x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Kitsch - Masina podoaba

0
Autor: Dorian Cobuz Dana Cobuz 29 Sep 2006 - 00:00
Kitsch - Masina podoaba


Catelul care dadea din cap de pe bancheta din spate a Daciei a fost inlocuit cu tunningul. La vremuri noi, gusturi noi.

Cel mai bun exemplu este cel personal. Nu vrem podoabe mai mari decat noi, dar mai cadem cateodata in pacatul impopotonarii inutile. Si, cand ai in dotare un "chinez", e tare greu sa nu-l impodobesti dupa cum e moda.

Noi avem o Dacie. Un break cam busit de rugina. O masina buna pentru noi, pentru ca isi face treaba si costa putin intretinerea ei. Cand am cumparat-o, pe locul din dreapta masina era impodobita cu un covoras de bile din lemn. Bile albe, iar masina, tapitata intr-o culoare inchisa. Cam kitsch ni s-a parut noua atunci, dar am mers mai departe cu covorasul la spate gandindu-ne la rolul lor terapeutic. I-am zis "Mister Li" masinii noastre, din plictiseala, nu pentru ca am fi simtit nevoia sa o alintam. Ne-au inspirat farurile alungite ca niste ochi de chinez. Dar si la sanchi, razand de cei care isi alinta "carutele" motorizate dintr-un exces de sensibilitate pe care nu l-am inteles.

DAR CU DAR… Nici nu-i schimbasem numerele temporare lui Mister Li, cand frate-meu, cu un aer intelept-victorios instaleaza pe bord un suport pentru telefonul mobil. Lucios de nou ce era, "estetic" pe cat ii permitea griul sau metalizat sa fie. Nu ca as obisnui eu, soferul, sa-mi tin telefonul altundeva decat in buzunar, dar accesoriul mi s-a parut nu doar inutil, ci si de prost-gust. Cum sa-i ranesc insa orgoliul lui frate-meu si sa-i trantesc in fata cruntul adevar? Dupa vreo doua zile mi-a venit ideea salvatoare: am lasat suportul schiop de un piciorus, astfel ca a devenit inutilizabil si bun de aruncat la gunoi. Ura! De atunci am refuzat cu obstinatie toate "darurile" estetice pe care se ofereau sa ni le faca pentru masina rudele sau prietenii, calatori de ocazie cu break-ul nostru. O singura podoaba am gasit potrivita pentru Mister Li. Un abtibild pe care l-am lipit pe luneta, in ciuda celor care ne privesc cu dispret in trafic, de la bordul unor bolizi de lux, oricum prea puternici pentru drumurile noastre: "My other car is a jet-fighter" (in romana, "cealalta masina a mea este un avion cu reactie").

FRATIA BIBELOURILOR. Dupa ce-am spart geamul de la portiera soferului am ajuns si in Targul Auto Vitan, raiul pieselor de schimb, dar si al decoratiunilor auto de toate marimile, culorile si inutilitatile. Am gasit rapid sticla de care aveam nevoie, dar si un vanzator peste poate de amabil. Ca daca nu vrem si niste colant fumuriu pentru geamuri, ca le si tine mai bine, le si face mai "misterioase". N-am vrut. Macar niste parasolare laterale, cu ventuze, sa ne apere de canicula. Are el niste modele misto… N-am vrut nici de-astea. A ramas in urma, convins ca ori ne bate vantul prin buzunare, ori n-avem gusturi.

Greu mi-a fost mie, ca sofer, si cand Danu, un cunoscut din Ferentari, a incercat sa ma convinga ca am o masina nedemna de statutul meu. Dacie-Dacie, da’ macar sa-i pun niste praguri mai acatarii, sa o vopsesc smechereste si sa-l impodobesc pe Mister Li ca pe un adevarat challenger in raliul Paris-Dakar. A trebuit sa-i explic omului mai mult de o ora care este diferenta dintre masina noastra si un bolid decorat fara masura cu tot felul de brizbizuri si cu un accesoriu blond, viu, dar tacut, pe locul din dreapta, automobilul visurilor lui. Ce sa-i mai povestesc lui Danu despre cosmarul meu, catelul care da din cap pe spatarul banchetei din spate. In copilaria noastra, catelul cacaniu care da din cap era prieten la toarta cu pestele de sticla verde-albastra de pe frigider si cu ursul impaiat cu care se luptau tatii nostri in pozele alb-negru, amintiri de la Sovata…

CU IISUS LA DRUM. Diferenta dintre Mister Li si multe alte masini care il depasesc pe partea stanga cu 130 de kilometri la ora pe autostrada este ca noi intelegem care este rolul unui break si al oricarui alt tip de automobil, oricat de performant ar fi. Sa parcurga distanta dintre doua puncte geografice, respectand codul rutier si in siguranta pentru pasagerii lui. Brizbizurile altora demonstreaza lipsa de gust, tentatia de a sprijini comertul capitalist (acum cat de capitaliste sunt ele, accesoriile chinezesti din targuri, ramane de discutat), dar si relatia sentimentala dintre proprietar si bolidul sau. Pe de alta parte, industria aceasta a inutilitatilor estetice demonstreaza si altele: spiritul ludic al soferilor, dorinta de a epata sau doar tentatia de a-si personaliza "locul de munca" si de a le impresiona pe calatoarele de ocazie. De altfel, usor de observat, soferii profesionisti sunt si cei cu o aplecare deosebita pentru decoratiunile auto. Ce intalnesti in taxiuri, tiruri, maxi-taxiuri, autobuze sau troleibuze? Huse mai colorate decat picturile dadaiste, borduri cu mileuri sau instalatii de beculete multicolore, CD-uri cu rol antiradar si tot felul de plusuri atarnate de oglinda retrovizoare, volane invelite artistic, precum la masinile de curse, ceasuri cu Iisus sau cu Maica Domnului, vederi sau poze decupate, abtibilduri cu poante pe care le auzi pe toate drumurile, casetofoane decorate ca pentru discoteca, sticlute cu seminte "Sporul casei"… Iar imaginiatia soferilor profesionisti depaseste spatiul editorial alocat acestui articol. Totusi, nu putem sari cu enumerarea peste capitolul "tiristi": masini botezate cu numele soferilor, identificati prin placutele de pe parbriz, prosoapele chinezesti cu femei nord-europene despuiate, care tin companie soferului de pe spatarul scaunului alaturat sau fac din ochi celorlalti soferi de pe geamul lateral.

ABSTRACT
"De la decoruri pentru masina si pana la masina de decor, distanta este una variabila,in functie de bugetul fiecaruia. Rezultatul este insa intotdeauna acelasi. Personalizarea. Diferenta insa o face intotdeauna gustul, nu marca."
TUNING-KITSCH, TOT BANUL FACE DIFERENTA
OARE? Este sau nu un trabant decapotabil kitsch? Nu stim, dar noi credem ca este o intrebare care merita pusa
Cea mai rafinata forma de kitsch, cand e vorba de masina, este si cea mai scumpa, ceea ce multi numesc "tunning". Considerata o arta, transformarea masinilor in adevarate bijuterii pe patru roti, tunarea automobilelor depaseste granitele valorilor estetice atunci cand posesorul nu iese cu respectiva masina doar la demonstratiile auto. E adevarat, nici la cumparaturi la piata nu am vazut vreun astfel de automobil! Multi confunda tunarea cu o decorare spectaculoasa a automobilului, dar aceasta ar trebui sa insemne si o imbunatatire a caracteristicilor tehnice ale bolidului. Dincolo insa de confuzia dintre personalizare si impopotonare mai apare si diferenta dintre o adevarata transformare a masinii (pe multi bani) si simularea unui tunning (mai putin costisitoare) pentru a intra in randul baietilor dupa care lumea trebuie sa intoarca privirea pe strada.
Citeşte mai multe despre:   masina,   kitschul de toate zilele

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de