2 august 2004: Cuca-Macaii - Omul care a oprit vantul la Cuca Macaii

La Cuca gasesti destul de greu pe cineva care sa nu fi facut nimic interesant in propria-i ograda. Cu toate astea, unii dintre sateni s-au autodepasit. Fie ca este vorba de lemn sau de motoare, pasiunea celor de aici pentru mestesug s-a raspandit in toate satele si comunele invecinate.

Florea Giurca este singurul din Cuca Macaii care a lucrat in lemn toata viata doar cu unelte de mana. Nu i-a placut niciodata sa foloseasca tehnologia care treptat isi facuse loc si in satul lui. Are un strung la care a lucrat lemnul si al carui angrenaj se pune in miscare doar prin forta picioarelor, exact ca o masina de cusut veche, dar mult mai mare. De cinci ani nu mai lucreaza. Puterile l-au lasat. A ajuns la 81 de ani sa traiasca din nimic. Pensie nu primeste, pentru ca nimeni nu l-a invatat in cei peste 50 de ani de cand a pus mana pe lemn sa achite cotizatia pentru pensie. Pentru ca traieste la tara si are putin pamant nu primeste nici ajutor social. Are in casa doua televizoare alb-negru care nu au mai functionat de ani de zile. Cu toate astea plateste abonamentul tv.

CALFA. Prima data, nea Florea a pus mana sa lucreze lemnul la 8 ani, mai in gluma, mai in serios, alaturi de fratii sai. Voiau sa-si ajute, asa cum puteau, tatal. In timp, joaca s-a transformat in adevarata arta. Si-a facut singur sculele, cu care mai apoi si-a inaltat casa: "Luam lemnul din padure si imi faceam tot ce trebuia. Am invatat sa fac tot ce se poate cu lemnul. Mi-am facut casa, mobila, tot ce trebuie. Mergeam si la altii, la oricine avea nevoie de mine ma duceam. Nu stiu sa lucrez la abric. Pana si lamele de ferastrau mi le-am facut singur. Am facut din nimic ceva in viata asta si, uite, acu’ mor de foame!".

REGRETE. Curtea batranului este plina de tot felul de utilaje din lemn demne de muzeul satului: vanturatori, batoze si ferastraie. Pana si sculele, dintre care unele chiar el le-a inventat, si care stau atarnate in bucataria saracacioasa stau marturie a unei meserii ce incepe sa apuna. "Acu’, daca s-a modernizat lumea, eu nu mai am ce sa fac cu ele. Mi le iau frumos si ma duc cu ele in pamant. Am vrut sa gasesc un targ sa le dau degeaba, dar mi-e greu sa ma duc. Pana la urma o sa le dau la manastire, la Frasinei, poate ii ajuta cu ceva. Imi pare rau ca nimeni din sat n-a venit niciodata sa zica: "Hai, invata-ma si pe mine, sau, uite, imi aduc copilul!". Baiatul meu, dupa ce dadea putin la strung, pleca zicand ca parca a inotat trei ore in lac, asa se simtea. Daca macar de la vreo scoala imi trimiteau elevi stiam eu ce sa fac cu ei", spune printre lacrimi batranul.

Nu departe de casa batranului, la doar cativa kilometri, un alt satean din Cuca a facut ce a crezut el de cuviinta pentru a-si imbunatati traiul. Munca lui nu se aseamana nici pe departe cu cea a batranului Florea. Traian Joitescu este de meserie energetician. I-a placut dintotdeauna sa faca din nimic ceva. Un tractor aici, o motocositoare dincolo. Realizarea cea mai mare pana la 47 de ani, cat are acum, a fost eoliana cu care se mandreste. A construit-o pentru ca, la inceputul anilor ’80, in Cuca nu exista curent electric. Omul nu a stat mult pe ganduri si nu a asteptat sa vina regimul sa aduca iluminatul in sat: "M-am gandit ca nu ar strica sa am lumina in casa, chiar daca era pe curent continuu. Daca era apa, as fi facut o mica hidrocentrala, dar cum noi aici ne confruntam cu aceasta lipsa, m-am gandit ca o eoliana n-ar strica. Am facut un proiect, am fost pe vremea aia la judet si mi l-au aprobat. Am facut-o bucata cu bucata. Aluminiul era cel mai greu de gasit, dar l-am cumparat de la niste tigani pana la urma. Mi-a luat trei ani pana am reusit s-o fac".

SUSPICIUNI. Munca la eoliana i-a luat aproape doi ani, pentru ca lucra la ea doar in timpul liber. Unii vecini au fost suspiciosi si l-au denuntat organelor din acea perioada. Multi credeau ca este o antena de emis ceva, altii - ca sunt urmariti, pentru ca instalatia este destul de inalta, are 16 metri. "Generatorul este unul de la o masina veche, un ICAR. Produce destul curent, dar a trebuit tot timpul sa o ajustez. La inceput avea 12 palete, acum are numai patru. Asta e numarul la care produce cel mai bine curent. Altfel, statia nu poate inmagazina. Atunci cand a venit militia, le-am aratat proiectul si i-a calmat pe cetateni", spune Traian. El este mandru ca fiul lui, Cristinel, la numai 10 ani, ii mosteneste pasiunea pentru motoare, inventii. Acum i-ar fi greu sa mai faca o data asa ceva, din cauza costurilor prea ridicate, insa are un proiect legat de aeronautica.

MOSTENIRE

"Acu’, daca s-a modernizat lumea, eu nu mai am ce sa fac cu sculele mele. Mi le iau frumos si ma duc cu ele in pamant. Am vrut sa gasesc un targ sa le dau degeaba, dar mi-e greu sa ma duc. Pana la urma o sa le dau la manastire, la Frasinei, poate ii ajuta cu ceva. Imi pare rau ca pe nimeni din sat nu a interesat" - Florea Giurca tamplar

INVENTIE

"M-am gandit ca nu ar strica sa am lumina in casa, chiar daca era pe curent continuu. Daca era apa, as fi facut o mica hidrocentrala, dar cum noi aici ne confruntam cu aceasta lipsa, m-am gandit ca o eoliana n-ar strica. Am facut un proiect, am fost pe vremea aia la judet si mi l-au aprobat" - Traian Joitescu energetician