovarasul se uita insa dupa gagici, fredonand usor melodia lui Stefan Banica jr, nu-i raspunde si, printre decolteuri, cauta din ochi vreun prieten pe la mesele deja pline sau rezervate.

TOVARASI. Desi n-are cartiere, statiunea are "baeti"

"BAETII". Berea e 3 lei sa traiasca!, la bar e coada si lumea asteapta civilizat sa-si ia cate o sticla. Sa nu uitam ca Mafia are un public special, baieti mandri, sanatosi, care niciodata nu privesc in pamant. Ei doar se uita peste capetele celorlalti, asa ca este normal sa nu te vada in drumul lor prin discoteca si sa te impinga cu pectoralul la o parte, de parca ai fi o usa de dulap pe care trebuie sa o deschizi atunci cand ai bratele pline. Daca nu pari indiferent si puternic cand treci prin multime, n-ai nici un fel de clasa si nu te baga nimeni in seama. Poate e efectul secundar al apelor termale, in care nu e asa de bine sa intri prea des cu capul.

Publicul e deja in fierbere, baietii de la Mafia beau calmi un suc la o masa de langa scena, clubul e din ce in ce mai populat. Si, in sfarsit, dupa lungi anunturi, Cady, Uzzy si Tataee incep s-o dea la microfon. Delir. Lumini. Strigate. Si mai mult delir. Fum si, implicit, lacrimi. "Buna seara, Baile Felix si la prietenii nostri din Oradea!", striga Tataee. Prietenii din Oradea raspund prompt. Niste bodyguarzi ii apara pe artisti de fanii care vor sa-i pupe sau sa-i loveasca: Este! Un fan e asa de fericit ca Uzzy il injura la un loc cu alti spectatori infierbantati, incat e gata-gata sa pice de pe o balustrada. Bodygarzii se flexeaza. "Acuma, sa strigati tare, cat puteti voi: Sa sara-n aer, sa sara-n aer Baile Felix!!! Sa sara-n aer Baile Felix!!!". Dar Baile Felix deja sunt in nori, discoteca bubuie de mama focului, Tataee, cu spatele la public, parca si-a bagat jumatate din microfon pe gat. In spate, pe ecran, Ombladon, de la concurenta, canta si el, insa fara sonor. Un regal absolut: BUG Mafia si Parazitii, sub acelasi acoperis. Baile Felix usor derutat, dar fericit, toarna pe gat ultimele picaturi de bere, bodygarzii s-au mai relaxat, in aer fumul se risipeste, statiunea se pregateste de culcare. "Ne-a zis managerul lor ca «aveti un public cam problematic aici»", ne marturiseste la iesire baiatul cu biletele. De ce?, intrebam curiosi. "Pai n-ati vazut ca era probleme la un moment dat?", vine raspunsul. "Au mai fost baietii de la Mafia prin Oradea si or luat bataie de la niste baieti, ca le-or injurat femeile", incheie el explicatia.

Tineretul se imprastie incet pe strazi, spre hotelurile si pensiunile in care parintii sforaie de mult. Maine e sambata, Baile Felix se pregatesc iar de explozie.

SANATATE PRIN LECTURA

De 13 ani, doamna S. se ocupa cu sanatatea prin lectura pentru turistii de la Baile Felix. Sa nu care cumva sa-i spui ca biblioteca este mica. "Avem 40.000 de volume, literatura romana si straina", ne poarta femeia prin miros dulceag de vechi. "Aici - putina filozofie si istorie", zice in timp ce intram in ultima camera, micuta, cu peretii manjiti de la ploile care s-au scurs prin tavan. Turistii, care marturisesc ca nu pun mana acasa pe o carte, isi trateaza lacunele literare la bai. "Vizitatorii statiunii prefera literatura clasica", ne lamureste bibliotecara. La oamenii in varsta, un criteriu in alegerea unui volum este si marimea literelor, astfel ca ii e greu sa spuna care sunt autorii preferati in aerul tare al muntelui. Caci pe langa evergreenurile lui Balzac sau Tolstoi, Codul lui Da Vinci e la mare cerere. Daca ar fi sa recomande celor care o viziteaza o carte, doamna S. nu ezita: Ghidul statiunilor. "Sa stie despre ce e vorba, totusi, la noi aicea, no!" (Ionela Gavriliu)