Manelizarea României prin uitarea şi îngroparea culturii

Case de patrimoniu demolate şi transformate în temelie de blocuri, zone protejate distruse de clădiri noi cu zeci de etaje, ruine rămase în urma castelelor de altădată, cetăţi ce ne marchează identitatea uitate. Nici satele româneşti nu au scăpat de masacrul arhitectural cu care se confruntă ţara noastră. România, ţara celor 30.000 de monumente istorice, părăginite, distruse de ambiţii imobiliare! Jurnalul Naţional vă invită în locurile uitate, vom vizita monumentele ţării şi vom vedea ce nu am făcut în 20 de ani.

Numai anul trecut, în goana Guvernului de a reduce bugetul tocmai de unde nu trebuie au fost tăiate de pe lista oricărei priorităţi: Institutul de Memorie Culturală, Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, Poliţia de Patrimoniu. Deşi nu se găsesc bani pentru restaurări s-a renunţat şi la procentul infim pe care Loteria Română îl vărsa anual pentru timida restaurare a clădirilor istorice.

Mai mult, aleşii noştri au decis că monumentele pot fi declasate în regim de urgenţă, iar aprobările pentru clădirile mamut se pot bucura de aprobarea tacită. În mod revoltător ne îndepărtăm cu paşi repezi de istorie, de patrimoniu, de identitate. Cu un preşedinte care veghează reformarea României, dar vorbeşte în numele a milioane de "manelizaţi", rezultatele nu se lasă aşteptate. Vom vedea că multe din monumente nu au încă un statut juridic, iar unele au fost "împrumutate" diverşilor oameni de afaceri care au investit cu sârg în ştergerea urmelor istoriei noastre.

În timp ce ţările civilizate investesc masiv în vestigiile trecutului, la noi autorităţile ridică din umeri. Retrocedări cu cântec, turişti care lasă urme adânci prin locurile pe care le vizitează şi nepăsare în toată plinătatea cuvântului. Jurnalul Naţional vă invită în România vestigiilor uitate!

REDUCERI BUGETARE
Nu numai patrimoniul construit a fost uitat şi ocolit de finanţări. Mai nou, şi patrimoniul mobil a fost trecut într-un con de umbră din cauza crizei economice. Anul trecut au fost dizolvate mai multe structuri care ţineau de Ministerul Culturii. Printre ele şi Institutul de Memorie Culturală (CIMEC). Acesta deţine evidenţa patrimoniului mobil.

Practic, cu un singur click pe site-ul www.cimec.ro pot fi vizitate muzee, teatre, situri arheologice, cărţi vechi, obiecte de artă decorativă, manuscrise. Amprenta istoriei, ADN-ul nostru a fost îndosariat în ani de muncă. Dintre toate agenţiile căpuşate la buget cu salariaţi de lux, cei 30 de angajaţi ai institutului s-au trezit dizolvaţi şi lipiţi în mare pripă şi foame de "restricţii" de o instituţie străină de profilul de cercetări.

CUM SĂ ASCUNDEM CULTURA SUB PREŞ
Specialiştii CIMEC sunt cei care fac inventarul bunurilor clasate în patrimoniul cultural naţional şi arhiva de documente de clasare. Sunt cei care administrează practic baza de date a Repertoriului Arheologic Naţional, baza de date naţionale şi arhive digitale culturale cu aproape 1 milion de înregistrări. Din păcate, pentru moment orice proiect al fostului de acum Institut de Memorie Culturală este blocat.

Cercetare şi proiecte au făcut cu cei 30 de angajaţi, fiecare dintre ei îndeplinind însă munca a altor trei oameni. Au redus posturile la prima cerinţă a Guvernului şi nu s-au gândit că dintre toate agenţiile cu salarii frumoase, tocmai ei vor fi dizolvaţi. În goana nebună după reduceri bugetare, statul s-a oprit tocmai la singurul institut care ţine baza de date a bunurilor clasate în patrimoniul naţional. "În orice ţară normală ar trebui să primim subvenţii pentru activităţi permanente. Noi aici facem cercetare şi documentare.




Din păcate, în România nu se dau doi lei pe cercetare. Mai mult, modul în care ne-au lipit de Centrul de Pregătire Profesională în Cultură este, cred, o premieră în Europa. Practic, un centru care face training se ocupă mai nou de evidenţa naţională a patrimoniului", explică directoarea CIMEC, Irina Oberlander Târnoveanu. Nu şi-au luat salariile de două luni, dar ţin sub mână ani de istorie şi cercetare.

De altfel, site-ul pe care sunt urcate informaţiile Institutului de Memorie Culturală are anual peste un milion de vizitatori. Pe holul îngust, în dulapuri de lemn pline de istorie, directoarea are planuri frumoase: "În ciuda greutăţilor şi a statutului nostru financiar deloc cert, ne îngăduim încă să ne facem planuri. O dată cu restaurarea Hanului Gabroveni ar trebui să ne mutăm acolo. Spaţiul mult mai generos ne va permite să organizăm conferinţe şi expoziţii.

Deja văd cât de frumoase vor fi imaginile în galerii de secol al XVIII-lea! Sperăm ca astfel să fim vizibili. Din birourile lor, nici un ministru nu a venit vreodată să vadă arhiva de care dispunem. Este uşor să iei decizii cu pixul în mână, fără ca măcar să ştii ce avere culturală şi câtă muncă avem noi aici". Într-o cameră separată se găseşte fototeca. Aşezate în sertare, pe judeţe, pe orice imagine ai pune mâna găseşti un index care te trimite către povestea din spatele monezii dacice sau a vaselor de lut din vremuri demult apuse.


România, ţara ce-şi uită istoria
Anul trecut, şi Institutul Naţional al Monumentelor Istorice a fost dizolvat. Ceea ce se numeşte reorganizare!
Specialiştii au fost astfel distribuiţi în Oficiul pentru Patrimoniu. Acesta supraveghează restaurările din întreaga ţară. Institutul dizolvat avea însă o cu totul altă îndeletnicire. Acesta trebuia să actualizeze lista monumentelor istorice din România. A fost pus însă pe linie moartă înainte ca raportul să fie finalizat.

O dată la cinci ani este necesară o actualizare a patrimoniului. Ultima a avut loc în 2004 şi probabil că multă vreme de acum încolo acel raport va fi singurul punct de reper! În luna mai a anului trecut s-a renunţat şi la Poliţia de Patrimoniu. În întreaga ţară au fost angajaţi specialişti care să se ocupe de infracţiunile pe zonele de patrimoniu; demolări, distrugeri, incendii dubioase. De anul trecut însă oamenii au fost redistribuiţi care pe unde.

Mai apoi, spre deosebire de Anglia care se bucură de un procent generos din partea loteriei naţionale pentru refacerea monumentelor, la noi chiar şi suma oarecum reprezentativă a Loteriei Române a fost retrasă. Cu acei bani s-a reuşit însă pentru o bună perioadă restaurarea mai multor monumente. În acest moment, cu finanţarea sistată, multe lucrări au rămas neterminate. Ultimele "realizări" măreţe ale aleşilor sunt însă declasarea în regim de urgenţă a monumentelor istorice.

La noi în ţară, orice şmecher deţinător de patrimoniu poate cere declasarea acestuia sărind paşi buni din legislaţie. În ţările europene cei care deţin vestigii istorice sunt amendaţi dacă nu le renovează. La noi însă, lucrurile se fac exact invers.