Satra de lux - Plutind cu rulota

Tantarii bruiaza imaginatia ratacita prin stuf in cautarea unui cuib cu pui de lebede, zborul pelicanilor se poticneste in teama de a nu mai vedea apa calda pentru zile bune... E clar, nici anul acesta nu luati in calcul un concediu la gurile Dunarii.

Va mai aduceti aminte cum erau drumetiile cu rucsacul in spinare, dormind unde va prindea seara sau unde va susura mai bine paraiasul? Ce vremuri... Nu se mai poate. Nu puteti cara "pemparsii" atata drum, nici doamnei nu-i convine sa umble pe jos ore in sir si, recunoasteti, burtica de azi apasa mai greu pe gleznele trecute de vremea meciurilor de baschet din curtea scolii... E atat de comod sa coborati din masina in fata hotelului de pe faleza, la trei minute de valuri, deasupra barului; sau in curtea pensiunii la care, pe langa bulzul cu tuica de casa, piscina si cocteilul va permit tot luxul marelui oras.

BRAMBURA. Inchideti acum ochii. Sunteti la hotel. Camera cu doua paturi, cabina de dus si vedere spre plaja. Sala de mese, terasa, ring de dans. Televiziune prin cablu. Sezlonguri rad in soare. Se aud valurile, se vad pescarusii. Caldura mare afara. Aer conditionat inauntru. Barul e deschis tot timpul. La scara insa nu mai e parcarea in care v-ati lasat masina. Cateva salupe asteapta, cuminti, sa demonstreze hotelului ca nu e suficient sa fii mare. Nu vedeti legatura... Pai, doamnelor si domnilor, deschideti ochii larg: hotelul dumneavoastra nu mai e de multa vreme acolo unde v-ati lasat masina. A plecat. Cu dumneavoastra cu tot. Pe Dunare in jos. Si va acosta unde doriti. Langa un plaur din care, cand si cand, isi scutura spre cer aripile un cormoran; nu mult, doar cat sa-si faca elan pentru a plonja fix intr-un peste inconstient, ratacit in campul sau vizual. Si toate acestea, sub ochii dumneavoastra, tradand fascinatia. Fiti sinceri: la hotelul din Neptun nu ati fi vazut un stol de grauri fraierind un uliu flamand. Si n-ati fi pescuit in pace in vreme ce doamna citeste, alintata de soare, ultimul numar al revistei favorite de decoratiuni interioare.

V-am convins, nu? Nu? Pai, sa vedem. Plecam din Tulcea si, de comun acord cu prietenii alaturi de care am inchiriat (nu va speriati de acest cuvant, nu costa o avere) acest hotel, ne lasam dusi de Dunare... Sedem cat ne convine, pescuim, ne plimbam cu barcile, descindem in salupele care vin cu noi peste tot si ne duc, la orice ora vrem, pana in inima salbaticiei, facem schi nautic, iar seara, feriti de tantari, topaim pana convingem un juriu ad-hoc constituit sa ne acorde premiul de cel mai bun dansator. La cerere, aventura merge chiar mai departe: scufundari (cu instructori si diploma) survolul paradisului cu elicopterul si degustari de vinuri. Daca nu credeti ceea ce v-am spus, intrebati-i pe cei care, dupa ce au fost o data, mai din greseala, mai din convingere, si-au facut rezervare pentru tot restul vietii intr-un astfel de hotel plutitor!

IULIAN CARE-SI PLIMBA HOTELUL

Iulian Diaconu a facut avere pe plaja de la Costinesti. A inmagazinat bogatii mai multe decat va strange intr-o viata de afacerist. Patru luni din an si le petrecea la Costinesti, developand filmele pustanilor scapati din lesa. A facut pionierat. Face si acum. Dupa ce statiunea Obeliscului s-a umplut de laboratoare foto, Iulian s-a intors in Tulcea natala. A facut, o vreme, arta fotografica - si arta pentru arta, dar si arta cu tendinta. Pana intr-o buna zi, cand pescarul din el a cerut o barca. Intre timp s-a dezvoltat tehnica fotografica digitala, asa ca din afacerea cu imagini nu se putea supravietui. Iar barca nu aducea bani. Ce s-o mai lungim? Iulian a cumparat un slep vechi, i-a dat lustru, l-a recompartimentat si l-a transformat intr-un hotel plutitor pe care a inceput sa-l plimbe pe canalele Deltei. Nu s-au prea inghesuit clientii la inceput. Prea putini stiau ca exista asa ceva. Nici acum nu stiu prea multi. Dar cititorii Jurnalului National sunt mai informati decat restul lumii. Si stiu acum ca la Tulcea ii asteapta hotelurile plutitoare ale lui Iulian. Darwin nu si-a bagat nasul in preturi. Acestea nu sunt facute pentru a-i elimina pe cei slabi de portofel, fiind accesibile tuturor celor care isi permit un concediu la Nisipurile bulgaresti de Aur, de exemplu.