Tocam sa-l cinstim pe Dumnezeu!

Copiii din Victoria au transformat obiceiul liturgic de a bate toaca intr-un prilej de a-si dovedi maiestria. Anual ei se intrec, in cadrul a doua concursuri - unul local si altul national - , pentru titlul de cel mai bun la batut toaca.

E o dupa-amiaza calduroasa si toata suflarea din Victoria s-a refugiat in dosul jaluzelelor trase sau pe strand. Mergem la Biserica "Sfintii Imparati Constantin si Elena" sa asistam la un concert ad-hoc de toaca. Preotul paroh Octavian Smadu ne asteapta in fata casei Domnului. Descuie o poarta mare de metal si intram in curtea bisericii. "Inaintea Pastilor e un taraboi cumplit aici. Copiii bat toaca de scandalizeaza vecinii. «Sa bata sa-i aud eu de acasa», le zic, ca rezolv eu cu vecinii", ne spune preotul pe un ton mucalit. Racoarea si apropierea de Dumnezeu ne ademenesc in biserica.

STRATEGIE. Alexandru se concentreaza sa toace bine, fara a-si dezvalui "floricelele" de concurs

ASTEPTARE. Gazda noastra este destul de agitata, din cauza ca "solistii" intarzie. "Pe tripleti nu i-am gasit. Sunt plecati la tara. Da’ vin gemenii", se scuza el. Studiaza nelinistit strada. "Stiti... Le-am zis sa-si aduca si costumele populare, sa fie frumosi, ca-i dam la ziar", adauga el razand si-si mai arunca un ochi afara. Nimic... Imi da o carte despre obiceiul tocatului si apoi pleaca sa-i recupereze pe doi dintre "percutionisti". Sunt la Ucea, la o aruncatura de bat de oras. Nici nu se stinge bine ecoul pasilor parintelui si un pusti blondut intra in biserica. Isi face o cruce mare, saruta icoanele, ne arunca o privire putin speriata s-un "Buna ziua" si se refugiaza in pridvor, la soare. Il cheama Alexandru, are 14 ani si bate toaca pentru a-l preamari pe Dumnezeu, spune el. A invatat acum sapte ani la biserica "asa, dupa ureche", iar azi e premiantul orasului. Doi baietei bruneti navalesc in curte, cu parintele Smadu pe urmele lor. "Teo, Andrei, fugiti sa va schimbati!", le striga el din urma. Apoi se intoarce spre noi. "Trebuie sa mai vina si gemenii cei mici si incepem", imi spune.

START. Intre timp imi povesteste despre concursul de toaca. Ideea i-a venit prin ’94. Sambata seara si la sarbatori ii mai ruga pe copii sa urce in clopotnita sa bata ei toaca in locul lui nea Dumitru, ca-i batran si nu prea mai poate. Se lasa cu o imbulzeala teribila. La un moment dat chiar a cazut unul dintre pusti pe scara. Vazandu-i dornici sa bata toaca si pentru a evita astfel de probleme, in ’95 parintele s-a gandit sa organizeze un concurs. "Cine vrea, in Saptamana Patimilor, este bine venit la repetitii. Cam 150-170 de copii participa la intrecerea locala, de Pasti", spune el. De la an la an, tehnica s-a imbunatatit. Prichindeii invata de la parintele Calinic de la Sambata, dar si unii de la altii, sa faca tot felul de "floricele". In 2001, competitia de batut toaca a devenit nationala, pentru ca, de anul trecut, in concurs sa se inscrie si copii din alte tari.

INDEMANARE. Teo si Andrei monteaza toaca pentru concertul ad-hoc

CONCERT. Intre timp au aparut Madalina, sora lui Alexandru, si micutii gemeni, Teodor si Ana Maria. Acestia din urma sunt foarte simpatici. Au doar 5 ani si foarte multa energie. Fug de colo- colo, bat cu ciocanelele in ce apuca. "Facem concursul ca sa amplificam sensibilitatea sufleteasca a copiilor, sa-i aducem mai aproape de Dumnezeu si de credinta noastra crestina", mai apuca preotul sa-mi spuna, dar vocea ii e acoperita de batai prelungi si melodioase in toaca ce parca te cheama la rugaciune. Teo si Andrei manuiesc ciocanelele cu indemanare. "Mai au opt frati. Teo e clasa a II-a, Andrei, a VI-a. Si-au facut singuri o toaca si exerseaza acasa. Am zarit-o prinsa intr-un copac, la Ucea", imi sopteste parintele. O lovitura mai puternica si cei doi isi termina "programul". E randul lui Teodor cel mic si al Anei Maria. Abia ajung la bucata mare si grea din lemn de paltin, dar lovesc cu strasnicie in ea. Si le place la nebunie. "Anul asta au batut pentru prima data", imi spune, mandra, bunica lor. "Bat toaca si acasa, in ce apuca, ca asa le-a spus parintele. Le-am facut si ciocanele si au rupt deja un rand. Nici in biserica nu au stare. Cand stam ingenuncheati, bat cu manutele in podea", a adaugat ea privindu-i cu drag pe prichindei. Acestia continua netulburati. "Daca-i las, bat pana maine", marturiseste preotul Smadu, strigandu-le sa se opreasca.

Madalina si Alexandru sunt si ei gemeni. Vedetele orasului. Au fost in turnee la Sibiu, Bucuresti si chiar in Germania, unde au cantat pentru diaspora romana din Nürnberg. Unul langa altul, concentrati... E o placere sa-i privesti si sa-i asculti. Se sincronizeaza perfect. Timpul parca sta in loc, tocat marunt de ciocanelele ce se pravale ritmic si te indeamna la rugaciune. Peretii bisericii vibreaza. O bataie prelunga si... tacere. "Dupa ce am cantat la Nürnberg, Inalt prea Sfintitul Parinte Serafim ne-a spus: «Bata-va norocul, nu ma gandeam ca din toaca o sa iasa asa un spectacol». Si oamenii din sala aveau lacrimi in ochi", povesteste parintele Smadu, spargand linistea apasatoare ce se asternuse peste noi.

IN LOC DE FINAL. Pacat ca nu i-am inregistrat, imi spun in gand. Dar poate ma voi intoarce la Victoria pe 12 iulie sa fiu alaturi de acesti copii minunati la concursul international de toaca.

CREDINTA "Parintele Galeriu spunea ca toaca se dezvaluie ca un cantec de durere si de bucurie. De durere prin baterea cuielor Crucii in palmele Mantuitorului si de bucurie prin imnul pascal al Invierii" Octavian Smadu preot paroh, Victoria RECUNOASTERE "Dupa ce am cantat la Nürnberg, Mitropolitul Serafim ne-a spus: «Bata-va norocul, nu ma gandeam ca din toaca o sa iasa asa un spectacol!»" Octavian Smadu preot paroh, Victoria