Multi rromi cumpara ceramica ieftina din Corund si o vand mai scump in Germania sau Ungaria. De acolo aduc haine la mana a doua, pe care le vand corundenilor la suprapret.

Pe timpul verii, in cartierul tiganesc din Corund cu greu mai gasesti picior de barbat. Cat ii ziulica de mare, cei din neamul gaborilor cutreiera lumea larga si-o "doteaza" cu burlane.

Daca parasesti soseaua principala si te aventurezi pe cateva stradute intortocheate, Corundul olarilor si al iescarilor ramane poveste. O lume oachesa si priceputa foarte la "imblanzirea" tablei vine sa-i ia locul. In mijlocul unei bataturi micute si sterpe, instalat pe un cauciuc, un barbat smead, cu mustete mari si intoarse, bate de zor cu ciocanul in fundul unei caldari. Alaturi, alte doua galeti si o stropitoare incropita dintr-un butoias de vopsea asteapta, cuminti, ca mesterul sa-si faca timp si pentru ele. Cand ne observa, se opreste din bocanit si ne intinde mana. Il cheama Gabor Lajos si este tigan caldarar.

CINSTITI. "Noi suntem caldarari din tata-n fiu. Si toata lumea ne cunoaste si stie ca stim meserie", spune el, mandru. "Nu suntem d-aia da fura, dau in cap, cersesc sau se iau la bataie. Noi traim din munca cinstita. De pe o zi pe alta, da’ cu constiinta curata, ca altfel ne bate Dumnezeu", ne atrage gaborul atentia inca de la inceput. Cei mai buni clienti ai sai sunt ciobanii, pentru care face ceauane cositorite pentru urda. Tariful: 4 milioane de lei. "Vin si iau de la mine si apoi le spun si altora: "Hai sa mergem la Lajos, ca are el lucru bun si pa putine parale!"", spune Gabor Lajos. Cand era mai tanar, facea si burlane. Acuma nu mai poate, da’s altii care duc traditia mai departe. Si ne indruma la Gabor Matei Gogo, unul dintre vecini.

Mult mai tanar, dar "dotat" cu aceleasi mustati rasucite, Gogo alearga toata vara prin sate dupa comenzi. "Lucru’ nu vine acasa, daca nu te duci tu dupa el", ne-a impartasit acesta unul dintre principiile dupa care se calauzeste. "De obicei, mergeam prin sate sa caut de muncit. Cand gaseam amatori, veneam acasa, pregateam si ma-ntorceam la om sa-i montez burlanele. Imi lua vreo trei-patru zile, da’ omu’ multumit lasat", ne-a povestit Matei Gogo.

FRATTIA BURLANELOR. Acum, el si-a facut prieteni constructori. "Cand ajung la acoperis ma cheama", ne-a marturisit el, cu mandrie. "Da’ daca nu lucrezi cinstit sau esti lenes, ramai fara comenzi", ne-a atras Gogo atentia. De castigat, castiga dupa cat munceste. "Vara castigi destul, ca-i sezon, da’ iarna-i greu, traim din ce-am strans in vara, adica mai nimic. Mai cerem un ban de la un vecin si i-l dau cand am", ne-a explicat gaborul cum stau lucrurile.

MESERIASI. "Desi nu-i frumos sa ne laudam, noi, gaborii, suntem stramosii din meseria asta. O facem de sute de ani. Eu am invatat-o de la tata, tata de la bunicu’, bunicu’ de la strabunicu’ si tot asa", se mandreste Matei Gogo. Este o meserie care nu se fura, se invata. De mic copil. Dar ai nevoie de ambitie si talent. Trebuie sa-ti placa. "Nepotul meu de trei ani si jumatate, cand lucrez acasa in atelier, se invarte tot timpul printre picioarele mele. Mai bate cu un ciocan, mai ia o foarfeca. Asta-nseamna ca-i place si va fi un tinichigiu bun", ne-a spus Gogo, mangaindu-si nepotelul pe cap.

MANDRIE

"Noua nu ne e rusine ca suntem tigani. Pentru ca pe noi, gaborii, ne stie toata lumea si ne respecta. Noi suntem caldarari din tata-n fiu si stim meserie. Nu suntem d’aia da fura, dau in cap, cersesc sau se iau la bataie", ne-a spus Gabor Lajos. "Noua ne place sa cinstim lege si oamenii. Nu umblam dupa furt, bauturi sau scandal, ca ne bate Dumnezeu. Daca sare cineva la noi la gat, fugim", sustine si Gogo. "Si cand ne ducem in strainatate, autoritatile ne recunosc dupa port ca suntem gabori. Si ne spun: "Daca sunteti din familia Gabor stam linistiti, ca stim ca nu faceti rele"", s-a laudat el.

PORT

"Niciodata nu veti vedea vreodata un gabor fara palaria lui neagra pe cap", ne-a spus Gabor Lajos. In mod traditional, tiganii gabori poarta pantaloni lungi, camasa si, peste aceasta, un sacou sau o vesta, dupa anotimp. Femeile lor nu poarta mai multe fuste. Una singura si un sort ii sunt de ajuns. "La fusta intra cam 7 metri de material. Si la sort inca vreo 4", ne-a spus sotia lui Matei Gogo. "Spre deosebire de alte neamuri de tigani, la noi fetele poarta codite impletite cu rosu pana la maritis. Apoi trece la batic, pe care-l poarta pana moare", a completat aceasta.

AFACERISTI

In Corund, pe langa gabori mai traiesc si asa-numitii "rromi de casa", ne-a spus primarul comunei. Unii dintre acestia sunt comercianti, ceilalti, incasatori de ajutor social si prestatori de servicii in folosul comunitatii. Multi dintre rromi fac afaceri in Germania sau Ungaria. Cumpara de aici ceramica ieftina si o dau mai scump prin tarile pe care le cutreiera sau aduc de acolo diverse lucruri, haine la mana a doua in special si le vand corundenilor la suprapret, sustine primarul. Dar Corundul geme si de rromi care vand creioane-suvenir sau alte nimicuri inutile turistilor.

Jurnal de campanie

Data plecarii: 21 iunie 2004

Distanta parcursa: 3.038 km

Localitati tranzitate: 276

CARMEN PLESA

Marti 13. Ploua de rupe. Azi e ultima zi la Corund. Ceasul rau: din cauza ploii n-o sa mai ajungem la cetatea de la Firtos - ar trebui sa urcam cam doua ore pe jos, dupa ce un Gigi-Jeep ne-ar scoate undeva la marginea unei paduri. Pe o asemenea vreme insa, nici Gigi-Jeep-ul, asa cum au botezat localnicii harbuita de Dacie, nu face fata drumului.

Ne invartim zgribuliti pe langa o casa traditionala din Corund, transformata in muzeu, ca sa incapem toti intr-o fotografie de grup. Si plouaaaaaa... Imi balteste apa in incaltarile de vara.

Am plecat spre Blaj. Cu o scurta oprire pentru o alimentare cu kurtos-kolacs. Trei imensi, cu nuca. Si plouaaaaaa...

In masina, la picioare, am farfurii si castroane de ceramica, primite in dar de la corundeni. Din cand in cand le mai ciocnesc, spre exasperarea fetelor din spate, care imi urla in urechi: "Ai grija cu zestrea noastra!".

Suntem in podisul Tarnavelor. "Crama!", tresare cineva, in linistea din masina. Sarim din microbuz, taman la Casa Vinului din Ganesti. Un tur al cramei vechi, unul al celei noi, o discutie cu gazdele primitoare si la sfarsit o binemeritata degustare de vin.

Ploaia nu mai e nici pe departe atat de suparatoare, dupa ce parasim crama. Iar glasurile din masina sunt pline de zambet.

Alba. La intrarea in judet strajuieste o piatra cu stema de pe vremea comunistilor. Ne repezim incantati ca sa ne tragem in poza... "Urzici! Urzici!", tipa Victor. Pentru unii dintre noi a fost prea tarziu. Afurisitele, inalte de un metru, te urzica sanatos, ca pentru o zi de marti 13. Nu-i nimic, am mai scapat de un ceas rau.

La Blaj n-avem unde sta. Asta ar trebui sa fie ultimul ceas rau. Singurul hotel din oras e ocupat cu ocazia unei conferinte. In trecere, am admirat statuia lupoaicei care isi alapteaza puii taman in mijlocul unei berarii.

Pornim spre Alba-Iulia, ca sa ne cazam. Orasul Unirii - un amestec de nou si vechi, cu o multime de monumente in reconstructie de ani buni. Zece suflete infometate, intr-o seara friguroasa de iulie... Sfat: daca vreti sa mancati ciorba la Alba-Iulia, ar fi indicat sa o aduceti de acasa. Ca e asa o penurie prin oras...

DRUMUL CARAVANEI

Etapa I - Hamangia

Etapa a II-a - Histria

Etapa a III-a - Jurilovca - Sulina - Sf. Gheorghe

Etapa a IV-a - Namoloasa - Marasesti

Etapa a V-a - Podul Inalt

Etapa a VI-a - Flamanzi

Etapa a VII-a - Darabani

Etapa a VIII-a - Humulesti

Etapa a IX-a - Tihuta

Etapa a X-a - Praid

Etapa a XI-a - Corund

Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni

Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari

Etapa a XV-a - Sarmizegetusa

Etapa a XVI-a - Petrila

Etapa a XVII-a - Maglavit

Etapa a XVIII-a - Izlaz

Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti

Etapa a XX-a - Cuca Macaii

CUM NE PUTETI CONTACTA

Caravana Jurnalul se va opri in localitatea dumneavoastra, conform traseului pe care vi l-am anuntat. Conectati-va la ea! Stiti amanunte interesante din trecutul localitatii? Sunteti eroii unei intamplari petrecute in ea? Aveti probleme cu autoritatile, va confruntati cu greutati de care ar trebui sa stim? Vreti sa ne povestiti pur si simplu despre orasul, comuna, satul dumneavoastra? Scrieti-ne sau sunati-ne! Localitatea dumneavoastra are o rezonanta in istorie, noi vrem sa-i aflam prezentul. O echipa a Jurnalului National va fi permanent in contact cu dumneavoastra.

Jurnalul NaTional, Piata Presei Libere nr. 1, Corp D, etaj VIII, Sector 1, Bucuresti

Telefon: 021-224.55.48

Fax: 021-222.36.29

romania@jurnalul.ro Daca doriti sa dialogati cu redactorii nostri intrati in forum la www.jurnalul