De ce vreau să plec din România?

Cristina
● Cititoare
Pentru că mă simt umilită în ţara pe care o iubesc, cu toate că ea nu are altă vină decât că are asemenea conducători.

Pentru că sunt bugetar şi îmi taie salariul ca să îşi acopere cei de la pu­tere incompetenţa.

Pentru că m-am săturat să mi se spună zi de zi că pensia mamei şi salariul meu de bugetar reprezintă cancerul care a mâncat economia, în loc să recunoască că ei sunt cancerul care odată instalat în organism, poţi să faci orice, că nu mai scapi de el. Singura soluţie ar fi să tai răul de la rădăcină, ceea ce nu cred că se va în­tâmpla într-un viitor cât de cât apropiat ca să nu-mi mai doresc să plec.

Pentru că m-am săturat să trăiesc în ţara în care blondele şi missele sunt la putere.

Pentru că mi-e ruşine când îl văd pe al nostru conducător că nu îl bagă nimeni în seamă la întâlniri inter­na­ţionale şi rămâne să se plimbe singur cu mâinile băgate în buzunare până la coate.

Pentru că nu mai pot de indignare când văd că noi, românii din Ro­mâ­nia, avem lipsuri din ce în ce mai mul­te, dar ai noştri ca brazii (vezi Vi­deanu) le garantează moldovenilor de peste Prut că le dau 100 de mili­oane de euro împrumut nerambur­sabil (eu îi zic cadou), în condiţiile în care Voronin spune că "Băsescu, după o sticlă de whisky, crede că în Republica Moldova sunt 4 milioane de români". E ca şi cum copiii îţi plâng de foame şi tu dai ultima bucată de pâine vecinei ca să te pui bine cu ea. Pentru că am fost prin Germania, Austria, Olanda şi am văzut cum se face turism (ţări în care dacă nu mă înşel nu există Minister al Turismului, ci doar agenţii), cu festivaluri de tot felul, unele pregătite şi aşteptate ani întregi (vezi Passionsspiele Oberammergau).

Pentru că nu cred că vreodată în România, într-un orăşel de 30 kmp cu 5.200 de locuitori care trăiesc din turism, se va găsi un punct turistic unde cei de acolo, întrebându-i de un drum secundar pe hartă, să fie indignaţi când îi întrebi dacă e drum asfaltat.
Pentru că mi-aş dori să trăiesc într-o ţară în care oamenii politici au bun-simţ şi demnitate şi îşi dau demisia când greşesc sau când mint.

Pentru că aş vrea să trăiesc într-o ţară în care există respect pentru tot ce este în jur (natură, animale, oa­meni). Într-o ţară în care poporul nu distruge tot, dar absolut tot ce a creat Dumnezeu şi oamenii de altădată.


De ce vreau să rămân în Ro­mânia?
De ruşine - pentru că am ajuns să îmi fie jenă când merg în altă ţară, pentru că oriunde aş merge vor râde de mine că sunt român. Pentru că după ce ne-au făcut de râs unii conaţionali, acum ne fac de râs tocmai cei care ar trebui să ne apere drepturile şi demnitatea ("Aveţi nişte mărunţiş, daţi-l la români").

Pentru că sper că într-o zi vor veni nemţii şi vor reuşi să ne pună la muncă, să ne dea peste mâini când greşim, să ne dea afară dacă suntem incompetenţi şi să ne destupe la minte ca măcar cândva să avem şi noi o ţară şi un popor ca al lor.

V-aş povesti ore întregi despre cum câştigă alţii din turism, despre cum cei care fac turism îi ajută şi pe cei care fac agricultură cumpărând doar din fermele din apropiere, despre cum au ştiut să îşi păstreze castelele şi să le valorifice frumuseţea păstrând şi terenurile din jur, despre cum mă plictiseam circulând pe autostradă pentru că nu găseam şi eu o groapă pe care să o ocolesc.

Avem o ţară care s-ar fi putut dezvolta chiar şi numai din turism, dacă toate frumuseţile ei nu ar fi fost vândute, concesionate şi distruse. În speranţa că nu v-am plictisit cu uto­piile mele despre România, Cristina, o bugetară care aşteaptă să vadă ce va fi sau cum va fi.