Fericirea e un lucru mărunt

De două zile fredonez refrenul ăsta de parcă aş încerca să mă conving fie că nu e greu, fie că (fericirea) nu e un capăt de ţară. De fapt, mi-a rămas în minte de la recitalul Ţapinarilor şi de la Marin Raica, unul dintre fotoreporterii ale căror imagini le vedeţi în paginile despre Folk You! 2008, şi care stă acum la un metru de mine şi habar n-are că scriu de el.

De două zile fredonez refrenul ăsta de parcă aş încerca să mă conving fie că nu e greu, fie că (fericirea) nu e un capăt de ţară. De fapt, mi-a rămas în minte de la recitalul Ţapinarilor şi de la Marin Raica, unul dintre fotoreporterii ale căror imagini le vedeţi în paginile despre Folk You! 2008, şi care stă acum la un metru de mine şi habar n-are că scriu de el.

Totuşi, ediţia din acest an a Festivalului Folk You!, în (aproape) întreaga sa desfăşurare, parcă mă contrazice. Am avut o scenă mare, artişti mari, o mare de public şi una Neagră, pe malul căreia s-a petrecut cea mai mare ediţie de Folk You! de pînă acum – şi toate acestea se pare că au avut darul de a face mii de oameni fericiţi.

Am avut însă ajutor de nădejde de la Stage Expert şi vreau să le spun (şi) aici că le sînt extrem de recunoscătoare pentru tot ce au făcut, conform contractului, dar, mai ales, depăşind litera acestuia, pentru că cine se aştepta, totuşi, ca serile de festival să se transforme în nopţi terminate la trei sau patru dimineaţa?

Echipă mică, vă spuneam, dar cu prieteni de nădejde. Printre ei, cei de la Apele Române, Poliţia de frontieră şi Jandarmeria Română – domnilor, vă mulţumesc pentru tot şi toate, de la puterea de convingere pînă la montatul corturilor din culise, garduri şi liniştitoarea
prezenţă a uniformelor albastre.

Coşmarul oricărui organizator al unui festival de asemenea amploare ţine de cazări: oricît te căzneşti să faci diagrama aia de cazare ea tot nu se respectă. Mai mult, camerele par să nu fie niciodată suficiente şi începi să visezi o lume ideală, în care întreprinzătorii locali chiar te ajută. Cu toate astea, şi la acest capitol am avut prieteni alături. Angela şi George de la Hotelul La John sînt un exemplu grăitor. Dincolo de barter, Angela s-a străduit să am, la fiecare deplasare întru organizarea Folk You! (şi cred că au tot fost vreo şase sau şapte), aceeaşi cameră din care, printre picături şi peste laptop, măcar să văd marea – numai ea ştie cum a făcut!

Primăria Mangalia, prin însuşi Claudiu Tusac, ne-a ajutat foarte mult, găzduind echipa de la TVR2, cea cu ajutorul căreia o să puteţi (re)vedea cele mai bune momente din Folk You! 2008 şi trebuie să mulţumesc şi celor de la Hotel Ila pentru cazările făcute pe la patru dimineaţa – scuze!, dar am avut nopţi lungi, cu ore mici în program. Ne-au mai fost alături cei de la Majestic Olimp, cu multă răbdare pentru rooming list-ul schimbat în fiecare zi, uneori de mai multe ori.

Partenerii media Radio3Net "Florian Pittiş" şi port.ro v-au ţinut la curent cu desfăşurarea evenimentului şi nu s-ar cuveni să trimit la tipar textul ăsta fără să-i menţionez pe: Florin, Morega, Mihaela şi ceilalţi colegi de pe caravana Jurnalul Mobil, Karina Knapek, care, pe lîngă nişte fotografii de mare excepţie, pregăteşte impecabil cea mai bună cafea cu lapte, prezentatorul Doru Ionescu, Dan Manoliu şi tehnicianul de la macara (!), Lumi, Sorin şi Nicky, pentru că au ajutat la strînsul gunoaielor de pe plajă, Şoni pentru unicul şi inegalabilul gulaş, Horaţiu, dar şi echipa care se ocupă de organizarea Stufstock pentru suport moral (şi nu numai), ortopedului de la spitalul din Constanţa care s-a ocupat de luxaţia mea, Costi – cel mai inimos voluntar şi, ultimul, dar cel dintîi, publicul – cel mai frumos de pe ţărmul acesta! Ne revedem la anu’!