"A pleca" sau "a rămâne"

Daniela Albu
● cititor

Aceasta era, din păcate, dilema ro­mânului şi înainte de 1989. Dar este oare o soluţie sau o obsesie a unui vis, care, odată atins, se destramă? Co­piii mei sunt personajele mele şi de­ci vă voi vorbi prin ei. În roma­nul meu, "Petru şi Pavel - între lumi", sunt doi prieteni care întruchipează fie­­care una dintre aceste două op­­ţi­uni: "a pleca" sau "a nu pleca din ţa­ră". Petru este un regizor talentat, distrus de comunism, care, după un succes fulminant şi după recunoaş­terea sa în străinătate, alege să rămână în ţară, unde gândirea sa nonconformistă este înăbuşită de suficienţă, de invidie şi atacuri neloiale. Cariera îi este distrusă şi sfârşeşte în alcoolism şi mizerie, citind scenarii in­terminabile cu muncitoare, puş­că­riaşi reabilitaţi şi tractorişti entuziaşti. Prietenul său apropiat, Paul, alege să părăsească ţara ilegal şi nu se mai întoarce de la o bursă în străinătate ob­ţinută cu mare greutate. El este un pic­tor de talent, are expoziţii persona­le de succes în Italia şi în Elveţia şi trăieşte într-un confort burghez. Dar ins­piraţia îi seacă, lucrează la co­mandă, fără elan, se simte înstrăinat şi decide să se întoarcă temporar în România lui Ceauşescu, acum în ca­litate de cetăţean străin, pentru a-şi regăsi rădăcinile atrofiate. Petre şi Paul sunt surprinşi de Revoluţie.

După Revoluţie, Petre produce o piesă de mare succes, iar Paul are cel mai fericit vernisaj din viaţa sa, pentru că aici şi-a regăsit adevărata sevă. Dar Petre moare secătuit de alcool şi de efortul supraomenesc la care s-a supus pentru a obţine succesul de public al piesei sale - un cântec de lebădă. Prie­tenia lor dăinuie şi după moartea lui Petre.

Într-o lume aflată în perpetuă schimbare, schimonosită de mate­rialism şi goana după lux, Paul simte prezenţa prietenului său drag în foşnetul plopului care se oglindeşte în oglinda salonului vechii vile, unde au pierdut cândva atâtea nopţi discutând. Paul înţelege că prietenia lor este acolo, dincolo de orice graniţă şi chiar şi de moarte. Iată răspunsul la întrebare. Opţiunea este a fiecăruia dintre noi, dar, dacă pleacă toţi românii, va trebui să ne imaginăm un scenariu SF: un pământ sterp, plin de rădăcini, care îşi ridică braţele noduroase spre cer.