31 iulie 2004: Silistea- Gumesti - Pe ulitele Morometilor

La prima vedere, Silistea Gumesti este o comuna la fel ca oricare alta. Adevarul coplesitor este insa ca oamenii de aici au un farmec aparte, fiecare cu povestile lui condimentate de vorbe de duh. Stand de vorba cu oamenii din satul lui Marin Preda intelegi ca nu intamplator a scris acesta "Morometii".

Catunul lui Moromete este situat in nordul judetului Teleorman, la 10 kilometri de Balaci si soseaua sparta de cratere care sfideaza traditia inginereasca romaneasca. In stanga, drumul lasa in urma cateva cladiri parasite si paraginite ca niste masele cariate. Acolo, printre resturile unei foste cazarme, devenita camin de copii si care apoi a folosit altor scopuri, mai mult sau mai putin ortodoxe. De cativa ani, printre daramaturi o mana de calugari incearca sa instituie domnia credintei. Ei au pus bazele unei manastiri cu hramul "Sf. Pantelimon". Asta nu pentru ca la Silistea nu ar fi biserici suficiente. Cele aproape 4.000 de suflete au loc de inchinaciune in doua biserici ortodoxe si o casa de rugaciuni adventista.

Pana sa intri in sat mai poti vedea si cateva sonde puse pe exploatat urmele de petrol descoperite aici dupa prospectiunile facute prin 1963. In rest, satul este ilustrarea a ceea ce monografii ar numi - iar profesorul Dinica Gheorghe chiar a facut-o in cartea sa - un sat adunat tipic de campie.

Vizitatorii satului sunt asteptati la ceea ce localnicii numesc Scoala Veche, o cladire batranicioasa ridicata in anii ’50 la cativa metri de locul unde a invatat Marin Preda. Cladirea adaposteste acum gradinita satului, biblioteca tapetata cu portrete ale aceluiasi fiu de taran "cu aer de superioritate" caruia oamenii spun ca-i datoreaza "iesirea din anonimat". Intr-o fosta clasa de scoala cu banci pipernicite, fotografii si carti este amenajat un memorial al aceluiasi Marin Preda. O mana de copii se uita la straini cu ochii mari, nepatati de tristeti. "N-am citit cartea ca-i prea groasa", raspund ei cu inocenta.

PAMANT ARID. Satul Silistea Gumesti are insa o poveste frumoasa care continua in fiecare zi. Personajele sunt sateni de fiecare zi dintr-o Romanie a tranzitiei, care se recomanda mai intai cu porecla si apoi cu numele. Obiceiul s-a cam pierdut, mai ales cei batrani fiind cunoscuti pe ulite dupa porecla data in batjocura de catre un vecin.

Locurile toate au cate o poveste pe care nu toata lumea o stie, dar gasesti pe cineva sa-ti povesteasca de unde a ramas vorba de gropile Maracinoicai, raul Catelul sau chiar denumirea satului. Silistea, cum s-a numit odinioara vatra ale carei prime urme de locuire dateaza inca din secolul al XVI-lea, a primit in nume o referire la un boier de origine greaca care a stapanit locul, Nicolae Goma. De fapt, vaduva lui a avut timp sa stapaneasca suficient mosia si despre ea iti pot povesti oamenii. Silistea inseamna "pamant arid" si a ramas numele locului, pentru ca pamantul de aici este in buna parte de o calitate care face munca campului grea si de multe ori neroditoare.

Economia satului se rezuma la agricultura si cresterea vitelor. In sat mai sunt si vreo 20 de crescatori de albine, dintre care cel mai avut este Laurentiu a lui Mondiru cu cei 60 de stupi. Vreo cateva crasme unde se gaseste de regula doar cate un fel de bere, de suc sau tarie formeaza piata libera din sat. Daca mai este ceva de vandut prin gospodarii, oamenii se duc pe la oras. Cel mai apropiat: Rosiori, la 33 de kilometri.

NEPOATA

Multime de sateni se aduna la un loc doar la nunti si inmormantari, singura exceptie importanta fiind ziua cand la caminul cultural s-a lansat ecranizarea dupa romanul satului, dar si atunci s-a luat curentul si oamenii s-au imprastiat pe la casele lor suparati. Vreo 300 de copii se aduna insa la scoala in cursul anului pentru a invata. Mai intai de toate despre Preda, al carui nume institutia il poarta. Intamplarea face ca directoare este chiar o nepoata a scriitorului, Dana Tudor. Profesoara de matematica - "pentru ca in matematica poti sa spui adevarul fara sa superi pe nimeni" - directoarea recita fraze intregi din "Morometii" sau "Cel mai iubit dintre pamanteni". Dana Tudor spune ca scoala se bucura de atentia Inspectoratului Judetean datorita celebritatii satului, dar in limita fondurilor. Cu sprijinul unui roman stabilit in Viena, Samuel Minea, si al organizatiei studentesti "Amicus", scoala va avea din toamna toalete moderne, care vor inlocui latrinele din curte. Micii Morometi vor invata sa foloseasca apa curenta.