"Platou de filmare" bun de revendicat

Muzeul Satului Valcean din Bujoreni are zeci de gospodarii, o scoala rurala veche, trei biserici de lemn, ateliere de tot felul, un scranciob, un han. Terenul pe care se afla muzeul este revendicat de urmasii fostului proprietar.

Scoala din Cacova, Stoienesti, secolul al XX-lea, Muzeului Satului Valcean din Bujoreni. Ne-am asezat pe randul de la geam, in banca intai, cu patru locuri, si am ascultat o lectie despre scoala primara, construita dupa modelul lui Spiru Haret. O lectie predata de un Domn Trandafir al mileniului trei, de fapt muzeograful. "Al batran", cum isi zice fostul director al acestui muzeu, Ion Oprea. Privim fascinati la Abecedarul de 80 de ani, pe care au invatat sa buchiseasca fetele de la Pensionul "Elena Doamna" din Bucuresti si pe care o familie bucuresteana l-a donat muzeului. Nici "un porcusor" desenat pe paginile cartii, nici un colt indoit tradeaza respectul pentru carte al celor dinaintea noastra. Domnul invatator-muzeograf ne surprinde cu "tabla neagra umblatoare", numita astfel pentru ca este formata din doua bucati care culiseaza si permit ridicarea sau lasarea celor doua elemente. Iesim din sala mare si trecem putin pe la cancelarie, unde descoperim pe un panou regulamentul care spunea ca invatatorul trebuie sa fie imbracat decent: "Palarie neagra, camasa din in, canepa sau borangic, lunga pana la genunchi, brau, chimir, pieptar, itariâ¦". Invatatoarea, si mai decenta: tot portul traditional, plus marama pe cap.

GAZDE. Satul-muzeu de la Bujoreni va asteapta sa-i treceti pragul

SCRANCIOBUL. Aflam ca in Muzeului Satului din Bujoreni s-au facut filmari la pelicula "Pacala se intoarce". Nu ne dam in scranciob de teama sa nu se rupa cu noi si ghidul nostru se amuza. "Asa s-au speriat si actorii la filmari. Era o scena cu scranciobul in film si se temeau sa nu cada cu tot cu leagan, dar cu baietii vanjosi de la cascadorie nu avea cum sa se intample ceva de genul astaâ¦" N-am vazut inca filmul dar cred ca mediul in care se invartea Pacala de obicei nu era departe de satul acesta care are hotar de o parte biserica din satul adevarat si de alta niste case cu gradini ale bujorenilor. Scranciobul, adus din satul Stoienesti, dateaza de la inceputul secolului trecut si asezat asa, in mijlocul satului, este si acum o atractie pentru cei care trec pe ulite.

COMBINA. Intram in cladirea din stanga scranciobului, in Hanul Bogdan din 1889, ridicat pentru satul Malaia. Interior fascinant cu tot felul de recipiente vechi, de la toiul nelipsit din orice carciuma sateasca pana mai anii trecuti pana la celebra sticla de suc cu bila. Ghidul nostru face si putina atmosfera: deschide colectia de discuri si pune o melodie nemteasca la patefon. Da si volumul "mai tare", deschizand ambele usi de lemn ale aparatului muzical. Ne convingem astfel ca ne aflam in fata primei combine muzicale.

RITUALURI. In biserica de la 1785 se fac si slujbe

Citește pe Antena3.ro

Un gram din această substanță rară costă peste 62.000.000.000.000 de dolari. Este produsă de om și are proprietăți uluitoare

RADACINI. "Al batran", adica ghidul nostru prin satul cu faneata si flori printre casele insirate pe 80 de hectare, nu mai pridideste cu povestile. Pacat ca nu reusim sa vedem fiecare gospodarie, fiecare casa cu cotloanele ei, din care nu lipsesc laicerele, covoarele vechi oltenesti, vopsite in culori vegetale, toate instrumentele necesare intr-o casa de oltean destept si harnic. Am intrat in cea mai veche casa a muzeului, care are peste 200 de ani, si ne asezam uimiti pe blana de lemn de la intrare. Peste drum, o casa cu prispa in care gasim motivele coloanei lui Brancusi. La poarta altei case de prin Tara Lovistei, parii sunt antropomorfi: sunt reprezentati in sculpturile populare toti membrii familiei: tatal batran, mama si fiica lor purtand in spate un copilas.

Prin ce este diferit acest muzeu fata de altele de gen din tara? Poate prin faptul ca este mai viu. Aici se fac petreceri la cerere, in hanul amintit, contra unei anumite sume, evident. Biserica de lemn de la 1785 a fost si ea martora unor slujbe: cununii, botezuri, dar si inmormantari sau parastase, acestea din urma la moartea vreunui fost angajat al muzeului.

Si daca in satul-muzeu exista scoala primara, han, biserici, stana, ateliere de olarit, dulgherie, fierarie, tesatorie, moara de apa si de mana, stupine, troite, scranciob si foisoare de paza, va fi aici in curand si o primarie. Este un vis al celor care conduc si ingrijesc acest loc care merita sa fie vizitat. Din pacate, mai mult elevii adusi in excursie cu scoala sau turistii de prin statiunile din zona calca pragul Muzeului Satului Valcean. Cei care n-au fost inca nu stiu ce pierd.

"Credem ca am ajuns la pace cu ei"

PROIECT. Muzeul Satului Valcean ar putea fi un centru de conservare si perpetuare a traditiilor

La umbra unui nuc inalt din apropirea hanului, suntem poftiti de gazdele noastre sa bem un pahar cu apa sau o ceasca de cafea. Ne aflam intr-un bar orginal in aer liber, reprezentat de o banca ce inconjoara pomul si de un blat mai inalt pe post de tejghea, care de asemenea se roteste dupa nuc. Este timpul sa aflam si partea putin mai trista, dar care pana la urma, ne dam seama din discutii, ar putea duce muzeul undeva intre locurile cele mai cauate din tara.

NEPOTII. 2Cele 8 hectare de teren pe care se afla Muzeul Satului Valcean din Bujoreni au fost revendicate dupa 1989 de catre urmasii colonelului Saltea. Colonelul avusese mai multe terenuri inainte de nationalizare, iar cei doi copii ai fiicei sale, un inginer si un avocat, dupa cum ne-a spus muzeograful Ion Oprea, au cerut in instanta toate pamanturile bunicului lor luate cu forta de comunisti. Este vorba de peste 2.500 de hectare aflate prin judetele Valcea, Gorj si Arges, intre care se afla si cele 8 hectare de teren din Bujoreni. "Am ajuns la pace cu ei in privinta terenului pe care se afla muzeul nostru", spune domnul Oprea. "Le vom retroceda doar terenul viran." Este la intrarea in muzeu, spre drumul care duce de la Ramnic la Caciulata, o mare parte de tren pe care nu se afla nici o constructie amplasata. "Ii rugam pe urmasii fostului proprietar sa construiasca daca vor pensiuni pe acel teren viran din incinta muzeului. S-ar putea face ceva extraordinar. Stam pe un bulgar de aur aici", povesteste interlocutorul nostru. Este convins ca le-ar placea foarte mult vizitatorilor sa vada pe viu cum se face casul la stana sau cum se fac oalele in atelier sau cum iese mustul de sub teasc. Daca ar fi cazati in pensiunile ce se vor ridica in incinta si ar fi lasati sa se plimbe noaptea prin "satul" luminat frumos, turistii ar fi mai mult decat incantati. Sau daca li s-ar organiza petreceri traditionale in hanul muzeului si cate si mai cate nu s-ar putea face aici. Se pare ca acest fel de interactivitate este tot ce poate salva de la moarte de la un muzeu, pana la urma. Daca la sfarsit de an scolar vin, zilnic, cateva zeci bune de autocare cu elevi de pe la scolile din judet sau chiar din judetele apropiate, in rest nu se prea inghesuie lumea sa vina la Muzeul Satului Valcean. Fenomenul nu este singular, si celelalte muzee stau destul de prost la acest capitol. Despre personalitatea fostului proprietar, ghidul nostru povesteste ca era foarte apreciat in zona. "Colonelul Saltea facuse o mare scoala de pomicultura. El i-a invatat pe taranii de pe aici sa altoiasca tot felul de soiuri de pomi", spune Ion Oprea. Speranta lui, ca si a noastra, este ca Muzeul va ramane totusi acolo.

Buchisire

Muzeul Satului Valcean este situat aproape de iesire din Ramnicu-Valcea, pe E 81. A fost deschis in 1974. Exista aici aproape 80 de constructii arhitecturale si in jur de 12.000 de piese muzeistice. In sala de curs a scolii rurale, printre obiectele vechi se afla si Abecedarul dupa care invatau copiii in urma cu 80 de ani. In cealalta sala a scolii se organizeaza periodic expozitii de arta plastica.

Blestemul bisericii mutate

Muzeograful Ion Oprea ne spunea ca exista un blestem care va cadea asupra celui care ia biserica ce s-a ridicat intr-un sat si o duce in alta parte. Blestemul se referea la cei care ar fi mutat bisericile din lemn. Biserica de lemn de la 1785, adusa in Muzeul Satului Valcean chiar de Ion Oprea cu echipa sa, a avut si ea micul ei blestem. A dat batai de cap mesterilor care nu o mai puteau aranja la fel pe noul loc. Dupa mult chin, si-au dat seama ca mesterii initiali au construit-o cu buna stiinta astfel incat sa nu mai poata fi reconstituita identic. Au fost necesare mici artificii pentru reconstituirea locasului. Aceasta biserica a fost sfintita dupa â89 si la marile sarbatori se fac liturghii.

Bob ucigas, sanie de domnite

Printre obiectele interesante pe care le-am vazut la Bujoreni, in muzeu se afla si o sanie de domnite, foarte frumoasa, un dric negru si un bob, supranumit "ucigas". Ghidul nostru ne spune povestea lui. Este numit astfel pentru ca in iarna lui 1951 a omorat un baiat ce se afla in el. Cativa liceeni nastrusnici s-au imbarcat in bob si au plecat pe strazile orasului Ramnicu-Valcea la sanius. Dar fiind derdelusul foarte lucios, joaca a devenit periculoasa. Tinerii au intrat in viteza mare in zidul Liceului "Lahovary" si unul dintre ei a murit. Ceilalti s-au ales cu rani grave. "Ucigasul" sta cuminte sub un fel de sopron, alaturi de celelalte obiecte. Parca tot mai bine este in sania de domniteâ¦

Racitorul

Hanul Bogdan din satul Saliste, comuna Malaia, adus in muzeu aproape de 1900, are printre vasele si obiectele specifice activitatii de comert, un racitor, adica stramosul frigiderului. In partea de sus a recipientului se punea gheata, cumparata cu bani grei, iar jos se puneau sticlele sau mancarea. Hanul este "functional", cei care doresc pot sa faca aici o petrecere de pomina.