Manastirea din stanca

Caravana Jurnalul National - Antena 1 a ajuns la Manastirea Corbii de Piatra, locasul de cult cu cea mai veche pictura rupestra din tara, realizata la inceputul secolului al XVI-lea. Biserica manastirii este singura din Romania care are doua altare functionale pe acelasi naos.

Blazonul Corbilor
Romania este infinita. Este necuprinsa, asa cum mintea nu poate cuprinde totul intr-o singura zi. Corbii de piatra este un loc unde parca Dumnezeu a scapat din palme primii oameni. Manastirea Corbii de Piatra este un strop de religie sapata in stanca. Aici a fost prima manastire de maici din Romania, si tot aici a fost descoperita prima pictura rupestra de la noi.

De la Campulung, drumul se duce ca un ghem de ata spre satul Corbi. Undeva in munti. Satul parca a muscat din stanca, cand oamenii erau plecati la coasa. Asa se vede de departe. Daca intrebi de Corbi, oamenii iti spun simplu, de parca te suspecteaza ca doar ii iscodesti. "Mergeti drept, vreo 500 de metri. Pe dreapta e, asa, un butic, pana in el e un drum ingust care iese intr-un pod. Treceti podu’ si faceti dreapta acolo unde e stanca, acolo e Corbi." "Cam cati kilometri sunt?" "Vreo 5, e drumul cam rau, dar cu masina asta merge." Zis si facut. Buticul l-am gasit. Un geam plin cu reclame la margarina si trei sticle de bere uitate pe masa in soare. Case mici, albe, varuite proaspat cu trandafiri urcatori, rosii. "Unde e Manastirea Corbi?" "Uite, maica, colo pe stanga, bucata aia de usa din stanca e intrarea. Intrebati la casa de vizavi de biserica."

OAMENI SACRIFICATI. De departe, biserica din stanca doar o banuiesti. Numai crucea de piatra te face sa te inchini. Scari turnate in munte. La intrare, de-o parte si de alta, doua bucati de piatra nascute in iarba, usor arse de soare sau poate de ani. "Legenda spune ca aici erau sacrificati oameni, asa se aude", zice Dana, o tarancuta tanara. E femeia care ingrijeste de biserica, dar care stia istoria locului mai bine ca o absolventa de istorie. O chilie din lemn, cu trei toace si trei ciocanele din lemn pentru chemarea la slujba. "De cand n-a mai batut toaca?" "De la San Petru. Atunci e singura data din an cand se face slujba, e hram mare, vine Preasfintitul, cu preoti multi." Ca sa intri in biserica, trebuie sa te apleci mult. "La inceput, in secolul al II-lea dupa Hristos, in biserica se intra de-a busilea", ma lamureste Dana. Calatorul simte, stie parca ceva adevarat in toate acestea. Stie ca, acolo, sus, deasupra bisericii sapate in piatra, pe malul in care corbii uriasi isi sapau salasuri cu ciocurile si ghearele, s-au gasit urmele oamenilor de la inceputuri. Legendele povestesc ca Dromichetes zgaria cerul cu tunurile sale si ca uriasele pietre scobite straniu pe care calca au fost altare insangerate inainte de Hristos. Sunt ultimele pietre ale castelului lui Voicu Corvin, fiul lui Serb si tatal legendarului Iancu Corvin de Hunedoara, cel care avea sa pastreze pentru totdeauna blazonul corbului, transformat intr-un semn al regilor.

UNICAT. Corbii de Piatra este singura biserica din Romania care are doua altare functionale pe acelasi naos

PICTURI RUPESTRE. Biserica nu se lasa descrisa usor. "Singura biserica a noastra care are doua altare functionale pe acelasi naos. Cele mai timpurii datari ale bisericii rupestre merg catre sfarsitul secolului al II-lea dupa Hristos, cand se crede ca biserica era perfect adaptata vremurilor acelora de persecutii, neavand nici o legatura cu exteriorul, decat o mica usa in-spre miazanoapte, foarte bine camuflata, prin care se intra de-a busilea", povesteste ghida mea, care a invatat istoricul bisericii mai intai din curiozitate si abia apoi din placere.

Pomelnicul manastirii noteaza ca prim ctitor pe Basarab I Voievod, dar memoria localnicilor merge cu mult inainte de acesta, vorbind de un anume Harabo Voda in secolul al XIII-lea sau chiar de Vlad Voievod, catre sfarsitul secolului al XI-lea. Straniu, dar si minunat, biserica pastreaza inca parti mari de pictura - Bunavestire, Nasterea Domnului, Invierea lui Lazar, Schimbarea la Fata. Caracteristicile stilistice, calitatea picturii, insotite in exclusivitate de inscriptii grecesti, permit datarea cu certitudine, la inceputul secolului al XIV-lea, facand din Corbii de Piatra locasul cu cea mai veche pictura rupestra de la noi din tara. Ghida se sterge de sudoare, dupa ce termina prima parte din poveste. Se asaza pe un scaun din lemn si se hotaraste cu greu sa ma intrebe ceva. "Cum de-ati ajuns pana aici? Ati venit special?" "Da, am venit sa descoperim Romania. O altfel de Romanie." "Dar Romania nu sta aici, in stanca asta", imi raspunde ea. "Aici a fost prima manastire de maici?" "Da, in 1512, maicuta Magdalina, Musa, pe numele mirean, fiica si sotie de boier, reinfiinteaza manastirea de la Corbii de Piatra, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, pe care o inchina domnitorului Neagoe Basarab. Biserica s-a redeschis in urma viziunii pe care a avut-o un preot."

Din cauza conditiilor vitrege, calugaritele sunt mutate, iar manastirea devine de calugari. In trapeza, domnitorul tarii lua parte la hram, ocazie cu care judeca cele mai grele procese si stingea cele mai grele neintelegeri. Dupa 200 de ani, viata monahala a disparut, iar biserica a devenit de "mir". In urma cu doi ani, manastirea se intoarce la statutul monahal si trei calugari sunt trimisi sa slujeasca aici. Locuiesc in sat, pentru ca n-au deocamdata chilii.

UNICAT

"Cele mai timpurii datari ale bisericii merg catre sfarsitul secolului al II-lea dupa Hristos, cand se crede ca biserica era perfect adaptata vremurilor de persecutii, neavand nici o legatura cu exteriorul, decat o mica usa, prin care se intra de-a busilea" Dana - ghid

Uriasul din stanca Cand cobori pe scarile de sub stanca, pe doua banci din lemn, matusa Uta facea un pulover pentru "boieri". O suta de mii bucata. Are o casa albastra, frumoasa, si in curte are un "urias". "Ce-i ala urias, mamaie?" "E, asa, o bucata de stanca cu ochi, cu cap, cu picioare. Ochii i-au cazut la mine-n batatura, dar acu’ cativa ani a cazut si corpul, dar a ramas, in stanca, trupul uriasului." Am intrat in batatura mamei Uta. Curtea de fapt nu e o curte, ci un crampei de rai, cu iarba bogata de un verde patrunzator, cu un paraias care strabate curtea de langa casa, coborand de la cascada, dintr-o scobitura gigantica in stanca, un fel de caus de piatra ce se afla acolo, slujindu-i femeii in loc de gard si de adapost, ca un imens saivan de piatra. Sunt stanci de piatra prabusite, de parca cineva le-a dat vant inadins, si care zac imprastiate pretutindeni, iar de sus de tot cade firul acela de apa, spulberandu-se in mii de cioburi transparente. Poate ca aici, la adapostul causului de stanca, se aflau faimoasele tabere de antrenament ale cruciatilor lui Iancu Corvin, cavaleri veniti de nicaieri si ajunsi niciunde sa lupte sub semnul corbului de piatra. "Cand ma uit asa in sus, la stancile astea de piatra, am uneori impresia ca Dumnezeu le-a dat drumul din palma primilor oameni", imi spune matusa. A vorbit ca un filozof dus sa cugete in inima muntelui. M-am uitat si eu in sus. Dar Dumnezeu mi-a facut cu ochiul complice. Un corb imens s-a asezat pe crucea din varful stancii. Si-a intins aripile de parca ar fi venit de tare departe. Apoi a dat cu ciocul in crucea alba. O pata de culoare cu pretentii de blazon regal, o pata neagra pe un sat cu nume atat de romanesc. Usa manastirii s-a inchis de parca asa ar fi fost dintotdeauna. Sau poate ca muntele si-a inchis din nou secretele in stanca, lasand usa intrarii trantita. Despre Manastirea Corbi iti vine sa vorbesti in soapta sau sa taci ca o rugaciune. Amintirile, oricat de indepartate ar fi, nu pier o data cu oamenii, ci se imbraca in haine de poveste, facandu-se una cu locul.