Pe DN 1, in viteza a II-a

de Radu Crivat | 13 Mai 2006 • 00:00

Cea mai solicitata artera a Romaniei este, conform statisticilor, Drumul National 1, ce leaga Bucurestiul de Brasov. O calatorie cu autoturismul pe aceasta sosea este insa un cal-var. Lucrarile care se efectueaza la iesirea din Capitala, gaurile cu nemiluita sau gurile de canalizare de deasu-pra asfaltului sunt numai cateva dintre obstacole.

Proiecte - Lucrari la sosele de 10 miliarde de euro

DEZINTERES. Parapetii de pe DN 1 au fost smulsi de soferi prea grabiti. Nimeni nu i-a mai montat la loc, chiar daca ne pregatim de integrare

Asa cum o zi buna se cunoaste de dimineata, iar una rea tot din zorii zilei, primii kilometri parcursi pe asfaltul Drumului National 1, ce leaga Capitala de Brasov, iti spun ca drumul pe care tocmai ai apucat va fi unul plin de probleme.

Prezent la jumatatea lunii martie la inaugurarea lucrarilor de constructie a unui liceu din Bucuresti, premierul Calin Popescu Tariceanu nu are ce face si tranteste o declaratie ce a cazut ca o galeata cu apa rece in capul multor romani: "Sa fim realisti. Am fost zilele trecute la Stuttgart si sa stiti ca nici in Germania strazile nu mi s-au parut cu nimic mai bune in centrul orasului fata de ce avem noi la ora actuala in Bucuresti. Dupa o iarna in care folosim sare si alte substante pentru topirea zapezii, e normal ca o parte din drumuri sa se deterioreze". Stiut fiind faptul ca strazile din Capitala mai au mult pana cand vor semana cu cele din patria lui Goethe, am pornit la drum, in miez de saptamana, pe cea mai circulata sosea din tara, Drumul National 1, sa ne facem o idee despre starea infrastructurii rutiere.

BLOCAJ. Plecarea. Miercuri. Ora 9 dimineata. Nici nu am plecat bine, ca problemele au si inceput sa apara. Pe Bulevardul Unirii, coloana de masini care asteapta la semaforul din dreptul magazinului cu acelasi nume se intinde cat vezi cu ochii pe trei randuri. In jurul nostru, neavand ce face, zeci de soferi privesc neputinciosi in zare gandindu-se, probabil, la Stuttgartul lui Videanu. Alti soferi, mai energici, scot capul pe geam, coboara din masini, claxoneaza, injura tara asta, Bucurestiul si pe primarul general, doar-doar se va elibera strada. Degeaba insa, zeul soferilor doarme. Dupa niste slalomuri executate printre masini, ajungem, in sfarsit, la Piata Presei Libere. Ceasul arata ora 10:30! Ne-a trebuit o ora si jumatate pentru a parcurge cativa kilometri. Chiar daca am sperat ca aglomeratia va disparea dupa ce vom iesi din centrul Capitalei, acest lucru nu s-a intamplat.

SUFOCAT. In Baneasa, peisajul e dezolant. Din pamant au rasarit cateva hale enorme care adapostesc hypermarketuri. Cei cativa copaci batrani care strajuiau drumul au fost culcati la pamant, pentru a face loc construirii unei noi benzi de circulatie, de-o parte si de alta a drumului, pentru a fluidiza putin circulatia. Pana atunci insa, se circula bara la bara. Aproape ca nici nu inaintam. Soferi care se grabesc sa iasa din Bucuresti injura si trec mai departe. Trecem si noi mai departe, fara sa injuram pe nimeni insa. Odata cu venirea primaverii, pe DN 1, in dreptul localitatii Otopeni au "rasarit", in loc de ghiocei, muncitori imbracati in salopete portocalii. Acestia lucreaza, intre doua pauze de masa, la largirea partii carosabile, la schimbarea retelei de apa si monteaza borduri. Santierele din zona "functioneaza" intr-o dezordine de nedescris. Utilajele care-i ajuta pe oameni la munca sunt "parcate" pe banda intai, pe ambele sensuri, sufocand astfel carosabilul si ingreunand circulatia. Uneltele muncitorilor zac aruncate peste tot. Trotuarele au disparut in unele locuri, la fel si statiile de autobuz. In locul lor si-au facut aparitia adevarate transee si movile de pamant. Locuitorii zonei asteapta mijloacele de transport in comun intr-o "statie" improvizata, foarte aproape de partea carosabila, sau, uneori, chiar pe drumul national. Din cauza prafului gros care pluteste in aer, zona seamana cu un orasel al vestului salbatic din filmele western. Suprafata asfaltului arata ca dupa un bombardament. Gauri largi se casca din loc in loc, in timp ce guri de canalizare se inalta deasupra asfaltului. Dupa ce trecem cu chiu, cu vai de calvarul de la Otopeni, ne oprim imediat dupa aeroport, sa ne odihnim putin si sa admiram maretul pasaj suprateran care, spun autoritatile, va elibera circulatia in intersectia de la aeroport. La Balotesti, din nou probleme. Pentru ca intersectia drumului national cu soseaua care duce spre centrul localitatii nu este semaforizata, in zona au loc des accidente rutiere grave din cauza neacordarii prioritatii de trecere. Trecem si de Balotesti si drumul se mai elibereaza. Stam cu ochii pe acul vitezometrului si pe camerele video de supraveghere a traficului, care ne filmeaza orice miscare. Singurii care nu se sinchisesc de prezenta camerelor sunt carutasii, ale caror atelaje incarcate cu tot felul de lucruri pot fi intalnite des pe toata lungimea si latimea drumului national. Din pacate, nu am vazut picior de politist sau echipaj de politie care sa le ceara explicatii conducatorilor de atelaje, cu toate ca prezenta acestora putea fi lesne remarcata de cei de la dispecerat, la o simpla privire pe ecranul calculatorului care arata imaginile surprinse de camerele de luat vederi.

CENTURA, DE EVITAT. Ajunsi in localitatea Barcanesti, pentru a evita aglomeratia din municipiul Ploiesti, decidem sa ocolim pe soseaua de centura, situata in partea de vest a orasului. Proasta alegere! Drumul este intr-o stare jalnica. Suprafata asfaltului, plina de gropi, crestaturi, ridicaturi de pamant si tot felul de "capcane" pentru masini, seamana cu pistele speciale pe care marile firme producatoare de autoturisme testeaza rigiditatea caroseriei si rezistenta suspensiilor la "efort". Centura Ploiestiului este un drum atat de prost, incat trebuie evitat cu orice chip, caci masina se zgaltaie din toate incheieturile, rotile pocnesc, iar pasagerii sunt scuturati de-a binelea in habitaclu. Podul care trece peste drumul ce merge la Targoviste este brazdat de mici santuri care ii obliga pe soferi sa circule cateva sute de metri pe contrasens! Dupa ce trecem de Metro Ploiesti, peisajul se schimba. Drumul se largeste si gropile dispar brusc. Primul politist de cand am plecat din Capitala sta fix langa masina si scruteaza zarea pe sub chipiu undeva prin dreptul comunei prahovene Floresti.

VAMA, PE PICIOR GRESIT. Soseaua merge tot inainte, la fel si noi. Ne continuam drumul pana in dreptul localitatii Campina, unde oprim sa luam o gustare la un restaurant de pe marginea drumului national. De la una dintre angajatele localului aflam ca in fata restaurantului se petrec frecvent accidente grave. Pana sa ne explice domnisoara care este cauza accidentelor, ne dam seama singuri. Doua tiruri incearca sa intre de pe DN 1 pe o straduta lata de numai cativa metri, aceasta fiind singura cale de acces catre Punctul Vamal din Campina, aflat printre niste case, la cateva sute de metri distanta. Pentru ca soferul autotrenului intra cu greu pe strada, remorca ramasa pe DN 1, ocupa un sens de mers, incurcand circulatia si obligand soferii care vin din spate sa franeze brusc de la viteze mari pentru a evita impactul cu remorca incarcata cu marfa. Mai mult, pentru ca nu exista alta cale de acces, soferii tirurilor care vin dinspre Sinaia taie pur si simplu dunga dubla continua de pe mijlocul DN, punand in pericol vietile celor care vin din sens opus. Oare cum a fost posibil ca autoritatile locale sa inchida ochii la aceasta situatie? Cum este posibil ca un drum care se intersecteaza cu DN 1 sa nu aiba benzi speciale accelerare si decelerare? Stand de vorba cu oamenii care traverseaza pasarela din zona acestui "punct negru", aflam amanunte cel putin interesante despre amplasamentul Punctului Vamal. Localnicii spun ca vama functioneaza de cativa ani intr-un loc cu totul neadecvat, fara o parcare potrivita pentru zecile de tiruri care vin saptamanal in zona, accesul facandu-se pe un drum ingust, pe care masinile de mare tonaj trec la doar cativa metri de geamurile caselor din zona. "A inceput sa-mi crape casa de la trepidatii. De praf si mizerie nici nu mai vorbesc. Am facut reclamatii la primarie, dar degeaba. Vama a fost amplasata aici fara cap, pe pile si spagi grele. Poate daca apare in ziar se face ceva, ca nu mai putem", ne spune un localnic.

IN LINIE DREAPTA SPRE STATIUNILE MONTANE

CA CIUPERCILE. Dupa iesirea din Bucuresti, pasarelele si camerele de supraveghere te innebunesc

Lasam acea zona plina de probleme in urma si mergem spre munte. Chiar daca asfaltul este bun, problemele nu au disparut. In dreptul localitatii Breaza, drumul se ingusteaza pe o singura banda, cealalta fiind ocupata de o benzinarie. Soferul nostru pune o frana brusca, injura si trece mai departe. Frumusetea peisajului ne fascineaza si uitam pentru moment de misiunea noastra, dar ne trezesc cateva gropi, care ne reamintesc ca ne aflam totusi in Romania. Pe la Azuga, gardurile de protectie care ar trebui sa opreasca masinile de la iesiri in decor au ruginit de mult. Cu chiu, cu vai, dupa ce mergem bara la bara prin Busteni si Predeal, ajungem la Brasov. Ceasul arata ca ne-a trebuit aproape trei ore pentru a strabate cei aproximativ 160 de kilometri de drum national! Sa conduceti bine!