La prima vedere, Silistea Gumesti este o comuna la fel ca oricare alta. Adevarul coplesitor este insa ca oamenii de aici au un farmec aparte, fiecare cu povestile lui condimentate de vorbe de duh. Stand de vorba cu oamenii din satul lui Marin Preda intelegi ca nu intamplator a scris acesta "Morometii".
DORU COBUZ
Catunul lui Moromete este situat in nordul judetului Teleorman, la 10 kilometri de Balaci si soseaua sparta de cratere care sfideaza traditia inginereasca romaneasca. In stanga, drumul lasa in urma cateva cladiri parasite si paraginite ca niste masele cariate. Acolo, printre resturile unei foste cazarme, devenita camin de copii si care apoi a folosit altor scopuri, mai mult sau mai putin ortodoxe. De cativa ani, printre daramaturi o mana de calugari incearca sa instituie domnia credintei. Ei au pus bazele unei manastiri cu hramul "Sf. Pantelimon". Asta nu pentru ca la Silistea nu ar fi biserici suficiente. Cele aproape 4.000 de suflete au loc de inchinaciune in doua biserici ortodoxe si o casa de rugaciuni adventista.
Vizitatorii satului sunt asteptati la ceea ce localnicii numesc Scoala Veche, o cladire batranicioasa ridicata in anii â50 la cativa metri de locul unde a invatat Marin Preda. Cladirea adaposteste acum gradinita satului, biblioteca tapetata cu portrete ale aceluiasi fiu de taran "cu aer de superioritate" caruia oamenii spun ca-i datoreaza "iesirea din anonimat". Intr-o fosta clasa de scoala cu banci pipernicite, fotografii si carti este amenajat un memorial al aceluiasi Marin Preda. O mana de copii se uita la straini cu ochii mari, nepatati de tristeti. "N-am citit cartea ca-i prea groasa", raspund ei cu inocenta.
PAMANT ARID. Satul Silistea Gumesti are insa o poveste frumoasa care continua in fiecare zi. Personajele sunt sateni de fiecare zi dintr-o Romanie a tranzitiei, care se recomanda mai intai cu porecla si apoi cu numele. Obiceiul s-a cam pierdut, mai ales cei batrani fiind cunoscuti pe ulite dupa porecla data in batjocura de catre un vecin.
Economia satului se rezuma la agricultura si cresterea vitelor. In sat mai sunt si vreo 20 de crescatori de albine, dintre care cel mai avut este Laurentiu a lui Mondiru cu cei 60 de stupi. Vreo cateva crasme unde se gaseste de regula doar cate un fel de bere, de suc sau tarie formeaza piata libera din sat. Daca mai este ceva de vandut prin gospodarii, oamenii se duc pe la oras. Cel mai apropiat: Rosiori, la 33 de kilometri.