Drumul mastodontilor - Centura, un manunchi de nervi

Soseaua de centura a Capitalei este artera rutiera care leaga toate drumurile ce penetreaza orasul. Ar trebui sa fie o sosea de mare viteza. In realitate este o mare aventura desfasurata in ritm de melc.

SUFERINTA. Cei 100 de kilometri ai soselei de centura aduna milioane de nemultumiri in fiecare zi

Soseaua de centura a Capitalei este artera rutiera care leaga toate drumurile ce penetreaza orasul. Ar trebui sa fie o sosea de mare viteza. In realitate este o mare aventura desfasurata in ritm de melc.

Pornim la drum la ora 9:15 de la km 0 al Capitalei, in zi de vineri, cu bombanelile soferului nostru rasunandu-ne in cap: "Auzi, toata centura, vinerea... Voi sunteti nebuni... O sa ajungem inapoi in Bucuresti la noapte...". Ne gandim totusi ca n-o fi dracul atat de negru. Pe marginea soselei, in zona Baneasa, se lucreaza cu drag si spor, ca-n reclama cu Dorel - unu’ sapa, cinci dau indicatii. Ridicat pe un panou deasupra lucrarilor troneaza un mesaj din partea antreprenorilor, care ne da curaj: "Orasul creste pentru tine". Entuziasmul ne piere insa cand realizam ca de la TNB si pana la iesirea pe centura de la Otopeni am facut o ora si 40 de minute. Pe ceas.

STOP. La Podul Otopeni ne abatem in dreapta, spre centura. In fata noastra s-a format deja o coloana lunga de autoturisme. Ne oprim. "E pusa bariera...", ofteaza soferul. Ghinionul a facut ca masina noastra sa nimereasca in coloana chiar la intrarea in santierul de langa sosea. Asa ca in timp ce asteptam trenul, facem manevre inapoi-inainte, ca sa facem loc basculantelor care ies si intra in santier. Macar nu ne plictisim... Dupa fix sapte minute ne punem in miscare. Facem dreapta si ne indreptam spre prima "penetrare" a centurii - Soseaua Pipera-Tunari. Drumul e liber in fata, asa ca soferul nostru calca pedala "sa recuperam". Pe sensul opus, coloana de tiruri care asteptase la bariera se unduieste ca un sarpe lung de vreo 2 kilometri.

CEDEAZA TRECEREA. Soseaua de centura e drum fara prioritate. Dupa zece minute de mers "intins" cu 70 km/h, ne oprim in coloana. In fata avem un tir care scoate fum ca o soba necuratata. Inchidem geamurile si inaintam "voiosi", la rastimpuri, cu 2-3 km/h. Pana la soseaua spre Pipera am facut in coloana 15 minute. Cand drumul se elibereaza din nou, soferul ne avertizeaza ca asa vom sta la fiecare intersectie: "Cei care vin de pe drumurile perpendiculare si trec calea ferata au prioritate". Ne pregatim sufleteste de urmatorul popas - iesirea spre Stefanesti.

SURPRIZA. Aici insa trenul a tinut cu noi. Bariera de pe drumul adiacent e coborata si trecem prin intersectie ca prin branza. "Am fentat-o", zice victorios soferul nostru si calca acceleratia, nu cumva sa se razgandeasca divinitatea binevoitoare. Pana la iesirea de pe centura spre Oltenita drumul e degajat si se circula prea bine pentru gustul nostru... Unde sunt ambuteiajele? Nici macar la iesirea spre Urziceni nu stam mai mult de doua minute. Incepem sa ne uitam stramb catre soferul care ne-a promis ca o sa facem drumul asta mai mult stand decat mergand. Intre timp, avem vreme sa admiram dezvoltarea economica a zonei. Pe stanga se insira ca niste margele uriase hale metalice care adapostesc depozite de materiale de constructii sau sedii lucioase cu geamuri termopan si parc auto stralucitor - reprezentante ale diferitelor marci de autoturisme. Din loc in loc, pe spatiile ramase neamenajate, se ridica panouri publicitare care anunta ca respectivul teren este pus in vanzare.

AFACERI. Nu ne cumparam teren in zona, asa ca trecem in viteza mai departe. La intersectia de la Popesti-Leordeni (spre Oltenita), norocul ni se termina. 15 minute de rabdare si tutun. Unul mai "jmecher" iese cu jeepul din coloana si o ia prin balarii. Apoi, claxoneaza strident si interminabil ca sa fie lasat sa intre mai in fata. Nu-l lasa nimeni. Oamenii sunt rai. "Unii sunt rai, altii sunt smecheri... restul e prosti", zice razand un sofer de tir, urmarind enervarea celui cu jeepul. Noi, in schimb, observam si dezvoltarea "IMM-urilor" pe centura. Micii intreprinzatori ambulanti vand soferilor blocati in trafic tricouri, pantofi sport, geci, aparate foto... toate "da firma" - le fac ei reclama. Unul se opreste si intinde spre geamul tirului din spatele nostru cateva cutite "da comando".

PANA. Nu inaintam decat pret de doua minute si coloana se opreste din nou. In fata ei un tir a facut pana, iar soferul se chinuieste sa remedieze situatia chiar pe mijlocul carosabilului. Nu-l poti invinui, pentru ca mastodontul nu poate fi tras mai pe dreapta din cauza parapetilor din beton care delimiteaza calea ferata. Il depasim cu greu, pentru ca soseaua de centura are doar cate o banda pe sens. Inaintam cu viteza melcului, iar pe dreapta ne ia ochii panoul galben fosforescent al Politiei Rutiere "Stop accidentelor. Viata are prioritate". Viata da, masinile... mai greu.

UTIL. Pe sosea infloreste un comert pentru toate buzunarele

CALVARUL. Pana la iesirea spre Alexandria mai facem 20 de minute. De aici, drumul pare mai liber. E doar o parere. In doua minute ne oprim din nou in "fundul" unui tir. Pe sens opus, coloana de masini grele se pierde in zare. Mergem greu, infundati in scaune, cu 2 km/h inca o jumatate de ora, pana la intersectia cu drumul spre Domnesti. De aici coloana se micsoreaza, asa ca ne luam avant si in 15 minute suntem in Chitila. Spre Mogosoaia, pe soseaua unde praful, biciclistii si carutele sunt la ele acasa, la rabdare si tutun trebuie sa adaugi multa, multa atentie. La iesirea spre Targoviste, in sensul giratoriu prea ingust pentru agabaritice, coloana de tiruri din stanga noastra se intinde pe mai mult de2 kilometri. Soferii claxoneaza si injura de mama focului.
Drumul prin Chitila si Mogosoaia e un adevarat calvar. Prafului gros i se adauga gazele de esapament, iar nervii conducatorilor auto sunt intinsi la maximum.

INAPOI IN "CIVILIZATIE". Dupa 20 de minute in care nici o mama nu a scapat nepomenita, intram pe ultima suta de metri. Pret de cativa kilometri circulatia pare mai "aerisita" si ne permitem luxul de a calatori cu 60 km/h. Bucuria este iluzorie, pentru ca am ajuns inapoi de unde am plecat - la bariera de la Podul Otopeni. Timp de 17 minute asteptam intr-o coada kilometrica, inaintand cate un metru la fiecare doua-trei minute. Apoi traficul pare ca se descongestioneaza din nou si, pentru un minut, distanta dintre noi si tirul din fata se mareste. Din nefericire pentru noi, bariera a fost coborata din nou si suntem nevoiti sa mai asteptam inca 10 minute.

Dupa ce rotile din spate ale masinii au trecut peste calea ferata am rasuflat usurati. Niciodata n-am crezut ca ma voi bucura atat de mult sa ajung inapoi in Bucuresti. Aici claxoanele parca suna altfel, desi sunt la fel de nervoase. Stii insa ca nu vin dintr-un mastodont incarcat pe langa care masina ta pare o furnica.

Ma uit la ceas. E 14:30. "Asta inseamna ca am prins o zi neaglomerata. Am avut noroc", zice soferul nostru. Mie drumul mi s-a parut o vesnicie, dar el e la volan. Stie mai bine.

MODERNIZARE DE 101 MILIOANE DE EURO

Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului a pregatit un proiect pentru modernizarea centurii in partea de nord a Capitalei. Acesta cuprinde patru obiective pentru asigurarea legaturii rutiere cu patru benzi intre cele doua autostrazi, cu un cost total de 101,5 milioane de euro. Lucrarile urmeaza a finalizate in 2008. Primul obiectiv presupune reabilitarea centurii existente intre intersectia acesteia cu DN 1 A, DN 1 si DN 2 (15,5 km). Costul lucrarilor este estimat la 22,5 milioane de euro. Un alt obiectiv este continuarea centurii existente cu un pasaj superior peste calea ferata, la Otopeni, cu o lungime de 2,56 km. Lucrarile vor costa aproximativ 22 de milioane de euro. Autoritatile mai au in plan construirea unui tronson cuprins intre DN 7 si DN 1 A, de 3,11 km, care se estimeaza ca va costa circa 18 milioane de euro. Ultima parte a proiectului cuprinde modernizarea centurii intre Autostrada Bucuresti - Pitesti (A1) si DN 7 si pe portiunea cuprinsa intre DN 2 si A2 (Autostrada Soarelui), in total 20 de kilometri. Valoarea estimativa a lucrarilor este de 39 de milioane de euro. Documentatia este in curs de avizare, urmand apoi aprobarea indicatorilor tehnico-economici. Iohanna Onaca Purdea

DEMISII

Fabricile care au sedii pe soseaua de centura intre podul de la Otopeni si intersectia de la Stefanesti se plang ca au pierderi foarte mari ca urmare a traficului infernal. "Avem clienti care refuza sa mai ia marfa de la noi, spun ca-si pierd timpul, ca atunci cand trebuie sa ridice marfa pierd cate o zi", ne-a declarat directorul uneia dintre aceste fabrici. In zona se afla sediile mai multor firme importante, Lindab, Rehau, Automobile Bavaria, Parmalac, Philips Morris, Doka, Burme etc. In plus, angajatii acestor fabrici isi dau demisia pe capete, exasperati ca din centrul Bucurestiului si pana la firma fac de cele mai multe ori cate patru ore. Directorii generali ai acestor unitati economice spun ca impreuna produc sute de milioane de euro pe an si acuza insti- tutiile statului ca asista nepasatoare la tragedie, desi ar fi suficient sa se faca o banda suplimentara pentru cei care asteapta la bariera si traficul ar fi fluidizat. "Am suporta noi toate cheltuielile, insa pana acum nu am obtinut decat promisiuni", ne-a declarat directorul uneia dintre fabrici. Daniela Ivan