O Romanie in oglinda, la sud de Dunare

Daca treci granita de la Calarasi si ajungi la Silistra, in Bulgaria, nu vei descoperi nici o diferenta. Oamenii sunt la fel de saraci ca si in Romania, asteptand si ei cu teama intrarea in Uniunea Europeana. Nu este greu sa te descurci dincolo de Dunare, limba romana fiind cunoscuta de multi dintre localnici. De-a lungul vremii, istoria a crestat in granita Romaniei, astfel ca astazi s-a ajuns in situatia ca in tarile invecinate sa existe sute de oameni care vorbesc romaneste. Sangele apa nu se face nu este chiar o vorba aruncata in vant.

DIFICULTATI. La Calarasi, tara se invecineaza cu Bulgaria. Cel mai apropiat oras de pe celalalt mal este Silistra. Ca sa ajungi acolo trebuie sa pleci cu masina printr-o zona cu un asfalt ca o dantura cariata. Trecerea dincolo de Dunare nu se face peste un pod. Ceausescu nu a mai reusit sa termine acest proiect. Singura posibilitate o reprezinta bacul.

DESCURCARET. Avem cu noi drept "calauza" un tip tare interesant, uns cu toate alifiile. I se spune Vasila Tataru si vorbeste atat romaneste, cat si bulgareste. "Eu m-am nascut acolo, dar pe urma s-au intamplat niste lucruri si am ajuns in Romania. Merg in Bulgaria cu draga inima. Sunt si acolo tot acasa", povesteste omul. Este suficient de abil ca sa ii vrajeasca pe cei care lucreaza la bac sa urce printre primii cu masina pe vas, desi mai erau la rand vreo 30 de autovehicule. Nimeni nu se supara, ba chiar sunt bucurosi sa il vada prin zona pe Vasile Tataru. Mereu cu zambetul pe buze, nu intra niciodata in panica.

RASCRUCE. Calatoria dureaza cam 20 de minute. Cand se ajunge pe malul celalalt suntem tot in Romania, la Ostrov. Se coboara in graba, si toata lumea porneste pe un drum prafuit ce merge in dreapta, iar apoi urmeaza un colt la stanga. Pe mijlocul strazii apare un scuar. Cine merge in Bulgaria o ia prin partea dreapta, cei care isi continua drumul prin tara aleg stanga. Trecerea frontierei nu dureaza mai mult de 10 minute, asa ca ne trezim rapid in tara vecina. Peisajul este identic si tradeaza aceeasi saracie ca si a Romaniei. Aceleasi blocuri de tip comunist, unul langa altul, aceleasi strazi inguste si neasfaltate.

BLOCURI. Bulgarii traiesc si ei in acelasi tip de constructii comuniste din beton

PLUS. Spre malul Dunarii, bulgarii au ceva peste Romania. Intr-un parc frumos amenajat pe faleza, se afla un hotel de 4 stele. Drustar se numeste si vine de la vechea denumire a orasului. Arata impecabil. Dincoace, la noi, e un stabiliment mai modest si cateva terase de unde rasuna manele. Pornim in cautarea unori vorbitori de limba romana. Strada principala parca e adusa din Romania. Circulatie oprita si oamenii care se plimba in voie. Magazinele sunt inchise, numai vanzatorii de floricele si de vata pe bat presteaza.

REUSITA. Mergem fara nici o directie si, deodata, ne oprim in dreptul unori batrani. Hai sa ii intrebam, poate avem noroc. "Vorbiti romaneste?" Un mos cu palarie spune ceva, dupa care arata spre un batran cam bondoc. Fuga dupa el. "Stiti romaneste?" "Nu stiu, pleaca!" Insistam, dar degeaba. Suntem salvati insa de un trecator care vine imediat spre noi atunci cand aude romaneste. "Buna ziua! Cu ce ocazie pe la noi?", se aude glasul dulce al unui om trecut de prima tinerete. Vorbesti cu el si incepi sa descoperi cat e de frumoasa limba romaneasca atunci cand e vorbita departe de tara. Se numeste Mihail Marinov, are putin peste 50 de ani, iar acum este pensionar. A fost politist. "Parintii mei au fost deportati aici in perioada interbelica. Erau din Dobrogea. Aici au fost adusi, iar dincolo au ajuns machedoni. Eu sunt bulgar, am cetatenie, m-am nascut aici. In schimb, fratele meu cel mai mare s-a nascut acolo, in Romania. Nu am mai fost acolo din 1969", ne spune omuletul. Intre timp, langa noi apare un tip cu infatisare de valutist. Vorbeste romaneste, dar ne speriem. Ne gandim ca este vreun hot din moment ce pare foarte interesat de aparatul de fotografiat. Ne linistim insa atunci cand aflam ca este pozarul orasului. Discutia revine la Marinov, care nu prea stie ce sa ne spuna atunci cand il rugam sa ne lase sa ii trecem pragul pentru a vedea cum traiesc urmasii romanilor la Silistra. Nu stie ce raspuns sa ne dea. Insistam, dar nu este convins. Pana la urma il indulcim.

PLIMBARE. Pornim la pas prin oras. Nu sunt mai mult de 20.000 de locuitori. "Pleaca toata lumea sa munceasca in Grecia sau in Turcia. Nu a mai ramas nimeni aici, pentru ca industria este moarta", explica motivul pentru care orasul este pustiu. "Poate atunci cand vom intra in UE o vom duce si noi mai bine. Acum, cu pensia mea, de 200 de leva, care inseamna cam 100 de euro, e foarte greu sa te descurci. Si voi o sa intrati in aceeasi zi cu noi in Europa, desi am auzit ca sunteti cu mult inaintea noastra", spune omul, dar ne grabim repede sa il contrazicem. "Noi stim ca bulgarii stau mai bine." "Voua asa vi se spune? Noua ne zice mereu ca ne depaseste Romania, dar cred ca vor sa ne pacaleasca, iar voua va spun exact inversul." Dupa vreo 15 minute de mers ajungem intr-un cartier cu blocuri urate. Femeile stau la barfa sub umbra teilor. Este acelasi decor pe care il gasesti in orasele de provincie din Romania. Seminte, mileuri, sticle cu apa de la robinet.

PRECAUT. Inainte sa ne pofteasca in apartamentul sau, Mihail Marinov trebuie sa ceara acceptul sotiei. Ne descaltam inainte de prag, dar suntem sfatuiti sa nu ne lasam incaltarile afara. Ne intampina si sotia noului nostru prieten. Este o femeie frumoasa, chiar daca e trecuta de prima tinerete.

BATRANETE. Saracia este la fel pe ambele maluri ale fluviului

ROMANESTE. Sufrageria parca este una adusa din Romania. Mobila pe un perete, de sus pana jos, covor persan, canapea si fotolii joase, peste care sunt puse cuverturi rosi de lana pufoasa. Balconul a fost transformat in bucatarie, si acolo se prepara de zor compot de caise. Aparatura este mult mai avansata decat in Romania.

Pe o butelie ruseasca este montat un cazan de forma paralelipipedica, in care sunt fierte borcanele. Sotia lui Marinov are un soi de cleste pe care il foloseste atunci cand trebuie sa scoata borcanele din apa clocotita. La televizorul din fosta bucatarie, transformata in camera de zi, se deruleaza reclame. Aceleasi ca in Romania. Tot guma de mestecat, electrocasnice in rate si credite imobiliare si la ei. Ne terminam periplul in "fabrica de compot" si suntem poftiti in sufragerie. Racieva Marinov ne serveste cu salata bulgareasca si cu bomboane de ciocolata. Intindem mana spre dulciuri, ne murdarim varfurile degetelor de ciocolata si reusim sa ne alegem cu ceva. Sunt foarte dulci, asa ca cerem un pahar cu apa. Racieva vrea sa ne ofere o tuiculita, dar apa e cea mai buna. La televizor se deruleaza stiri, apoi urmeaza meteo. Sportul este ultimul si are o cu totul alta forma. Urmarim cea mai buna televiziune din Bulgaria. Prima stire este despre Comitetul Olimpic Bulgar, urmeaza apoi o informatie despre canotaj si una despre volei. Turul Frantei are partea sa. Buletinul sportiv se incheie cu o stire din fotbalul bulgar. Petrov s-a transferat la Atletico Madrid. Stirea nu este insa ilustrata. Acum, ca am aflat si ultimele noutati de la sud de Dunare, ne gandim ca ar fi bine sa facem cale intoarsa catre casa. Gazdele noastre ne conduc pana in fata blocului. Sunt foarte fericite ca le-am calcat pragul si ne roaga sa le ajutam sa isi gaseasca rudele ramase in Romania. Mihail parca ar vrea sa se intoarca insa cu noi in tara, il trage ata. Pentru el, desi nu este nascut aici, tot Romania este cel mai iubit taram.

MANELE LA BULGARI

Desi este un oras sarac, in care industria este la pamant, Silistra este o asezare in care terasele, destul de multe si luxoase, sunt pline in permanenta. In general, se asculta muzica house, dar mai sunt si exceptii. Angajatii unora dintre localurile bulgare prefera sa isi ademeneasca clientii pe ritmuri romanesti. "Nu mai esti cum ai fost, nu te mai recunosc", rasuna de la una dintre terase. Nimeni nu pricepe ce spune cel care canta, dar toti sunt incantati de ceea ce asculta. Muzica lui Minune, Vijelie si Salam a trecut Dunarea.

Localizare Silistra Silistra este un oras pe malul bulgaresc al Dunarii, iar numarul locuitorilor este de aproximativ 20.000 Drustar este vechea denumire a orasului O mare parte a locuitorilor este plecata la munca in Grecia si in Turcia Aici exista o puternica comunitate romaneasca

Cadrilaterul, cedat la dorinta lui Hitler

LA SFAT. Pensionarii bulgari isi petrec timpul liber stand de vorba

In urma cu 60 de ani, Romania a fost supusa unei grele incercari. Un important teritoriu de la sud de Dunare, Cadrilaterul, a fost cedat, la presiunea marilor puteri, in urma pretentiilor ridicate de catre Bulgaria.

DICTAT. Judetele Durostor si Caliacra, situate la sud de Dunare, respectiv Cadrilaterul, fusesera atasate Romaniei in 1913, in urma unei paci negociate la Bucuresti pe fondul conflictelor balcanice de la inceputul secolului al XX-lea. Inceputul celei de-a doua conflagratii mondiale gasea Romania intr-o pozitie dificila, iar pretentiile teritoriale ale vecinilor nostri aveau intreaga sustinere a marelui vecin de la est, Uniunea Sovietica. Mostenirea slava a vecinului de la sud a fost motivul pentru care acesta s-a bucurat de un real sprijin. Ba mai mult, sustinerea cauzei bulgare de catre Germania pe canale diplomatice a ajuns pana la cel mai inalt nivel, respectiv Hitler. Fürherul ii scrie el insusi Regelui Carol al II-lea, dupa cum releva un document menit sa accelereze rezolvarea conflictului descoperit de catre prof. univ. Constantin Tudor. Scrisoarea pe care Constantin Tudor se pregateste sa o publice nu lasa nici o urma de indoiala. Germania se pronunta pentru cedarea teritoriului de catre Romania.

TRATAT. In urma acestor presiuni, Romania se vede nevoita sa se intruneasca insa cu partea bulgara in cadrul unei comisii comune si sa isi negocieze ce se mai putea in contextul acela tensionat. La 7 septembrie 1940 se da publicitatii un comunicat oficial: "In dorinta de a rezolva pe cale pasnica problemele pendinte dintre Bulgaria si Romania in spiritul unei intelegeri reciproce, a fost semnat, la 7 septembrie, la Craiova, acordul prin care se inregistreaza cesiunea teritoriala consimtita prin nota din 16 august 1940, nota care reprezinta concluzia unor indelungate tratative intre cele doua guverne. (...) Evacuarea teritoriului cedat a inceput inca din luna august, predarea oficiala insa se va face de la 20 septembrie la 1 octombrie". Ratificarea Tratatului din partea Guvernului Romaniei i-a revenit generalului Ion Antonescu, care semneaza decretul la 10 sptembrie 1940.

PREVEDERI. Primul articol al Tratatului de la Craiova si Anexa A stabileau noua frontiera dintre Romania si Bulgaria, care incepea de la Dunare, imediat in aval de Silistra, si ajungea la Marea Neagra, la aproximativ 8 kilometri sud de Mangalia. In documentul semnat de cele doua parti a fost prevazut si un schimb de populatie. Astfel, romanii din judetele Caliacra si Durostor, aproximativ 100.000 de locuitori (23.173 de familii) au fost obligati sa isi paraseasca tara, iar din judetele Tulcea si Constanta au fost evacuate circa 15.000 de familii de etnici bulgari, in total aproximativ 61.000 de persoane.

Tratatul stabilea termene foarte precise (pana la consemnarea orei) pentru retragerea administratiei si a trupelor romane, dar si modalitatea de acordare a despagubirilor pentru recoltele de porumb, bumbac si floarea-soarelui din teritoriul cedat, care nu puteau fi stranse de proprietari pana la evacuare. (Doru Cobuz)