De ce-aş pleca, de ce am mai rămas

Cătălina Iancu
● Redactor Cultură
● 29 februarie 1972
● Constanţa



Dacă înainte de '89 aş fi plecat în căutarea libertăţii, acum aş pleca în căutarea normalităţii.
Undeva unde nu se moare cu dreptatea de gât.
Undeva unde nu se moare cu zile în spitale.
N-aş căuta locuri în care umblă câinii cu colacii în coadă, dar dacă umblă, măcar să nu mă muşte. Undeva unde educaţia nu se face cu profesoare porno. Undeva unde "deontolog", "specialist", "arhitect" nu sunt cuvinte de ocară.
Undeva unde religioşii care se declară creştini să nu-i calce în picioare pe jandarmi, în dorinţa de-a ajunge la moaşte.
Undeva unde să nu mi se spună "tăia-ţi-ar din salariu" dacă dai banii pe bilete la concerte rock.
Undeva unde lumea nu crede în vampiri cu dinţi de plastic şi în vrăjitoare cu globuri de cristale Swarovski. Undeva unde să nu existe ma­nelizare.  
Nu mi-ar lipsi pădurile de brad mirosind a mititei, nu mi-ar lipsi munţii de gunoaie, gropi, trei rânduri de borduri, galeria de înjurături.
Însă, mi s-ar face dor de mare.
Şi mare dor de locul unde odih­neşte mama.
De ce am mai rămas: pentru acei Don Quijote care se luptă cu morile de vânt ale contemporaneităţii.