Captivi lumii fagaduite

Urmasii colonistilor cehi traiesc si azi drama dezradacinarii, captivi intr-o tara care nu a fost niciodata a lor, si fara posibilitatea de a se intoarce pe pamanturile de obarsie. Celor care nu se impaca cu situatia le-a ramas o singura solutie: emigrarea in tara-mama.

In 1826, pentru a-si atrage mana de munca necesara exploatarilor de lemne din Banat, Imperiul austro-ungar le-a promis supusilor cehi o serie de avantaje materiale. Saraci ai imperiului, au luat drumul provinciei in speranta unor castiguri materiale substantiale. Numai ca in Banat nu au gasit mai nimic din ce li se promisese: pamant, bani, scutirea de impozite si de serviciul militar obligatoriu, de sapte ani. Multi au incercat sa fuga inapoi chiar din primul an, dar erau deja prizonieri ai unei lumi fagaduite si ai unei autoritati hotarate sa isi atinga scopurile fara sa le dea cehilor dreptul de a alege. Colonistii si-au construit adaposturi pe vai neprietenoase, acolo unde nu erau deja asezati romani, sarbi sau germani.

FARA NUME. Noua localitati cehe au aparut in acest fel de-a lungul Dunarii. Sase sunt si azi locuite majoritar de catre cehii dezradacinati - Garnic, Sfanta Elena, Eibenthal, Bigar, Sumita, Ravensca. Svabii le-au pocit numele cehilor din germanul "die boehmen" in "pemi". Pana si dreptul de a-si numi satele in limba ceha le-a fost luat pemilor de catre puterile care au venit peste ei.

Ultimul dintre sate care isi mai pastreaza numele vechi, Eibenthal, se afla la vreo 60 de kilometri distanta de Orsova. Un indicator rutier pus pe marginea soselei de pe Clisura starneste curiozitatea. Am decis sa-i urmam directia, dar ne-am trezit in scurt timp pe buza unei prapastii, pe un drum de munte, destinat exploatarilor forestiere. De-a lungul a sase kilometri, senzatia era ca natura devine tot mai salbatica, mai putin stapanita de om, iar timpul ar curge inapoi, spre epoca cand primii oameni isi faceau cale prin padure.

PITA DIN STALP. O mica intersectie ne-a pus masina pe un drum de asfalt, ingust, dar temeinic facut. Drumul asta serpuit si ingrijit ne-a dus in satucul pe care doream sa-l descoperim pentru a intelege ce cauta cehii in Muntii Banatului. Casute colorate fel de fel, gospodarii ingrijite si o multime de flori ne dadeau senzatia ca am patruns intr-o lume ascunsa dincolo de carari. Un detaliu ne arunca in realitatea imediata: intr-o firida a unui stalp electric era asezata un cos cu paine, un baton cu mac si un portmoneu rosu. Aveam sa aflam ca asa se face comertul cu paine la Eibenthal; cehii lasa plasele si banii in locuri cunoscute de catre distribuitor, acesta le lasa "marfa", dupa cum isi stie musterii sau cum ii solicita in bilete.
Pitarul isi ia plata si pune la loc si restul. O femeie cu mers aplecat si batic pe cap iesi dintr-o curte si se duse sa-si ia cosuletul de plastic. Am incercat sa intram in vorba cu batrana, dar dupa ce ne raspunsese salutului, se multumi sa ne zambeasca larg. "Vorbeste greu romaneste", ne lamuri Elisabeta Wischet, vecina ei de peste gard. Elisabeta si sotul ei, Eugen, un oltean pe jumatate neamt, "cehit" prin casatorie la Eibenthal, sunt mai comunicativi. Se intrerup din gradinarit pentru a sta de vorba cu noi. In zece minute aflam cam tot ce s-a intamplat in micul sat de la venirea cehilor si pana azi.

SATUL FARA CAI. Satul este o insiruire de case le-a lungul unui paraias firav, Tisovita. Un rand de case, nu mai mult, pentru ca dupa aceea se intind coamele muntelui si padurea. "Sa fi venit acum cativa ani, inainte sa se faca drumul asta, sa fi vazut ce greu era aici", ne povesteste nea Eugen. Drumul a fost reparat cu bani de la cehii din tara-mama. Cand s-au ridicat primele bordeie, in secolul al XIX-lea, oamenii munceau la taiatul lemnelor.
Dupa aceea, o exploatare miniera a fost deschisa la Baia Noua, o colonie aflata la un kilometru de sat, si cum terenuri pentru culturi agricole nu sunt mai mari decat cele din fata casutelor, pe care oamenii ingrijesc flori, in sat nu mai sunt cai de zeci de ani. Oamenii se deplaseaza cu ARO, motociclete sau biciclete. Nea Eugen isi aduce aminte de vremurile cand in sat mai exista inca trenulet cu ecartament ingust, pentru transportul lemnului si al minereului pana la Dunare. Acum insa satul se lauda cu o "sosea de centura", pe care circula camioanele cu minereul exploatat la Baia Noua.

PAROHUL POLIGLOT. Masek Vaclav este paroh aici de 6 ani, dar cunoaste Eibenthal din 1968, cand a inceput sa il administreze. El stie cel mai bine cati tineri emigreaza spre tara natala, unde se angajeaza intr-o fabrica de cauciuc sau la alte munci grele pe care cetatenii cehi nu se mai arata dispusi sa le faca. "In ’68, la Eibenthal erau 600 de cehi. Acum, dupa evidenta pe care o tin, mai sunt doar 486. Si vreo 20 de romani, care vin si ei la slujba mea, pentru ca nu au biserica ortodoxa si majoritatea inteleg ceha", ne informeaza Masek, primul preot cetatean roman laureat cu distinctia "Gratias agit", premiul "Jan Masaryk". Parohul isi tine slujba doua treimi in ceha, o treime in romana. De altfel, viata l-a obligat sa fie poliglot: "Primele patru clase le-am facut doar in ceha, urmatoarele trei, in romana, liceul, in limba maghiara, Teologia, in latina. Germana am invatat-o din zbor".

AL TREILEA POST

CREZ. Pelerinii au adus statuia Fecioarei de la Medjugorje Aproape 90% dintre cehii din satul ascuns in munte merg la biserica, la mesa de duminica. In primii ani, de cand s-au asezat pemii in Banat, acestia nu aveau nici preot, nici invatator. Cand, in cele din urma, autoritatile imperiului au pacalit un slujitor al lui Dumnezeu sa vina aici pentru a-i pastori pe colonisti, acesta a gasit o comunitate fara randuielile crestine. Acum, pe langa cele doua posturi mari de peste an, cehii din Banat mai respecta un al treilea "post", intre Rusalii si sarbatoarea secerisului, care se tine in luna august. Acesta a fost randuit dupa ce o grindina distrugatoare s-a abatut peste asezarile pemilor. Veneticii s-au legat in biserica sa nu mai petreaca cu dans si bautura peste vara. Greco-catolicii din Eibenthal merg in pelerinaj, in fiecare an, la Orsova si la Medjugorje, in Hertegovina. In localitatea de peste Dunare, Maica Domnului se arata la sase tineri. De acolo, cehii au adus, in 1997, o statuie reprezentand-o pe Fecioara Maria, pe care au instalat-o in fata bisericii din sat. Pe soclul acesteia sta scris, in ceha, "Pace, pace, pace si numai pace./Pacea trebuie sa ocupe locul intre om si Dumnezeu,/Si intre oameni".

BAIA NOUA

"Totul se cumpara din salariu sau pensie, la noi", ne-a explicat Eugen Wischet, care a muncit 42 de ani ca mecanic la Baia Noua. Exploatarea carbunelui de la Baia Noua este principala activitate pentru satenii industrializati de la Eibenthal si pentru cei din colonia de la intrarea in mina. Zacamantul din subsolul dealurilor Catramaci si Cucvioava are o putere calorica de aproape 4.000 kcal/kg si, cu toate ca mai are cautare, mina e pe punctul de a fi inchisa. Doar 200 de oameni mai sunt angajati, nu se stie pentru cat timp, la Baia Noua. Care vor mai avea putere, vor pleca si ei la munca in Cehia, care nu, sa-i pazeasca Fecioara Maria!