Psiholog la puscarie: Sisif de bunavoie

Doi frati eliberati din penitenciar, profund debusolati dupa ce au "mirosit" aerul de libertate, au luat-o care incotro. Unul a luat-o in stanga, celalalt in dreapta. Nu s-au mai vazut si au intrat in panica. S-au intalnit tot in fata penitenciarului. Acolo incepea ratia de libertate.

Cei doi frati au invatat ce sa faca cu ea. Altii nu au reusit. Si s-au intors. Undeva, sistemul de reeducare, resocializare si reintegrare sociala a scartait, iar societatea poate ca nu a fost pregatita sa-i primeasca. Pentru multi, familia lor e inchisoarea. Si astfel se intorc dupa ce isi calculeaza ce si cand sa fure pentru a trece mai usor peste iarna sau pentru a-si reintalni singurii prieteni.

UN PSIHOLOG LA 200 DE OAMENI. La Pe-nitenciarul Cluj, unde in prezent nu se afla decat 20 de minori care-si ispasesc pedepsele, exista un singur psiholog. Gabriela Brustur lucreaza la fel de mult si cu minorii, dar si cu femeile si barbatii detinuti aici sau aflati in tranzit.

Penitenciarul Cluj este cunoscut ca penitenciar de tranzit. 1.000 de oameni trec pe aici in fiecare an. Nu ai timp sa-i cunosti pe toti si abia ce te-ai acomodat, ca psiholog, cu placerile, cutumele sau greutatile unuia, ca acesta pleaca sa-si ispaseasca pedeapsa in alt penitenciar. In prezent, la Cluj sunt detinuti 200 de condamnati, dintre care 42 de femei si 24 de minori. Se intampla adeseori ca multi dintre acestia sa revina in penitenciar.

"Minorii au probleme specifice varstei care necesita mai multa atentie din partea noastra. Ar fi bine ca examinarea psihologica sa fie facuta tuturor persoanelor care intra in penitenciar. Incepand cu perioada carantinei. Eu ma straduiesc, dar nu-mi iese intotdeauna. Cand sunt cazuri care necesita absolut prezenta mea, sedintele se desfasoara regulat. Dar intotdeauna pot aparea alte probleme", spune psihologul Gabriela Brustur.

DE VINA-I ANTURAJUL. Cei mai mici au 15 ani. In general, cand comit vreo infractiune, acestia actioneaza impreuna cu un adult. "Nu prea sunt minori care sa comita infractiunea singuri. In general cu majori. O fac in grup. Ceea ce-i determina sa comita infractiuni sunt anturajul si consumul de bauturi alcoolice. Cativa din ei sunt clienti fideli. Revin in penitenciar in general cu aceleasi fapte sau au plecat cu furt si se intorc cu talharie. Nu putem sa-i separam si pe structura de personalitate. Si ajung unii in contact cu recidivistii", spune Brustur.

Pe langa programul obisnuit dintr-un penitenciar pentru minori, psihologul a gasit solutii alternative: alfabetizare, programul "hobby", colorat, decupat, confectionat de felicitari si jocuri de domino, remmy. "Sunt variate pentru a le mentine atentia pentru ca nu se pot concentra asupra unei singure activitati. Avem un singur spatiu pentru minori, intr-un cabinet stomatologic. Cum nu a sosit scaunul dentistului, putem sa folosim incaperea drept club. Nu sunt foarte mult deschisi, dar le place. Sunt momente in care refuza sa participe. Dar eu am incercat sa-i fac sa inteleaga ca le trece timpul altfel, mai repede, iar Comisia de eliberare conditionata tine cont daca au participat la astfel de activitati", spune Brustur. Comandantul sectiei de la Cluj, Gabriel Canta, precum si psihologul Gabriela Brustur reclama lipsa implicarii institutiilor statului si neimplicarea societatii civile in problemele ce apar la minori in timpul detentiei si dupa eliberare.

MUNCA DE SISIF. "Cei de la Protectia Copilului nu s-au implicat niciodata. Ne-au ajutat o singura data cu o fetita, si atunci greu de tot, dupa multe insistente", spune Canta. Cea mai buna colaborare este cu Serviciul de reintegrare si probatiune. "Contacteaza familiile si tin legatura cu fostii detinuti. Si prezinta instantei solutiile de reintegrare. La un moment dat ai senzatia ca muncesti asa sisific. Cand se intorc prima oara ramai stupefiat, dar cand vezi ca se repeta, deja ti se pare normal. Atata vreme cat societatea nu se implica, prin ONG-uri sau serviciul acesta de reintegrare sociala si protectie a victimelor, totul e aproape in zadar. Ei trebuie sa fie ajutati si orientati", spune Brustur.

Completarea vine imediat de la Gabriel Canta, care reclama lipsa unei institutii "care dupa ce iese din penitenciar sa-l orienteze, sa-l primeasca, sa-l cazeze, sa-i dea de mancare si eventual sa-l sprijine pentru un loc de munca. Au fost minori care au incercat sa gaseasca si n-au reusit si in doua saptamani s-au apucat iar de furat". Au existat insa si cazuri cand un ONG a oferit cazare, mancare si ajutor unor fosti detinuti minori, dar acestora nu le-au convenit regulile impuse: sa nu intre cu alcool in incinta, sa nu fumeze si sa vina pana la o anumita ora.

"NU MI-AM VAZUT COPILUL DE PATRU ANI"

DESTIN. Loredana Andreea Pop (foto stanga) are 28 de ani si a fost condamnata pentru tentativa de omor. Cea mai mare suferinta este ca nu si-a vazut copilul de cativa ani Femeile reprezinta acea categorie de detinuti care solicita cel mai mult un psiholog. Si asta pentru ca au probleme legate de familie si copii. Si atunci simt nevoia de consiliere. Loredana Andreea Pop are 28 de ani si a primit opt ani de inchisoare pentru tentativa de omor. Am gasit-o in miezul zilei alaturi de alte detinute la sortat de ciuperci uscate. Un iz greu, aproape inecacios a cuprins intreaga sectie pentru femei. Fac asta de doua saptamani, iar cu mirosul s-au obisnuit. Loredana mai are de executat 9 luni din pedeapsa si pleaca acasa. Are un baietel de 8 ani pe care nu l-a vazut de cand a fost condamnata, in martie 2001. "A fost lucrul care m-a distrus cel mai mult… Viata de puscarie e foarte grea. Nu pentru ca nu poti sa iesi de aici si nu ai libertate, ci pentru modul cum trebuie sa rezisti. Nu reusesti sa te intelegi cu toata lumea, dar daca esti o fire tare poti rezista psihic." Loredana a lucrat in croitorie, iar dupa ce iese din inchisoare vrea sa ia viata de la zero. "Primul lucru va fi sa iau legatura cu baiatul. Anii care ar fi trebuit sa fie cei mai frumosi din viata mea i-am petrecut, din pacate, in puscarie. E greu aici pentru ca in fiecare zi faci acelasi lucru, nu exista o zi in care sa zici ca ai facut altceva. E o monotonie… Se zice ca te reeduci, dar nu te reeduci pentru ca efectiv stand cu mai multe in camera si cu comportamente diferite, in loc sa iei ce e bun, iei alea rele. Si vorbesc de reeducare din partea noastra. Noi sa incercam sa ne reeducam. Nu ma refer la conducerea inchisorii, care face tot felul de programe de reeducare."