Frica de necunoscut

Ana
● cititor

Am 60 de ani, nu ştiu dacă aş pleca din România, pentru că eu mă tem de necunoscut; în plus, sunt o mare sentimentală. Dar mă simt umilită acum în România; umilită şi neglijată. Am lucrat 40 de ani într-o me­se­rie care consumă enorm, am lăsat o bucată din sufletul meu acolo, dar acum sunt tristă, pentru că nu mai în­semn nimic. Am o fată stabilită de şase ani în America. Când am fost în vizită acolo, i-am dus muşcate de acasă şi un pui din trandafirul japonez pe care l-am plantat în urmă cu 34 de ani, când s-a născut ea. Aşa am simţit eu că este bine. La vamă a trebuit să dea explica­ţii celor de acolo: ce caut eu cu acele plan­te, americanii fiind foarte suspicioşi în legătură cu tot ce intră în ţară. Până la urmă au înţeles şi ei că eu sunt o sentimentală incurabilă; un vameş mexican mi-a cerut un lăs­tar de muşcată, să-i ducă acasă soţiei lui.