"Coconii" vin la Barsana, manastirea de 600 de ani

Mii de credinciosi maramureseni de toate varstele, de la numai cateva luni pana la 80 de ani, se strang an de an in a doua zi a Sfintilor Petru si Pavel la hramul Manastirii Barsana. De la primele ore ale diminetii, zeci de pelerini imbracati in port maramuresean traditional parcurg kilometri in procesiune, venind din comunele vecine Barsanei.

Barsana este o comuna linistita, cu oameni harnici, veseli si primitori. Este una din comunele mari ale Maramuresului. Prima atestare documentara despre comuna este din 1326, cand, printr-o diploma, regele Carol Robert I de Anjou recunoaste in aceste locuri pe cneazul Stanislau, iar, in alt document, acelasi cneaz este numit fiul lui Barsan. Toponimul Barsan(a) vine de la traditia pacurarilor care cresteau oi (barsane) cu lana deasa, moale si lunga.

DE-AI LOCULUI. Batranii s-au strans la Barsana inca din zorii zilei

CU MIILE. Manastirea Barsana, o bijuterie din lemn de pe valea Izei, a fost construita pe la mijlocul veacului al XVI-lea. Vechiul locas monahal din Barsana a insemnat o scoala pentru preotii satelor din zona. De aici se procurau si carti de cult romanesti, tiparite si aduse din Moldova si Tara Romaneasca, precum si icoane pictate. Dupa 600 de ani de la mentionarea manastirii si dupa 200 de ani de la incetarea existentei sale, la Barsana renaste viata monahala. In anul 1993, PS Justinian Chira, episcopul Maramuresului si Satmarului, a binecuvantat acest loc pentru o noua manastire. De atunci, in fiecare an la 30 iunie, Manastirea Barsana cinsteste pe cei 12 apostoli, ocrotitori ai locasului. Mii de credinciosi de toate varstele, imbracati in costume traditionale, vin din primele ore ale diminetii la Manastirea Barsana pentru Liturghie. Ansamblul monahal, construit din lemn numai de mesteri din Barsana, a fost si anul acesta gazda celor veniti pentru hramul manastirii. Slujba incepe la primele ore ale diminetii, cand credinciosii inconjoara de trei ori manastirea. Slujba de cinstire a celor 12 apostoli este tinuta in fiecare an de PS Justinian Chira, episcopul Maramuresului si Satmarului, episcopul vicar Iustin Sigheteanu, maica stareta de la Barsana, Monahia Filoftea Oltean, si un sobor de preoti. Procesiunea incepe de dimineata, maramuresenii strangandu-se cu mic cu mare in grupuri din satele si comunele invecinate Barsanei. Toti sunt la fel de tineri si de frumosi. Iile sunt albe ca laptele, sumnele si cioarecii sunt curatati, opincile si obielele, ca noi.

PREGATIRI. Slujba a inceput si deja se taie anafura si se pregateste masa pentru credinciosi

SI "COCONII". Drumul urca agale spre poarta uriasa tipic maramureseana, trece pe langa turnul-clopotnita, pe langa biserica inalta de 57 de metri si se opreste la altarul de vara. Altar inconjurat in fiecare zi de hram de miile de oameni veniti sa asculte in liniste slujba. Se asaza care pe unde poate. Pe la umbra, pe sub pomi, pe iarba, in jurul altarului de vara, pe alei. Predica incepe si se face liniste. Se aud doar preotii si ciripitul pasarelelor. Daca-i intrebi de ce au venit, toti vor raspunde la fel: "Venim aici in fiecare an la hram. Ascultam slujba, ne rugam. Nu se poate sa nu venim. Toata lumea din satele vecine vine aici de 30 iunie". Parintii si-au adus copiii mici. Bunicii si-au adus nepotii. O fetita cu chip de portelan, nu mai mare de doi anisori, sub umbra unui copac asculta predica. A primit traditia de a merge la hramul Manastirii Barsana ca pe o binecuvantare. Mamica ei a imbracat-o cu ie, naframa, fustita si opincute, asa cum cere traditia. La fel si ceilalti copii din jurul ei. "De ce ai venit azi aici?", il intrebam pe un baietel de vreo 8 anisori asezat pe iarba si ferit de soare sub o umbrela. "Ca sa ascult muzica." Pentru maramureseni, marile sarbatori sunt sfinte. Nu se munceste, nu se lucreaza. Toata lumea merge la biserica la slujba, cu mic cu mare. Se strang apoi in familie si intind mese mari la care turistii sau cei aflati accidental prin zona sunt primiti cu portile deschise. Asa se intampla si la Barsana.

PIOSI. Cei ajunsi langa Altar se roaga de la primele ore ale diminetii

IN FAMILIE. Ion este din Barsana. A venit de dimineata impreuna cu familia: sotia, soacra si cei trei feciori. Sunt frumosi toti si ti-e drag sa te uiti la ei. Toti sunt imbracati in costume maramuresene. S-au asezat pe iarba undeva in spatele altarului de vara, unde se tine slujba. "De 12 ani venim in fiecare zi aici. Cu familia, cu vecinii. Copiii au venit cu noi tot timpul. Cel mare are 13 ani. Si stie toata randuiala din aceasta zi sfanta. Coconul mic are 3 ani si mergem toti la biserica in fiecare duminica si la fiecare sarbatoare mare", ne spune Ion, continuand sa descrie ritualul familial din casa sa in zi de sarbatoare. "Ne trezim in jur de ora sase-sapte dimineata, ne strangem toti la masa, apoi ne imbracam costumele si plecam pe jos spre biserica. Pe drum ne mai intalnim cu vecinii si mergem in grup. Stam pana se termina slujba la amiaza, apoi ne intoarcem la casele noastre. Facem masa mare si ne mai odihnim si noi, caci in zi de sarbatoare nu poti sa lucri, ca-i pacat." O batranica de vreo 70 de ani, cu chipul brazdat de riduri, cu ie, sumna, peptar si opincute ne sopteste: "Apai, maica, azi ii tare frumos aici, ca-i hram si-s 12 ani de la rectitorire. Si-s 12 maicute la Barsana. Si or venit toti preotii din Maramures si Preasfintia Sa Justinian. Io-s din Ieud s-om venit cu unchiesul si sogorul mieu. In fiecare an venim aici, ca-i tare frumos".

Slujba se termina. Se face o masa mare, sfanta pentru credinciosi. Apoi miile de oameni coboara. Cu Dumnezeu in suflet. Asa cum au venit.

MAICUTE

Ansamblul monahal este de o frumusete rara. Aici totul prinde culoare. De parca Dumnezeu ar fi fost maramuresean. Este construit din lemn, in traditia locala, numai de mesteri din Barsana. Cuprinde poarta maramureseana, turnul-clopotnita, biserica inalta de 57 de metri, altarul de vara, casa cu chilii si paraclis (pe mai multe niveluri), casa mesterilor, casa artistilor si un muzeu inaugurat chiar in ziua de Sfintii Petru si Pavel. Obstea este condusa de stareta Monahia Filoftea Oltean.