Mă tot întreb ce se întâmplă cu neamul nostru

Maria
● cititoare

De câteva zile mă tot provocaţi cu subiectul "De ce aţi pleca din Ro­mâ­nia? De ce aţi rămâne?". Sunteţi toţi foarte tineri, unii de vârsta copiilor mei. V-am urmărit punctele de vedere şi sunt mândră de voi, iar argumen­tele voastre le-am auzit şi de la co­piii mei.

Acum o să vă spun punctul de vedere al generaţiei trecute de 50 de ani, cu şcoală temeinică, cu profesori în ochii cărora nu îndrăzneam să ne uităm, fără calculatoare (şi din acest motiv vă scriu de mână această scrisoare). Ştiu să lucrez pe calculator, dar nu-l suport.


Deci, de ce aş rămâne:
● pentru părinţii, neamurile, prietenii duşi în altă lume mai bună şi la
al căror loc de veci merg săptă­mânal;
●  pentru mănăstirile, bisericile şi monumentele istorice care au fost ridicate de neamul acesta;
● pentru natura pe care o iubesc şi pentru care sufăr când văd ce i se întâmplă, în ciuda armatei de funcţionari care "vezi-Doamne" o apără şi a legilor rămase pe hârtie şi neaplicate;
● pentru tot ce mă leagă din copilărie până acum, de mica colectivitate în care am trăit şi trăiesc şi din care am lipsit doar anii de facultate;
● pentru că mi-am iubit şi îmi iubesc ţara aşa cum este de necăjită, insultată, dispreţuită de unii, furată, batjocorită şi invocată de unii po­liticieni de tipul personajelor lui Caragiale;
● pentru eroii morţi în războaie, în închisorile comuniste, pentru că îl iubesc şi-i respect pe Justin Pârvu şi pe Arsenie Boca şi alţii ca ei.


De ce aş pleca:
● pentru lipsa de respect faţă de natură, faţă de efortul şi sacrificiile acestui neam;
● pentru lipsa de interes faţă de monumentele istorice (exemplu: mo­numentul de la Oarba de Mureş batjocorit de tinerii fără frică de Dumnezeu; Biserica nobilului Andrei de Geoagiu edificată în 1240 din com. Strenuţ, jud. Alba, pe care am găsit-o în luna aprilie a acestui an cu parte din acoperiş luat, iar lângă amvon erau fecale şi hârtie igienică);
● pentru că tinerii noştri valoroşi pleacă, iar alţii care nu pot pleca sau nu vor să plece sunt umiliţi, condiţionaţi în fel şi chip la ocuparea unui loc de muncă;
● pentru că educaţia clasică primită de mine de la părinţi şi profesori "nu se mai poartă", iar copiii mi-au "reproşat" că nu se pot adapta tot din acest motiv: cei 7 ani de acasă sunt prăfuiţi, desueţi, comici;
● pentru că "vedetele" care sunt mo­dele de viaţă pentru cei mici au do­minat şi domină micul ecran cu ţinuta lor sub orice critică şi cu    lim­bajul redus la "mişto", "naşpa", "baftă" etc.;
● pentru că limba română este violată ori de câte ori este posibil, inclusiv de persoane de la care am pretenţii;
● pentru că nu pot străbate nicăieri fără peşcheş, mită, atenţii;
● pentru că nu-i pot ajuta pe toţi bătrânii, orfanii, abandonaţii pe care-i întâlnesc şi am conştiinţa încărcată pe lângă revolta pe care o încerc de fiecare dată;
● pentru că pârâul în care mă scăl­dam în copilăria mea cu alţi copii a devenit groapă de gunoi pentru aceiaşi vecini pe care i-am avut întotdeauna şi cu care am îm­bătrânit;
● pentru că nu mai am linişte, pace şi echilibru când văd unde am ajuns după 20 de ani şi mă tot întreb retoric "ce se întâmplă cu neamul nostru?". Consideraţi că v-a scris aceste rânduri o doamnă în vârstă de 56 ani, pe numele său Maria.