Jilava este sperietoarea sistemului penitenciar

Pe aici trec anual cei mai multi detinuti din Romania. Pana acum, Jilava a fost ignorata de conducerea Ministerului de Justitie. Alte penitenciare din tara sunt, asa cum spun detinutii, pensioane pe langa inchisoarea de la marginea Bucurestiului.

Legionari, comunisti, luptatori anticomunisti si detinuti de drept comun. Aproape ca nu exista puscarias care sa nu fi trecut prin Jilava. Unul mi-a zis odata: "Daca scapi de Jilava, nimic nu te mai omoara. S-ar putea scrie sapte carti pe minut despre Jilava". Raie, paduchi, plosnite, rozatoare, apa ruginie cu mormoloci, mucegai, droguri. Asta inseamna Jilava.

Penitenciarul Jilava este unul aparte din cauza traficului mare de detinuti. Trec pe aici anual, aproximativ 20.000, adica jumatate din totalul puscariasilor din Romania. Se spune ca este penitenciar de tranzit, dar denumirea este improprie pentru ca in toata inchisoarea exista doar doua camere de tranzit efectiv. Ceilalti detinuti sunt cu procese la Bucuresti sau arestati preventiv. Puscaria a fost in parte reconstruita in anii ’70 si chiar daca, prin absurd, s-ar gasi bani pentru modernizarea unui tronson, cladirea ar trebui consolidata. Initial, penitenciarul a fost gandit pentru 700 de detinuti, iar acum sunt 700 pe o sectie. La Jilava sunt acum 2.500 de detinuti, dar numarul lor variaza zilnic. De ei se ocupa mai putin de 300 de cadre din cei aproape 600 de angajati ai penitenciarului.

DEZINTERES. Acest loc de detinere a fost ignorat de-a lungul timpului de toti cei care au pastorit Directia Generala a Penitenciarelor, actuala Administratie Nationala a Penitenciarelor. "Este o unitate din Bucuresti, un etalon al sistemului, ne-am gandit ca macar gardul si foisoarele sa fie facute cum trebuie. De-a lungul timpului au existat nenumarate variante de proiecte pentru acest penitenciar, de la renovare la demolare. Nici una nu s-a finalizat. Ideile erau in functie de curentii din conducere", spune un ofiter care mai are putin pana la pensie. La Jilava este un dute-vino al detinutilor, in permanenta. Tot ce este aici se uzeaza mult mai repede decat in alte penitenciare. Tocmai din acest punct de vedere ar fi trebuit sa fie alocate mai multe fonduri. In schimb, numai datoriile la curent trec de zece miliarde de lei vechi. Ca sa puna capac lipsei de bani, acum cativa ani, o minte luminata a decis ca incinta locului de detinere sa fie largita. Pentru aceasta, s-a trecut la inaltarea unui zid inalt de patru metri, aflat la doi metri distanta de cel care urma sa fie demolat. Fondurile s-au terminat rapid si boltarii uniti in graba cu ciment fac fata, fara nici un folos, intemperiilor. S-au facut investitii in conductele de gaz si apa calda care s-au dovedit a fi ineficiente. Instalatiile nu fac fata si la dusuri tot apa rece vine.

VACARM. In curtea interioara e o galagie ca pe stadion

MIZERIE. Prin alte parti de tara umbla o vorba printre detinuti: "Sa ajung pe Jilava, daca te mint!". Primul lucru pe care il simti, la propriu, la Jilava, este mirosul de mlastina plina cu gunoaie. Panza freatica din zona unde este amplasata puscaria este foarte aproape de suprafata. In urma ploilor abundente recente, apa din subteran s-a amestecat cu resturile din groapa de gunoi a penitenciarului si a inundat Fortul 13, vechea cladire a inchisorii. Au ramas acolo, sub ape, maldare de dosare, utilaje si echipamente pentru detinuti. Acest amestec de apa si gunoi a ajuns si in subsolurile puscariei. Inundatiile au agravat situatia existenta deja. Apa este cea mai mare problema la Jilava. Vine din subsol, de pe acoperis si distruge tot, mentinand totodata un mediu propice sobolanilor, soarecilor, insectelor de tot felul care se intrec in a cadorisi detinutii si gardienii cu tot felul de boli. "Ce, vor sa deschida fortul sa ne bage acolo? O sa stam in apa ca la Venetia?", se enerveaza unul arestat pentru inselaciune "Soarecii ne manca mancarea din colete, sau dormim cu ei in pat. Puscaria e de tranzit si vor sa ne sperie", zice un detinut mai smecheras. "Lasa, ba, da’ ce? Acasa n-ai avut soareci?", adauga un altul. In unele camere, detinutii si-au adus pisici, pentru starpirea rozatoarelor.

DEZASTRU. "Alte puscarii sunt pension pe langa Jilava. M-am spalat intr-o chiuveta, cred ca s-a spalat Coposu in ea cand a stat acolo. Primul lucru cand am intrat pe camera m-au intrebat cum stau cu pielea si m-au trimis la infirmerie sa-mi dau cu Elmiplant pentru raie. Unii au trimis paduchi in tipla, acasa la familie. Multi isi lasa bagajele, cand pleaca de aici nu si le mai iau", explica un tanar. Apa de la robinet este filtrata prin batiste, dar si asa e ruginie si plina de vietuitoare. WC-urile sunt turcesti si pentru a nu avea parte de surprize, detinutii bat in teava cu un bat ca sa nu se trezeasca cu sobolanii pe la spate. Cele mai multe camere nu mai au rezervoarele de la wc si nici tevi, asa ca exista un detinut care are ca atributie sa umple bidoane cu apa in permanenta pentru toaleta. Peretii, plini de mucegai si apa, se scorojesc si stau sa cada. Detinutii de la izolatorul Sectiei I au trebuit sa fie mutati in alta parte pentru ca incepuse practic sa ploua in camera, desi sunt la parterul cladirii.

AER. Cele doua spatii pentru plimbare sunt insuficiente

JUSTITIA. Nemultumirea cea mai mare a detinutilor nu vine neaparat din felul in care sunt "cazati", pentru ca pentru multi nu conteaza cum isi fac detentia. Anii de puscarie cu care judecatorii arunca-n stanga si-n dreapta sunt marea suparare. "Ce cred domnii judecatori, ca traiesc 300 sau 500 de ani? Inainte erau pedepsele mici si detentia grea, acum este invers. Esti turchidat (n.r. - inchis) de tot. Te judeca dupa coperta dosarului. Esti recidivist sau ai antecedente, te arde direct. Practic iti judeca rechizitoriul, cum ai plecat cu el, asa mergi cu el", se confeseaza un detinut de la camera 213. "Sunt niste martalogi (n.r.- batrani) de judecatori ca tre’ sa strigi la ei: «Trezeste-te, bai, bade!»", ii tine isonul un coleg. Altul, care doarme la patul unu, cel mai bun, intervine :"Ce fel de aparare am avut? Daca tot ce aveam eu si ce martori am avut, mi se zicea «se respinge, se respinge». Eu sunt primar (n.r. - pentru prima oara la puscarie), am doi copii, eram cu ei cand au zis ca am facut fapta si mi-au dat o gramada de ani pentru trafic de persoane. Daca as fi fost judecat in libertate, puteam dovedi cine este adevaratul autor. Dar el e protejat de garda, ca le ciripeste. Isi face si el un 16 sau, cum se spune acuma, ca nu prea stiu. Este greu sa se indrepte sistemul cu aceiasi oameni. Ai bani, iti pleaca probele din dosar, n-ai bani…"

SEPARARE. Izolarea intr-un penitenciar se poate face in doua moduri: disciplinar, din cauza unor abateri sau, la cerere, pentru protectie. Izolatoarele sunt cele mai infecte camere de la Jilava. Doua sau trei paturi de tabla, gratii duble. Nelipsita buda turceasca si o chiuveta mancata de rugina la capatul patului. Cel izolat disciplinar nu are voie sa aiba asternut pe timpul zilei. Cei care solicita izolarea de colectiv au motive intemeiate, pentru ca au intrat in conflict cu alti colegi de camera care au jurat sa se razbune. I.C. sta cu un coleg intr-o camera care arata ca un wc public dintr-o gara abandonata. Nu a mai avut un raport de incidente de mai bine de un an si vrea sa ramana izolat, pentru ca a fost batut de patru detinuti si a hotarat sa-l dea pe unul dintre ei in judecata, pentru ca i-a rupt maxilarul: "L-am dat in judecata pe acest baiat. Eu as vrea sa raman protejat, dar ne tot spune ca ne muta. Ne-au spus sa ne cautam camere pe ce sectie vrem. Eu vreau sa raman izolat de comun. Sunt bolnav, iau tratament de somn, dar mi-aduce tratamentul la trei zile, nu stiu de ce. Cei care m-au batut pe sectia a V-a erau drogati si s-au luat la bataie. Eu cand m-am dat jos din pat s-au luat de mine. Domnul comandant de sectie nu a vrut sa-i ia si sa-i duca pe aia la analize sa vada ca sunt drogati. Unde sa ma mut, se trimite zvon ca l-am dat in judecata si ma bate iar. Si, ce sa fac? Sa-i dau vreun cutit in gat si sa-mi iau mandat?".

PROBLEME

La Jilava exista practic doar doua camere pentru detinuti care sunt efectiv in tranzit, restul sunt cu afaceri judiciare sau arestati preventiv. In fiecare miercuri vin dube de la sectiile de politie din Bucuresti, dar si din tara sa depuna arestatii preventiv. Toata tevatura dureaza de dimneata pana seara. "Trebuie sa verificam atent documentele insotitoare, pentru ca, de multe ori, politia ne aduce arestati care au mandatul de arestare expirat si incearca sa scape de problema aruncand-o in curtea noastra", spune un comandant de sectie. Agentii care fac de paza in foisoare ies dimineata din schimb cu arma pe un umar si cu un resou electric in cealalta mana. Inainte foloseau si butelii mici de camping pentru incalzire. Resourile nu sunt la comun, deoarece asa cum spune unul dintre ei, "cand totul se imparte, atunci e miserupeala. Daca fiecare este cu al lui, atunci este altceva". Medicamentele sunt, asa cum se plang detinutii, o mare problema in penitenciar: "Iti da doua pastile si, gata, te trimte pe camera. Daca mai mergi o data, nu te mai baga-n seama. Te duci cu dureri de spate, iti da pentru cap. Zici ceva, iti face raport, cheama mascatii si te baga pe a patra. Sau la izolator. Cred ca e bine sa fii medic la penitenciar. Iti iei masina o data pe luna". La sectia a IV-a, de periculosi, Paul e de sase ani: "Am ajuns aici, pentru ca n-au avut loc de mine in camera. Faptul ca stau la periculosi ramane cu mine pe toata perioada puscariei. Eu, daca am ura pe cineva din puscarie, scriu cuiva afara sa-i trimita droguri. Si lu’ domn Lupu, ca-i director de penitenciar, pot sa-i trimit in plic. E usor sa faci rau cuiva aici."

Consumatori si traficanti de droguri la ei acasa

JUNGLA. Detinutii necautati sunt carnea de tun a "baietilor"

La Jilava sunt peste 800 de consumatori de droguri, adica o treime din totalul detinutilor. Dezintoxicarea se face pe arest, cu toate astea putini detinuti din penitenciar, conform declaratiilor gardienilor, ajung in sevraj. Asta inseamna ca traficul de droguri e in floare. Sefa serviciului de reintegrare sociala s-a laudat ca a luat legatura cu mai multe organizatii antidrog, dar nici una dintre ele nu a vrut sa se implice. A facut acest lucru acum trei ani, si de atunci a renuntat, pentru ca, asa cum nu uita sa mentioneze, "o facea in timpul liber". De la data de 1 noiembrie 2005, din cauza traficului mare de droguri, detinutii nu mai au voie sa primeasca cafea, nes "trei intr-unul", baterii, ceapa, bulion. Niciodata nu s-au luat masuri severe pentru stoparea traficului de droguri. Anul acesta au fost gasite 100 de grame de droguri, dar cantitati mai mari scapa controlului. Nu exista aparatura performanta si nici oameni suficienti sa faca verificari. Mai mult, nu exista colaborare intre posta, politie si penitenciar. Oricine poate trimite pachete cu droguri pe numele oricui. Caleasca si telefericul sunt cele mai eficiente modalitati de comunicare intre camere. Caleasca este o franghie care are o greutate la un capat si este lansata prin rotire pana la camera invecinata sau chiar mai departe, in functie de lungimea cearsafurilor innadite. Telefericul, nascut din caleasca, este o franghie intinsa pe distanta mare, cca 30 de metri prin "corespondenta" se face mai rapid. Nu necesita lansari succesive de calesti, un bilet sau un pachet este trimis dintr-o parte intr-alta a penitenciarului in mai putin de trei minute.

Amenintare

Colegul de camera al lui I.C. a cerut sa fie izolat pentru ca "l-a legat cu droguri pe unul din clanul Belgienilor". De atunci, amenintarile curg intruna, cu atat mai mult cu cat geamul camerei de izolare da in curtea de plimbare a periculosilor. Se pare ca si zvonul cu posibila mutare a protejatilor in alte camere vine de la detinuti care cauta sa amplifice astfel frica celor doi. "Eu am anuntat organele ca mi-a pus heroina la colet astia din clanul Belgienilor. Puneau, pentru ca aveau in camera telefon mobil si vorbeau. Veneau droguri de la mai multe sectii, cu calesti, cu alea. Studentu’ m-a injurat, a promis ca ma taie daca ma prinde. Aicea, in camera, nu imi e frica. La instanta ne duce cu protectie. Plecam de aici cu protectia asta. Afara e afara. Aici n-am pe nimeni, afara am cu cine sa ma apar. Au atatia ani de puscarie, baga un cutit in mine, m-a nenorocit. Decat sa ajung sa nu-mi mai vad familia, copii, mai bine asa. M-am trezit cu coletul pus pe numnele meu, ca aici se afla repede datele la detinuti. Asa se poarta ei cu toti. Eram aproape 30 in camera si cativa care nu erau cautati erau folositi pentru colete din astea", spune tanarul.

"Au pus droguri pe numele lui. Studentu’ e la camera 419. O data a dat cu o sticla sa ne sparga geamurile. Ei si-au format camerele lor. In orice camera ne-am duce, suntem praduitori, sifoane. Cand raman definitivi ii imprastie pe sectii, pe camere si automat ma ia la omor in orice camera as sta. Imi iau dedicatie. Deja se stie ca asta e camera de sifoane si vin la geam sa ne ameninte.", adauga I.C.