Penitenta cu dalta

La masa de lucru Ion Rodos isi trudeste mainile si isi elibereaza gandurile si sufletul. Acolo isi gaseste linistea. De mai mult de 25 de ani sculpteaza in lemn si transpira suficient pentru a-si trai propriul iad. Infernul care sa-l curete de pacatul tineretii: moartea fratelui.

Am ajuns la Nucsoara cu gandul de a vedea satul Elisabetei Rizea, o eroina pentru care Emil Constantinescu a facut sosea. Satul de munte are casute inlantuite si garduri lasate sub vegetatia crescuta hai-hui. La Nucsoara nu se fura nici macar un varf de ac, asa se lauda localnicii. Viata-i grea, pentru ca nu exista locuri de munca. Necazurile nu sunt putine, dar, spre mirarea satenilor, oamenii cu stare de la oras, vin in sat si cumpara pamant pentru a-si construi casute de vacanta. Pretul pamantului a ajuns in comuna la 3 euro metru patrat, mult pentru localnici, desi suma nu zice mare lucru pentru cei din marile urbe.

ARTISTUL. L-am cautat pe mesterul Ion Rodos, un artist popular in lemn care a venit in sat doar de cativa ani, impreuna cu familia si uneltele sale. A ajuns insa repede un om despre care toata lumea din comuna a auzit cate ceva. E imposibil sa nu-ti sara in ochi casa artistului, suita pe un deal, toata acoperita in lemn de brad si construita cu multa truda chiar de proprietarul ei. Rodos, impreuna cu familia lui cu ochii albastri, Adela si trei copii, s-a mutat aici in toamna lui 2000, dintr-o comuna vecina, Pietrosani. Cu pas sigur, Ion Rodos ne deschide calea pe o potecuta pe care nu o ghicisem. Cu o energie surprinzatoare, barbatul de 49 de ani ne dezvaluie atelierul sau de lucru: o masa neslefuita, protejata de doi pereti de lemn, pe care se sprijina un acoperis firav. Ne dezvaluie in vorbe simple secretul pentru care a ales tocmai acest deal pentru a-si face gospodarie: o imparatie pentru suflet, peste care este rege, chiar daca nu si stapan. Aici isi gaseste artistul linistea si inspiratia. Ajunsi astfel pe buza unei caldari de munte, privim uluiti peisajul. In linie dreapta ochilor ti se deschide izlazul cailor, Poiana Gradinii, un peisaj de un verde crud si imbatator, care ameninta cu vaile sale taiate brutal. In stanga, privirea mesterului poate atinge chiar si culmile golase ale muntilor, goluri alpine aflate la aproape 40 de kilometri in geografia reala. In dreapta, buza padurii, unde cateodata se zaresc mistreti sau cate un urs. "Iau binoclul si ma uit la ei". La picioare, mesterul are intreaga sa gospodarie, singurul colt din lumea pamanteana unde se simte bine. "Doresc la toata lumea armonia care domneste in familia mea. Nevasta nu iese din cuvantul meu, iar eu o respect", spune sculptorul.

TEMERAR. Ion Rodos si-a facut gospodaria cu mainile lui si a asezat-o in varful dealului

CASA. Pana sa ridice casa au dus-o greu, au facut multe economii. Rodos a speculat orice bucatica de material: sipcile de lemn sunt inguste, au doar un centimetru grosime si sunt late de sase. "Toata viata n-am scapat niciodata de datorii", marturiseste sculptorul. Peretii casei sunt tapetati in interior cu lucrarile sale: icoane expresive, lucrate in detaliu, animale in miniatura sau gigantice, precum capul de unicorn ce ne priveste semet dintr-un colt. Mobilierul din lemn este lucrat tot de Rodos. Doi lei sculptati in spateaza patului facut din tei vegheaza somnul celui ce doarme aici. Se vede truda sculptorului, pe mainile robuste, aspre si ranite de dalta.

GRESEALA. Calculatorul nou, dar si mandria si dragostea pentru copii pe care nu se fereste sa si le calmeze, ne arata, o data in plus, sufletul indatorat al lui Ion Rodos pentru viata sa. "Eu nu am sperante sa mai fac mare lucru, dar ma muncesc pentru copiii astia, macar ei sa faca ceva. Ca eu am inima prea murdara de pacate". Ne miram si asteptam. In decurs de un an, Ion Rodos si-a pierdut parintii, fratele si a ajuns la inchisoare. Un an care i-a schimbat radical intreaga viata. Mama s-a rasturnat cu o masina, iar tatal s-a stins si el dupa opt luni. Fratele, mai mare cu trei ani, a murit in urma unui accident stupid. "Tot timpul ma gandesc la acea secunda... Si tot nu inteleg. Prea multe potriviri nefericite..." Cei doi tineri se intorceau beti intr-o noapte acasa. In curtea scolii, Ion s-a ascuns dupa un perete si a vrut sa-si sperie fratele cu un cutit. A intins cotul un pic mai mult, fratele a facut din inertie un pas in plus, iar lama, mica, s-a strecurat totusi printre coaste si s-a implantat chiar in centrul inimii tanarului...

PEDEAPSA LA GHERLA

La sfarsitul lui 1987, Ion Rodos a iesit din inchisoare dupa ce a ispasit opt ani jumatate din cei 12 la care a fost condamnat pentru omor prin imprudenta. "Din cauza regimului foarte sever, eu am putut sa-mi regaseasc linistea". A muncit in sectia de mobila a penitenciarului si a sculptat multe icoane pentru gardieni. La comanda Directiei Penitenciarelor a facut si un tablou, mare cat un perete, cu sotii Ceausescu primind flori de la pionieri. Fara sa realizeze, chiar intre peretii inchisorii, Rodos si-a descoperit singura cale care il putea salva si intoarce in rand cu lumea: munca cu dalta.

CONDAMNAT DE VIATA

FORTA. Credinta lui Rodos in Dumnezeu se vede in icoanele sale Din cauza trecutului sau de condamnat, Ion Rodos nu a avut nici o sansa sa fie primit in randul artistilor populari recunoscuti de catre Casa de Creatie Arges. La numai 3 luni dupa ce a iesit pe poarta inchisorii s-a prezentat pentru omologarea creatiilor de catre comisia judeteana. Nu a fost insa contactat niciodata. Noroc ca evenimentele din ’89. Chiar si asa insa, toti cei care i-au trecut apoi pragul casei, atrasi de faima sa, au plecat fara sa isi tina promisiunile de a-l ajuta prin participari la targuri si comenzi. Motiv pentru care Ion Rodos se simte in continuare condamnat sa-si ispaseasca greseala tineretii. "Eu cand cunosc pe cineva ii spun pacatul meu, nu il ascund, pentru ca astfel ma eliberez de povara ce-mi apasa sufletul".