Folkul trist in registru comic trece de Vama

FOLK YOU! ● Trei seri de concerte, cu marea pe post de backing vocal
Folk You! intra in Vama incepind de joi, 7 august, si va ramine la “verificari”, pe plaja de linga Corsaru, pina simbata, 9 august. Prezentatorul festivalului este Doru Ionescu, “maestrul underground” care se simte cel mai bine “unde se caleste otelul”.

FOLK YOU! ● Trei seri de concerte, cu marea pe post de backing vocal
Folk You! intră în Vamă începînd de joi, 7 august, şi va rămîne la “verificări”, pe plaja de lîngă Corsaru, pînă sîmbătă, 9 august. Prezentatorul festivalului este Doru Ionescu, “maestrul underground” care se simte cel mai bine “unde se căleşte oţelul”.

Încă de anul trecut, locul maestrului de ceremonii era deja atribuit lui Doru Ionescu. Atunci, acesta s-a opus din start. Motivul? “Se întîmpla la cîteva zile după plecarea lui Moţu dintre noi, pe care îl consider idol (şi nu sînt singurul). Nu există cineva care să-l înlocuiască, nici pe scena Folk You!, nici la Radio3net, nici în altă parte! Am fost chemat şi de conducerea TVR şi mi-am expus punctul de vedere, cu toate riscurile. Dar am fost înţeles. Anul acesta sper să-mi fie permis să aduc un scaun gol într-un colţ al scenei, pentru cel care nu poate fi înlocuit”.

CINE CU CINE. Vor fi prezenţi la Vama Veche, în cele trei seri de Folk You!: Dinu Olăraşu, Nicu Alifantis, Mircea Vintilă & Brambura, Mircea Baniciu, Florin Chilian, Victor Socaciu & Biroul Executiv, Mircea Florian, Vasile Şeicaru, Marcela Saftiuc, Adriana Ausch, Tatiana Stepa, Zoia Alecu, Narcisa Suciu, Ducu Bertzi & Mihai Neniţă, Poesis, Ecoul, Maria Magdalena Dănăilă, Maria Gheorghiu, Magdalena Puşcaş, Adrian Ivaniţchi, Adrian Sărmăşan, Cristian Buică, Emeric Imre, Didina Curea, Jul Baldovin, Silvan Stâncel, Teodora Iacob, Dan Vasilescu, Bogdan Grosu, Dan Oprima, Tituş Constantin Cojocaru, Alina Zaharia, Alina Manole, Ana-Maria Bordean, Cătălina Beţa şi Iulia Guşatu.

LA GRANIŢĂ. În afară de folkul propriu-zis – clasic, să zicem – avem şi extensii ale acestuia. Este vorba despre artişti şi genuri “de graniţă”, adică nici pe de-a-ntregul folk, dar nici total cristalizate în ceva separat. În afară de cazul notoriu şi suveran care este Mircea Florian, “tăticul” şi fermentul permanent al folkului, îi mai avem pe Pavel Stratan, Ţapinarii şi Mihai Mărgineanu.

Pavel Stratan este originar din Moldova de peste Prut, care a devenit, în ultimii zece ani, un fel de hinterland al muzicii româneşti de toate genurile (O-Zone, Zdob şi Zdub, Anastasia Lazariuc, Anna Lesko, Cătălin Josan etc). Muzica lui a şocat printr-o prospeţime neobişnuită, atît a melodiei cît şi a textului, reiterînd, prin mesaj, vulnerabilitatea tînărului de la ţară la contactul cu “stihiile” viciilor urbane. Mircea Vintilă are o piesă celebră cu Constantin şi fetele de la oraş, cărora bietul băiat, lipsit de “plasa de siguranţă” a moralei săteşti, le cade victimă. Muzica lui Stratan ilustrează acelaşi impact, dar, în cazul lui, degradarea citadină este cea care dă buzna peste sat. Mesajul muzicii lui Pavel Stratan are ceva din capitolul IV al Amintirilor lui Creangă.

Trupa Ţapinarii (Adrian Tănase şi Cosmin Covei) s-a format în anul 2001. Cosmin Covei, care era student la Regie-Film, făcuse un filmuleţ-portret, avînd ca protagonist un pitic stripper. Coloana sonoră a filmului era piesa “Sînt fericit”, iar filmuleţul s-a transformat în videoclip muzical. Cenzurat de MCM la acea vreme (pentru că, chipurile, piticul era “obscen”, fiind îmbrăcat doar în chiloţi), “Sînt fericit” a devenit rapid un hit al cluburilor, transformîndu-i pe “ţapinari” în vedete. A urmat videoclipul piesei “Unde eşti?”, cu o fată supraponderală care cade de pe bloc, de asemenea un mare succes. Muzica “ţapinarilor” este o combinaţie insolită între muzică folk, muzică rock şi... teatru. Piesele lor – încărcate de tandreţe şi autobăşcălie – merg pînă la sarcasm şi protest explicit. Anul acesta, “Ţapinarii” urcă pentru prima dată pe scena Festivalului Folk You!

RECUPERĂRI. Mihai Mărgineanu se situează, prin muzica sa, tot la graniţa folkului. Aşa cum ne sugerează şi supranumele cantautorului (Gore din Chitila), melodiile lui sînt “recuperări recondiţionate” din folclorul studenţesc şi de mahala. Piesele transmit acea veselă melancolie a trivialului, specifică tinereţii petrecăreţe de pe vremea cînd nu exista nici show-biz, nici hip-hop. “Pe drum trecea o brişcă”, “Mă iubeşte femeile!”, “Paraschivo”, “Jana era croitoreasă” etc. reprezintă, dacă putem spune aşa, piese triste în registru comic. Aceeaşi dominantă au, de fapt, şi piesele Ţapinarilor, şi ale lui Pavel Stratan.

Aşa cum ni s-a prezentat ea, în scris

Mă numesc Ana-Maria Bordean şi sînt bucovineancă de la “mama ei de-acasă” (din Gura-Humorului, judeţul Suceava). Psiholog în devenire, întrucît am terminat Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specialitatea Psihologie, contează mult mai mult că sînt sensibilă, creativă şi mai ales drăguţă – în sensul spiritului meu altruist, de preţuire, de multe ori necondiţionată, a aproapelui. Unii ar spune că sînt drăguţă şi în chip fizic, conform zicalei “frumuseţea este în ochii celui care priveşte”.

Precoce din punctul de vedere al interpretării vocale a portativului (portativ care se afla în închipuirea mea), am început să “cînt” la 7 luni, cu aproximaţie, după spusele mamei. În loc să articulez “mama” sau “tata”, cum ar fi fost de aşteptat, am “prestat” firesc un fragment din “Roata morii se-nvîrteşte”, piesă cîntată de Mirabela Dauer. Suna în decibelii modeşti, dar curajoşi pe care îi putea scoate un pui de om – “thac, thac, thac”, în traducere liberă “ţac, ţac, ţac”. De cîntat serios, am început undeva în jurul vîrstei de 3 ani. Primul zăngănit de chitară l-am aruncat în aer pe vremea cînd eram în clasa a II-a, cînd mama, venind de la serviciu, mă găsea cîntînd pe corzi: “Du-mă acasă măi, tramvai” sau “Melc, melc, codobelc”. Muzica înseamnă foarte mult pentru mine. Cît despre chitară, cutia de rezonanţă a gîndurilor mele, nu mai spun...! A văzut multe la viaţa ei, mai ales că e cu şase ani mai mare decît mine (eu am 24 de ani). E zestre de familie întrucît a fost primită de tatăl meu de la părinţii prietenei lui, care mai tîrziu avea să-i devină soţie şi puţin mai tîrziu mama mea.

Abordez mai toate stilurile de muzică: de la clasică (Sarah Brightman – Scarborough Fair, Nightwish – Sleeping Sun, Loreena McKennitt – Dante’s Prayer, Full Circle) pînă la muzică populară – sîrbe, de cele mai multe ori din repertoriul Sofiei Vicoveanca.

“IEPOCA” mp3
“Veteranii, aşa cum îi ştiu eu, dacă îi scoli noaptea şi tot îţi pot veni cu ceva nou pe loc. I-am intervievat pe majoritatea şi ştiu că au destulă «muzică de sertar», de dinainte de 1989 sau de după. Problemele ţin de showbiz-ul românesc «care este»! Dar nici cu cel internaţional nu mă laud, trăim în «iepoca» mp3”

DESCHIDERE
“Pentru fanii genului, tinerii care au avut ceva de spus sînt deja în lumea consacraţilor, din punctul meu de vedere. Veteranii îşi trag spuza pe turta lor la modul cinstit, în sensul că, dacă sînt solicitaţi, de ce să nu cînte? Eu văd însă jumătatea plină a paharului: dacă aş fi debutant, m-aş simţi onorat să cînt în deschiderea unui veteran”
Doru Ionescu - prezentator