Campania "Limba noastra-i o comoa-ra" a ajuns la final. Am prezentat, timp de doua saptamani, evolutia limbii romane in cei 16 ani de tran-zitie. De la Mircea Cartarescu pana la parerile forumis-tilor, am "scanat" limba dulcilor cazanii si a contempo-ranilor nostri, internautii, redescoperind gustul dialo-gului.

Dupa ’89, societatea romaneasca, pana atunci exclusiv monologica, se afla intr-un proces sustinut de (re)inventare a dialogului social si interpersonal. Conferentiar dr. Andra Vasilescu, coautor al noii Gramatici a limbii romane, puncteaza etapele transformarii.

Nimeni nu mai contesta astazi marele beneficiu sau poate, mai bine spus, marea schimbare din punctul de vedere al regulilor comunicarii, produsa o data cu descatusarea din chingile restrictive ale comunismului. In 1989 n-am scapat numai de un sistem politic si economic opresiv, ci am castigat, in fine, si dreptul de a ne manifesta discursiv... liber. "Profesionalizarea discursului este, in momentul actual, o preocupare individuala si sociala. "Daca la inceputul anilor 1990 el functiona dupa reguli intuite sau constituite ad-hoc, astazi interesul pentru discursul eficient bazat pe reguli este, din ce in ce mai mult, obiect al invatarii si al exersarii. Conduita comunicativa - verbala si nonverbala («nu mai da din mana!») - a suferit modificari de esenta", precizeaza Andra Vasilescu. Readucem in discutie mult (prea) uzitatul termen de tranzitie - politica, economica, sociala - care de aceasta data "se coreleaza in sfera comunicarii cu trecerea de la o societate monologica, sustinuta de limbajul de lemn, la o societate dialogala, in care diversificarea formelor de expresie corespunde unui proces de cautare a unor noi identitati - colective sau individuale". Iata deci cum, dupa 1989, romanii (re)descopera, (re)inventeaza si (re)invata regulile dialogului social si interpersonal deopotriva.

CUVANTUL CREATOR DE IMAGINE. Schimbari in plan stilistic sunt operate acum nu doar de persoanele "de specialitate". Autorul si vorbitorul opereaza impreuna alegeri de limbaj, devenind constienti ca prin cuvant isi creeaza imaginea publica. Orice emitator e atent la modul in care isi formuleaza discursul, intelegand ca reusita comunicarii nu tine in exclusivitate de el, ci depinde in egala masura de felul in care mesajul ajunge la audienta, feedback-ul devenind astfel o componenta esentiala a comunicarii: societatea invata deci sa comunice eficient. "Dorinta autorilor de a-si pune amprenta stilistica pe textele orale sau scrise cunoaste cateva tendinte generale: amestecul de stiluri si registre (formal cu informal, cult cu popular, oral cu scris, neologic cu neaos), literaturizarea prin apelul la figuri de stil (metafore, epitete), patetismul si retorismul, prolixitatea prin redundanta si acumularea excesiva de detalii, jocul de cuvinte, ironia, recursul la proverb/maxima/aforism, aproximarea-vagul-imprecizia; adesea fraza este lunga, supraincarcata informational. Limbajul afectiv recurge deseori la cuvantul socant, fie el nou, rar, vulgar sau neadecvat contextual." Nu in ultimul rand, la nivel stilistic se constata o importanta schimbare de macaz: intelectualizarea discursului oral si relaxarea discursului scris.

IMPRUMUTURI. Explozia lexicala atat de evidenta are si o explicatie fireasca, afirma conf. dr. Andra Vasilescu, aceasta fiind rezultatul imprumuturilor masive din engleza si al atasarii, sub model strain, a unor sensuri noi unor cuvinte deja existente in limba (de exemplu, "are multa determinare"). "Intens mediatizate sau puse in circulatie prin denumirile unor produse sau prin numele unor institutii, anglicismele devin larg cunoscute si folosite de un numar din ce in ce mai mare de vorbitori." Alegerea cuvantului strain in locul corespondentului romanesc devine asadar o moda, simbolul ales de societate ca dovada a implicarii in tranzitie, a aderarii la valorile internationale si a iesirii din izolare. "Paralel cu imbogatirea vocabularului prin imprumut, a avut loc revitalizarea procedeului de formare de noi cuvinte, compuse prin alaturare sau prin abreviere (tot sub influenta engleza), precum si valorificarea stilistica a puterii derivative a cuvintelor (amintiti-va, de pilda, de fesene, fesenist, feseniza, fesenizare). In acelasi timp, cuvinte existente in vocabularul limbii romane cu mult inainte de 1990 au fost readuse in actualitate, creand si ele sentimentul inovatiei lexicale. Un nou mod de a trai ne-a dat un nou bagaj lexical." Si in plan gramatical, ne spune specialistul, inovatiile sunt numeroase, chiar daca ele nu afecteaza structura limbii in esenta ei. Exprimari aberante de genul "doi euroi", "Santana canta ghitara cu pasiune", "particip in...", utilizarea persoanei a doua singular ca forma de marcare a intimitatii sau complicitatii discursive (Te uiti si castigi) au in aceeasi masura cauze obiective si subiective: "atractia sistemului lingvistic sau actualizarea unor latente structurale, pe de o parte, si comoditatea, graba sau ignoranta celui care face o traducere, teribilismul sau lingvistic si dorinta de a epata prin noutatea limbajului sentimentul succesului prin simpla imitare a unui model de succes, pe de alta parte".

FALSUL NOU. Pentru cei care vorbeau limba de lemn, adoptarea noului limbaj a fost forma de negare instinctiva a trecutului sau dovada amagitoare a ralierii la prezent. Pentru tineri, moda actuala a devenit un alt limbaj de lemn, in masura in care folosirea mecanica a unei structuri lingvistice creeaza aparenta valorii. Iar numitorul comun al ambelor categorii il reprezinta folosirea limbajului ca pe o masca a propriei identitati.

LIMBA DE LEMN "Inainte de 1989, limbajul de lemn masca realitatea: trimitea la un referent construit ideologic si proiecta o personalitate schizoida, al carei discurs se scinda in cel public - cenzurat si autocenzurat si cel privat - uniformizat sub presiunea socialului" Andra Vasilescu prodecan Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti

MASCA IDENTITATII "Pentru cei care au vorbit limba de lemn, noul limbaj a fost negarea instinctiva a trecutului si dovada superificiala a ruperii de el. Pentru tineri, moda actuala e tot un limbaj de lemn, prin folosirea mecanica a unor structuri lingvistice ce dau aparenta valorii. Insa toti folosesc limbajul ca masca a propriei identitati" Andra Vasilescu prodecan Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti

MIMETISMUL IMPUS Limbajul de lemn, inainte de 1989, avea rolul declarat de a masca realitatea. Artificialul trimitea la ideologie pura si proiecta o presonalitate schizoida, al carei discurs se scinda in discursul public (cenzurat si autocenzurat politic) si discursul privat, in care formele de originalitate, autoexprimare, gandire libera erau anihilate si uniformizate sub presiunea socialului. Feed-back-ul autentic, raspunsul critic, atitudinea "devianta" erau astfel categoric refuzate si aspru sanctionate, in locul acestora impunandu-se la modul tiranic si absolut monologul puterii. "Celalalt putea sa se exprime doar ca ecou la vocea puterii, asumandu-si un discurs strain. Sablonul lingvistic si monotonia discursiva erau reflexul constiintelor adormite, functionand obedient si mimetic."

TIPURI DE DISCURS Principalele surse ale diversificarii tipurilor de discurs, considera Andra Vasilescu, sunt "reflexul exprimarii spontane a individului confruntat cu noi situatii si teme de comunicare si importarea modelelor straine". Ca atare, societatea face loc aparitiei unor noi subiecte de comunicare: conversatiile pe teme politice, discursurile parlamentare si platformele-program ale diverselor partide, sloganurile de miting, talk-show-rile, interviurile de recrutare de personal, editorialele, articolele-dezvaluire, anunturile matrimoniale, tabloidele, publicitatea, e-mailul, chat-ul, textele muzicii underground etc. In fine, atitudinea critica fata de limbajul celuilalt se constituie in sine ca tip de discurs (vezi Academia Catavencu, Cronica carcotasilor), in vreme ce alte forme de discurs, precum cel al stirilor, discursul didactic, cel adresat multimii, stilul conversatiilor telefonice, retorica titlurilor din ziare se modifica substantial. "Indivizii si-au rafinat modalitatile de interactiune verbala, au devenit preocupati de adaptarea la interlocutor si nu in ultimul rand, au invatat (cum) sa isi exprime un punct de vedere."

Scoli pentru educarea parintilor

CAPACITATE. Buric gol, fustita pan-la fund, culori tipatoare: asta-i "uniforma" de clasa a VIII-a

Ele - fustite si pantaloni cu talie (foarte) joasa, tricouri cu vedere la buric, eventual decoltate, lipgloss & mascara la greu, par vopsit si (ne)aranjat in fel si chip, paiete, sclipiciuri. Ei - pantaloni cu turul pe la genunchi, tepi "gelati" pe post de par, cipilica a la Mutu, inele si cercei pe te miri unde. Asa arata (aproape) toti copiii si adolescentii din scoli si licee.

SI CE? Desigur, mai exista si exceptii: 5-10 persoane din fiecare clasa. Scoala Centrala a avut mereu un nume cu renume. Directoarea ei, Svetlana Bodnaras, e de-a dreptul oripilata de ceea ce se-ntampla in scolile din Romania. Ia ca exemplu scoala pe care o "pastoreste" de mai bine de 20 ani: "Cred ca totul a pornit chiar in 1990, cand Sora, ministrul Invatamantului de pe vremea aceea a zis ca-i voie sa se fumeze-n scoli si sa nu se mai poarte uniforma. Atunci s-a produs ruptura! Evident, rasturnarea valorilor din capul copiilor s-a produs si cu sprijinul parintilor. Le vad pe fetele de clasa a VI-a cum vin cu buricul gol la scoala, machiate... Unii intarzie dimineata, mai toti vorbesc urat. Si incerc sa-nteleg...". Directoarea: "Ati vazut cum a plecat de-acasa la scoala fiica dvs.? A si intarziat...". Parinte: "Si ce sa facem, doamna? Alte haine nu se gasesc! Si ce daca a intarziat? Lasa, ca am ajuns noi la program o viata-ntreaga!".

FA! Totul porneste insa de la gradinita, unde, mai nou, copiii sunt invatati sa le spuna pe nume maturilor. Asa se ajunge-n clasa I, cand copiii ii spun invatatoarei "tu" sau, ca la coafor, "doamna Nuti". In clasa a II-a se trece la etapa "fata!", cu varianta prescurtata "fa!". Dintr-a III-a te baga-n "p... ma-tii" de nu te vezi, scriu pe pereti, se bat pe baieti... Bodnaras are si o teorie proprie. Familiile ale caror copii sunt la Scoala Centrala au fost dintotdeauna mai "cu staif". Nu si-au tinut odraslele cu cheia de gat. In sensul ca au avut si ceva carte si ceva mai multi bani. Atunci, de unde atata lipsa de educatie si de respect? "Parintii de azi nu mai au timp de copii, ci de afaceri. Asa ca le angajeaza bone. Ce pregatire poate avea o bona, ce poate invata copilul ala de la ea? Se uita toata ziua la telenovele sau le pune televizorul pe desene animate dublate. Ca le e greu sa le citeasca. Alta tampenie, care ne vine de "dincolo"! La un congres de francofonie, am auzit un coleg de breasla din Spania spunand ca subtitrarea e antidemocratica. Ala care nu stie sa citeasca ce sa faca? Pentru ca se simt vinovati ca nu stau destul cu ei, parintii le "cumpara" copiilor dragostea, dandu-le mancare "gata mestecata" de la fast-food, lasandu-i sa faca orice vor, sa vorbeasca putin si urat. N-au timp sa-i invete ca scoala nu-i discoteca". Copiii nu (mai) citesc. Se uita la desene animate dublate, deci n-au cum sa invete nici o limba straina, ca n-aud pronuntia. Nu mai fac sport. Nu mai ies pe-afara, la joaca, prefera calculatorul. Nu se uita la filme, ci la telenovele. In clasa a XII-a nu stiu numele nici unui renascentist. Comunica putin, in cuvinte scurte: naspa, cool, super, ya, right. Expresiile sunt neplacute prin uniformizare. Parintii vad toate astea, dar nu fac nimic. "Meseria de parinte e cea mai grea si mai lunga din lume. Solutii pentru copii: niste scoli pentru educarea parintilor!", conchide Svetlana Bodnaras.

Parerile voastre

ANNOUSHKA: "Nu sunt de acord cu ce zice Pittis, vis-Ã -vis (uite frantuzismul!) de faptul ca americanii isi respecta limba. Care limba? Americanii nu au limba oficiala. Nu au. Si, cum eu sunt in State, pot sa si opiniez (!): au doua limbi de circulatie intensa, ca sa zic asa. Se vorbeste in spaniola si in engleza. Daca ai bussines si-ti lipseste una din aste doua limbi, deja ti-ai injumatatit profitul. Limba engleza a fost bine "altoita" de incultura si lenea unor african-americani, de stransa legatura a mexicanilor de cultura lor, de invazia cubanezilor in sud. Ce sa mai spun? Ca ma duc la alimentara si nu pot sa ma inteleg cu vanzatorul care-mi vorbeste intr-o limba care aduce a englezo-araba cu accente de spaniola? Asa ca, nu va mai plangeti, domnule Pittis. Joaca de-a englezismele e una eFeMera. Va trece usor (...)".

IVAN TURBINCA: "Deci n-am inteles nimic din acele franturi de fraze atribuite aprodului Pittis - un batranel patetic lobotomizat ca toti ex-hippiotii care nu reusesc sa depaseasca "faza" cu parul lung, flori in par si licurici pe creier. (...)"

AURELIA: "1)Sunt stupefiata de continutul mesajului persoanei care semneaza Ivan Turbinca. Nu mi se pare deloc politicos sa te adresezi astfel unui actor, unei persoane publice, asa cum este Florian Pittis si sa-i aduci atatea insulte. Este o dovada de om prost educat. 2) In legatura cu felul in care vorbesc limba romana in acest moment fie tinerii, fie ziaristii, fie cei care realizeaza emisiuni televizate - denota superficialitatea cu care se invata astazi, indiferent de nivelul studiilor (incepand de la cele mai fragede varste) si faptul ca - probabil - nici cei care predau in scoli nu stapanesc cunostinte temeinice de limba romana. Este mare pacat!!!".

TAUNUL: "Cantecul si veselia sunt doua notiuni nascute sa oglindeasca viata romanului de cand se stie el, nascute o data cu el sau inaintea lui... (...) Cat rafinament si cata sensibilitate in doinele si baladele romanilor! (...) De ar avea limba sa vorbeasca sau sa cante, ne-ar umple urechea de duiosie si frumos. Si chiar am putea sa le ascultam si acum, de nu am fi distrus in goana noastra dupa MODERN acea tainica legatura cu natura (...)".

KARAKALE: "Nu am capacitatea profesionala de a contrazice precizarile domnului Daianu pe care-l respect de pe vremea mandatului sau la Ministerul Finantelor. Un om cult, extrem de bine pregatit, deschis si cu principii sanatoase... Am fost atent la precizarile sale si imi permit, cu riscul de a gresi, sa vin cu un alt gen de precizare. Afirma domnia sa ca "Principalul motiv pentru care se intampla ceea ce se intampla tine de evolutia stiintei si tehnologiei, a economiei in secolul trecut." Aici imi permit sa observ ca se neglijeaza influenta puternica a politicii statului, cel mai puternic din zona de referinta, chiar la nivelul unui continent. Si, fara sa parasesc Romania, afirm ca dat fiind asezarea comertului pe structura economica si principiile CAER, Romania a trebuit sa importe multa tehnologie din URSS... Nu numai ca limba rusa a fost obligatorie multi ani, dar documentatia tehnica a masinilor, uneltelor, utilajelor etc. era in limba rusa. (...) Dar asta nu a insemnat ca populatia a trebuit sa "inghita", sa memoreze si sa foloseasca in vorbirea de zi cu zi limba rusa (...) Adica, a se intelege ca nu era vorba numai de o dominatie economica ci si politica. (...) Ca vrem sau nu, trebuie sa acceptam folosirea limbii engleze si patrunderea ei acolo unde nu o putem traduce prin cuvintele romanesti, pentru ca nu avem incotro. Dar si pentru ca ne place. Pentru ca ne permite sa patrundem unde ni s-a interzis zeci de ani. Pentru ca este ca un miraj ce nu ne da pace si ne cheama... Problema este sa stim cat sa preluam, cat sa ajustam si cand sa ne oprim. Fara a distruge ceea ce avem. Imbogatim, dar pe fondul nostru, pe intelesul nostru si pe gramatica noastra. Si asta trebuie sa ceara si sa impuna si scoala si familia si institutiile statului...