Ceilalţi pasageri vor "aprecia" faptul că le "înfrumuseţează" astfel plimbarea cu mijloacele de transport după o zi lungă de muncă. Şi dacă mai întâlnesc câţiva "fitzoşi" sau "fitzoase" care strâmbă din nas, nu-i problemă, oricum sunt "mai tari în gură" ca ei. Nimeni nu o să aibă tupeul să le reproşeze ceva. Riscă să fie scuipaţi, înjuraţi sau înghiontiţi. Toată lumea le ştie valoarea.
Mai mult decât atât, aşa sunt învăţaţi de mici. În clasa a II-a au avut primul telefon mobil şi, pentru că părinţii nu voiau să aibă cel mai "sărăntoc" copil din clasă, au cheltuit o sumă considerabilă pentru primul lor aparat de acest gen (banii de cărţi, cel mai probabil - care oricum ar fi stat degeaba în bibliotecă).
DE LA VERTU ÎN SUS
Sau în jos. Modelul şi producătorul nu contează foarte mult atâta timp cât telefonul are valoare - deci costă mult. Telefoane "business", de tipul Blackberry şi Nokia seria N, utile pentru verificarea mail-urilor de serviciu şi programare a întâlnirilor, ajung astfel pe mâna "foarte ocupaţilor" puşti de şcoală generală sau liceu. Nu contează că singura utilizare a acestor telefoane este datul de SMS-uri, a telefoanelor şi ascultatul de muzică (la căşti sau nu).
Preţul, de la 1.500 la 2.500 de lei. Dacă e roz, are strasuri sau e cât mai lucios, cu atât mai bine. Aşa că, dacă la 16-17 ani nu se pot lăuda cu capacităţi intelectuale deosebite, rezultate excepţionale sau un simţ al umorului fin, scot la înaintare un telefon mobil ultimul tip, un mp4 player sau, de ce nu, teancul de euro cu care să se afişeze în poza de pe hi5 pentru a impresiona asistenţa. Cum altfel s-ar mai putea fotografia în oglinda de la toaletă cu buzele ţuguiate? Cum să facă o poză de mare angajament cu un mobil clasic?
Dacă la şcoală li se spune că nu au voie cu telefonul mobil în oră, elevii pitziponci îşi cunosc drepturile. Fie se ceartă ca la uşa cortului cu profesoara, cel mai probabil "o frustrată" care nu se poate lăuda cu un mobil ca al lor ("duşmanii le poartă pică!"), fie îşi cheamă părinţii să se lupte pentru dreptul lor de a asculta muzică, a da mesaje sau a se juca pe telefon... bineînţeles în timpul orei, doar nu mai trăim în "comunism". Comunism despre care ştiu prea puţine lucruri, dar pe care îl folosesc ca exemplu negativ atunci când "drepturile de liberă exprimare" le sunt încălcate.
VALOAREA MEA
Dacă nu li s-ar permite accesul cu telefon mobil la şcoală, vor mai putea oare "pitzipoancele junior" să se pozeze în ipostaze sexy pe catedră? Vor mai putea "urca" ele pe internet luptele dintre "fetiţele de cartier", păruielile pentru băieţi sau momentele de "curaj maxim" când îşi înjură şi îşi sfidează profesorul?
Cum nu le au cu utilizarea calculatorului, nu mai mult decât "urcarea" de poze pe hi5 şi comentariile în care înjură "zdrenţele" care le invidiază pentru frumuseţea lor, pitzipoancele de liceu folosesc telefonul mobil şi pentru "înfrumuseţarea" pozelor cu sânii la înaintare. Fluturaşii, balonaşele şi floricelele roz le scot la iveală "inocenţa", foarte adânc ascunsă sub pieptul afişat din plin pe reţelele sociale.
Totuşi, ar trebui să fim recunoscători telefoanelor mobile! Dacă nu le avem cu spiritul de observaţie sau cumva vagonul e plin, aflăm astfel de existenţa pitzipoancei, pe care altfel am fi ignorat-o cu desăvârşire. Dacă nu s-ar certa "în direct" cu ioobitul ei, cum altfel am putea afla noi toate detaliile relaţiei dintre cei doi? Ce somn am mai avea noi noaptea dacă nu ştim "că Costică" a înşelat-o pe Mirela cu o zdreanţă? Că "panarama" aia o să fie păruită dacă este prinsă de Mirela şi "că Costică" poate să se dea şi peste cap că nu o să mai găsească o alta de valoarea lui Mirela. Să ne "bucurăm", zic! Avem parte de telenovele reale, de trăiri intense şi de povestiri picante - în direct, doar pentru noi!
Citește pe Antena3.ro