Mârlanu’ de cartier şi nevasta scuipătoare de seminţe

Îl recunoşti după maioul decoltat şi răsfrânt pe burdihan. Îşi ţine mobilul în mână, alături de pumnul de seminţe. Are o soţie la purtător. Ea merge cu trei paşi în urma lui. De obicei, şi ea are un pumn de seminţe. El îi spune nevestei: “fă”. Ea nu are o formulă patentată. Noi o să-l numim mârlanu’ de cartier.

Personajul deţine câteva obiecte care-l definesc. Întreaga-i existenţă se învârte în jurul acestora. Clasate după importanţă, acestea ar fi: maşina, casa, fotbalul, prietenii cu care împarte berea la pet, grătarul din spatele blocului, ziarele de scandal, punga de seminţe, emisiunile oteviste (pe care se ceartă cu nevasta când sunt meciuri), copiii şi, nu în ultimul rând, doamna. Zilele seamănă mai toate între ele. Timpul liber şi-l petrece în casă şi în spatele blocului. Face un sport naţional din aruncatul gunoiului pe geam. Ascultă manele atât de tare, cât să bage-n boală tot cartierul. Nu se deplasează prea des de la domiciliu. Picnicul îl face tot în spatele blocului, în parcare.

VREA RESPECT
O zi din viaţa mârlanului nu este niciodată plictisitoare. Se trezeşte târziu. Loc de muncă nu are. Acum, zice, e criză. Nu a avut nici înainte, pentru că este "jmecher". Îşi fumează ţigările pe geamul de la bucătărie. Le aruncă peste pervaz. Nu are scrumieră, nici capac de borcan. Nici nu simte nevoia. Nu i-a spus lui cineva că mucurile de ţigară sunt biodegradabile? Dacă a avut o noapte bună, fără meciuri de fotbal la care a urlat isteric, se trezeşte mai devreme. Cam pe atunci când vin băieţii să ridice gunoiul. Îi place să se ia de ei.

Comunică în felul lui. Nu e mulţumit de modul în care este tratat. Plăteşte la stat şi vrea respect. În timp ce îi ciufuleşte cu vorbe fine pe băieţi, aruncă o altă ţigară pe geam. După cafea, coboară să inspecteze maşina. De regulă, este mai scumpă decât şi-ar putea permite. O mută de la locul ei numai când coboară aspiratorul pe geam să o cureţe. Altfel, foloseşte (deseori) gratis RATB-ul.

ZAŢUL PE VECINE
Îi place să se certe pe locurile de parcare şi se mai distrează aruncând zaţ de cafea pe vecinele de parcare. Întotdeauna i se pare că celălalt este mai norocos. Astfel că dimineţile şi le petrece urmărind febril activitatea din spatele blocului. Timp de două ore, cam până în jurul prânzului, când este chemat la masă de urletul nevestei, mai aruncă o vorbă vecinului de peste drum. Ca să nu se plictisească, încinge telefonul.

De obicei îşi planifică sfârşitul de săptămână încă de luni: "Mă, io îţi spun de acum, să mă înţelegi. Veniţi la noi! Grătarul e grătar. Acuma, berea o daţi voi, să moară mama!". Fiecare silabă are un ecou scurt în liniştea dintre blocuri. Să moară vecinii de ciudă pe viaţa lui plină de prieteni şi mici! Prânzul îl găseşte la masă cu nevasta. Aia relatează de obicei cât poate de tare ce a citit ea în Cancan de dimineaţă. El o repede. Nu a luat toate ziarele, au ratat Libertatea. Cu burţile pline, îşi sună de fiecare dată copiii. Care pe unde s-or găsi. Urlete şi ameninţări. "Io te-am făcut! Pe mine să mă asculţi! Tu-ţi gâtu' mă-tii!". Aia sare ca arsă din colţul casei: "Ce mă înjuri mă pe mine, nu îţi fac eu de mâncare?". Se liniştesc după ce îşi inspectează telefonic plozii. Este ora televizorului şi a pungii de semniţe.

Dacă e vară, ea, mai curioasă din fire, coboară la o sămânţă pe scara blocului. El bagă un binevenit somn. Între timp, ea are o ceartă scurtă cu băiatul de la aprozar că a luat ea o varză şi nu era îndesată. Banul ei are altă valoare faţă de oricare alt client. Are de obicei o prietenă la magazinul alimentar de unde îşi ia ţigări pe datorie. La o vorbă, la un fum, trece amiaza. Se trezeşte el. O strigă pe geam: "Du-te, fă, de ia şi tu o bere!". Zis şi făcut. Cu berea în braţe, mai scuipă o sămânţă pe trotuarul pe care nu l-a măturat în viaţa ei. Nici nu ar face-o, este nedemn pentru ea.

Cu acelaşi maiou răsfrânt peste burta atârnândă, iese şi el din casă. Se aşază, desigur, în spatele blocului. Cu berea în mână, mârlanu' de cartier găseşte un loc strategic cu vedere de ansamblu. De obicei, se aşază lângă grătarul proprietate personală. De acolo urmăreşte atent când vine amicul de pahar acasă. Mai citeşte un Cancan lăsat de nevastă-sa.




ARUNC GUNOIUL, DECI EXIST
Între timp, pe soţie o apucă grija de curăţenie. Încep să zboare pe geam conserve şi resturi de pâine, pungi cu cârnaţi. Toate biodegradabile! El supraveghează lucrările. Dacă se plictiseşte, mai sare cu gura la ăla care are maşina bengoasă, roşie. Într-una din zile i-a despărţit Poliţia şi de atunci să nu îl mai vadă. Un grohăitor ca el cunoaşte întotdeauna pe cineva, care cunoaşte pe altcineva... telefoane, gălăgie, ameninţări. Mârlanu' de cartier are o relaţie aparte cu biserica: "Mă duc io la icoane şi îţi fac ceva pe copiii tăi, să îţi moară copiii tăi. M-ai auzit ce ţi-am zis?". E replica lui preferată.

Mai trece o vreme. Ea termină curăţenia. Îşi aduce aminte de el şi urlă de pe geam: "Nu îl mai scoţi şi tu pe ăsta afară?". Câinele familiei, crescut în acelaşi spirit, urinează pe maşinile vecinilor şi îşi lasă urma în mijlocul aleii: "Aşa, fire-ai a dracului, când oi strânge eu după tine", îl dojeneşte stăpânul, mândru de inteligenţa javrei.

MANELE PENTRU TOT BOBORU
După altă ceartă cu vecinul, pentru câine şi o bere la pet dată gata, vin prietenii ăia adevăraţii. Ea închide fiara în casă şi coboară la o bârfă cu prietenele. Resturile pe care le-a aruncat mai devreme pe geam încep să duhnească. Mâncare stricată şi rahat de câine. În atmosfera deja creată intră rapid şi celelalte personaje. Odată adunaţi în jurul grătarului, cu mic, cu mare, începe adevărata petrecere. Se încinge pe dată un mic şi se aduce şi mai multă bere. O pătură acoperă maşina familiei şi se aşază masa. Alte seminţe, alte telefoane şi o minge de fotbal.

Cu burţile atârnând de la berea băută la prânz se-ncinge un soi de joc cu mingea. Alt motiv de înjurături. Se întunecă. Oamenii vin de la muncă. Pe locul de parcare, grătarul sfârâie în draci. Altă ceartă! Alt război al nervilor câştigat de mârlan. Nevasta nu se lasă. Este tare în gură şi le are cu ameninţările: biserică, farmece, lumânări aprinse! Tot tacâmul. De cele mai multe ori, cel mai deştept cedează. Grătarul rămâne la sfârâit, iar şoferul îşi caută un loc în altă parte. După bere şi mici se deschide portbagajul maşinii, dar şi toate uşile. Maneaua îşi face loc pe orificii şi loveşte demenţial timpanul.

LA LUMINA BERII
Ora 22:00. Sfârşit de petrecere. Gunoiul rămâne la faţa locului. Ea protestează că nu are timp de strâns. Îi începe telenovela preferată. Cu ultimele puteri, mârlanu' îşi inspectează pentru ultima dată în acea zi bijuteria din parcare. Se duce la magazinul din colţ, mai ia o bere şi o sămânţă. În casă, poveştile se reaprind. Emisiunile oteviste aduc discuţii pasionale.

Dacă este în chef, mârlanu' mai pune o muzică, mai merge şi un taraf dat la maximum. Ziua mârlanului se încheie noaptea târziu. După ce se mai înjură încă o dată cu vreo doi vecini. Îi place să bată în ţeava caloriferului când protestează. Adoarme frânt. A doua zi o ia de la capăt cu forţe proaspete. Nu îi este greu să îşi regăsească tabieturile. Trebuie să ia urmele gunoiului aruncat aseară.


"Mă, io îţi spun de acum, să mă înţelegi. Veniţi la noi! Grătarul e grătar. Acuma, berea o daţi voi, să moară mama!... Mă duc io la icoane şi îţi fac ceva pe copiii tăi, să îţi moară copiii tăi. M-ai auzit ce ţi-am zis?"
Înţelepciunea mârlanului de cartier

    • Mişcarea de rezistenţă