Pe drumul care duce la Cetatea Neamtului, intr-o casa netencuita, locuieste cel mai vestit croitor de vesminte preotesti din nordul Moldovei. Are 82 de ani si inca mai lucreaza cu pasiune si pricepere, oprindu-se sa-si aminteasca uneori de anii tineretii.

Mihai Martin a invatat meserie in 1933, la varsta de 11 ani. A intrat ucenic la un croitor, apoi a plecat in armata, "cu razboiul". Trei ani a luptat pe fronturile rusesc si german si, dupa ce s-a liberat de obligatiile ostasesti, a plecat la Bucuresti sa faca "Academia de croitorie". A terminat-o in 1946, cand deja vremurile erau altele si nu mai putea sa-si deschida un atelier numai al lui. Asa ca, incepand cu 1950 a lucrat la Cooperativa "Unirea", asta pana in 1980, cand a iesit la pensie, a croit haine "pentru un sfert din tara asta", cum spune batrana sotie.

"LUMEA MA STIE". Domnul Martin n-a putut sa abandoneze meseria pe care a facut-o toata viata. Se simtea inca in putere si s-a gandit sa se reprofileze. "Singur am invatat cum sa croiesc hainele bisericesti. M-am uitat cum sunt facute cele vechi si m-am apucat de treaba", spune croitorul Mihai Martin. Astazi face acelasi lucru, dar si-a perfectionat tehnica atat de bine, incat fiecare client reprezinta o sursa de publicitate gratuita. "N-am spus nimanui cu ce ma ocup. N-am dat anunturi la ziar. Lumea ma stie, pentru ca nimeni nu mai este sa faca, prin Moldova, vesminte preotesti. Sigur, la manastiri sunt ateliere si mai croiesc maicutele, dar de croitori care sa faca lucrusoare din astea n-am mai auzit."

NUMAI CU MATERIALUL CLIENTULUI. Mihai Martin lucreaza numai la comanda si numai cu materialul pe care il aduc preotii sau viitorii hirotonisiti intru preotie. "Vine protul la mine si face comanda. Imi da materialul si eu ii iau masurile. Imi zice cum vrea, ce sa-i cos pe el si in patru zile este gata", se lauda croitorul. Nici sotia nu se lasa mai prejos: "Ii si place. Sta noaptea aici si lucreaza pana ii gata. Tot aici doarme, nu se lasa pana nu-si termina treaba". Martin are trei masini de cusut, dintre care, cea mai valoroasa si la care tin cel mai mult, este marca Singer. Cam 4 milioane cere batranul pentru un strai complet, cu tot ce trebuie pentru sfanta preotie. Reverenda, haina de toate zilele a preotilor, costa mai putin, cam vreo 3-4 sute de mii de lei. "Nu renteaza sa ma apuc acum sa fac pantaloni, se castiga putin pentru asta si lumea cumpara de-a gata", e de parere Mihai Marin, croitorul de vesminte liturgice.

UCENICI

Ca orice meserias cu experienta si cunoscut in tot nordul Moldovei, Marin a luat pe langa el si cativa ucenici. Cu toate ca i-a invatat meserie, baietii n-au fost multumiti: cand au plecat, i-au luat si cate ceva de prin casa. "M-au furat, dom’le! Mi-au luat bani din casa si au fugit. La lucru nu le mai place", se plange croitorul. "Mie imi place sa lucrez, daca nu, de mult m-as fi lasar de meserie. E o meserie curata, nu te bate vantul, nu te uda ploaia, stau aici la caldura", spune croitorul Mihai Martin din Targu-Neamt.

Cetatea Neamtului continua sa-si traiasca nemurirea

Din vale, de la Humulesti, Cetatea Neamtului se vede ca o gramada de pietre ascutite iesind indraznet din mijlocul brazilor inalti. E vizitata de grupuri de elevi plecati cu profesorii in vacanta de prin toate colturile tarii. Pe drumul spre Cetate nu se poate intra cu masina, iar panta abrupta ii descurajeaza pe multi. Cei care insa se hotarasc sa faca un oarece efort, sunt rasplatiti cu varf si indesat. Aleea spre locurile unde moldovenii au rezistat asediului condus de regele polon Ioan Sobietki, in 1691, este racoroasa si odihnitoare dupa canicula din orasul blocuri de beton al Targului Neamt. Primele pietre de temelie au fost puse de Petru I Musat (1375-1391); apoi, Stefan cel Mare a refacut-o si a intarit-o pentru a face fata asediului dus cu armele de foc. Mahomed al II-lea, dusmanul marelui voievod si cuceritor al Constantinopolului, a asediat-o, dupa Batalia de la Valea Alba, dar in zadar. N-a putut fi cucerita.

Asa, printre voievozi si batalii, cetatea si-a trait viata pana in zilele noastre. Intre 1966 si 1972, Cetatea Neamtului a fost restaurata. Au fost inaltate din nou ziduri si a fost deschisa circuitului turistic. Zidurile au inaltimea de 40 de metri, iar turnul, pe care e ridicat un steag, trece de 50 de metri. Cetatea ar avea din nou nevoie de cateva reparatii, care, potrivit custodelui Mihai Cucolea, se vor face la toamna, constand in plombari de ziduri si inlocuirea lemnariei. Daca problema restaurarii se rezolva, mai ramane cea a gunoaielor, pe care turistii le arunca ignorand cosurile plasate din cinci in cinci metri. "Aruncarea gunoaielor este o boala la romani", spune custodele, care lucreaza aici din 1989. La Neamt vin, in medie, circa 150 de vizitatori zilnic. Daca ploua, sunt mai putini, dar media este aceasta, spune Cucolea. "Vin si straini. Ei vad Romania din filme sau o cunosc din auzite, insa, atunci cand intra in Cetatea Neamtului si dupa ce ii cunosc istoria, altfel ne privesc tara, isi fac alta impresie", spune cu mandrie custodele.

APRECIERE

"Vin si straini aici. Ei vad Romania din filme sau o cunosc din auzite, insa, atunci cand intra in Cetatea Neamtului si dupa ce ii cunosc istoria, altfel ne privesc tara, isi fac alta impresie" - Mihai Cucolea, custode, Cetatea Neamtului

GUNOAIE

"Daca problema restaurarii se rezolva, mai ramane cea a gunoaielor, pe care turistii le arunca ignorand cosurile plasate din cinci in cinci metri. Aruncarea gunoaielor este o boala la romani" - Mihai Cucolea, custode, Cetatea Neamtului