Pelerinaj la Folk You

Două seri de folk la Vama Veche au reconsacrat, de data asta definitiv şi irevocabil, forţa şi statutul muzicii folk in Romănia. Peste 10.000 de spectatori au invadat plaja de la Corsaru, din Vamă. Ar fi fost nevoie ca marea să se dea puţin mai la răsărit, pentru ca marea de oameni să poată văluri in linişte.

Nopţile de Inviere ale muzicii folk

Şapte ore de spectacol continuu... 4.000 de oameni adunaţi in sala de festivităţi a cerului şi a mării de la Corsaru din Vama Veche. Sala a fost TOATĂ plaja. Acesta a fost bilanţul primei seri a celei de-a treia ediţii a Festivalului Folk You!, dedicată lui Florian Pittiş.


S-a intămplat un paradox sublim. Absenţa lui Florian Pittiş a adus la Folk You! mai mulţi spectatori decăt prezenţa lui de la celelalte două ediţii. Explicaţia e simplă şi tulburătoare: Florian Pittiş a devenit un simbol, iar simbolul este mai puternic şi mai cuprinzător decăt persoana (de aceea martirii sunt mai puternici decăt liderii). Pe scena din Vama Veche, in colţul din dreapta, s-au aflat masa şi scaunul la care stătea, de obicei, Moţu. Aşadar, el a fost tot timpul cu noi. "Am să deschid Folk You! aşa cum Marius Tucă ar deschide cartea vieţii lui." Acestea au fost cuvintele cu care Dinu Olăraşu a deschis festivalul.


ŞI STELELE. A fost ceva de necuprins in cuvinte. Publicul a inceput să vină in valuri incă de la ora 19:00. La 20:30, sala, adică plaja, era deja plină. Şi totuşi oamenii continuau să sosească. Ar fi fost nevoie ca marea să se dea puţin mai la răsărit, pentru ca marea de oameni să poată văluri in linişte. Nu s-a dat, dar lumea venea intruna.


"Pittiş, unde eşti..., unde ai plecat?... Odihneşte-te... Dincolo de orice vamă..." - cănta Olăraşu, adaptănd imnul la momentul comemorativ. Şi stelele plăngeau, cu lacrimi de raze ca niciodată luminoase. Maria Gheorghiu a făcut cu greu faţă misiunii de a-i ţine locul lui Florian Pittiş, ca amfitrion al festivalului. Sensibilitatea şi sentimentul de veneraţie au copleşit-o, dar au şi ajutat-o să-şi ducă pănă la capăt sarcina.


PIOŞENIE. Dacă in prima seară au fost peste 4.000 de spectatori, in cea de-a doua numărul lor a depăşit 6.000. Deşi teoretic era imposibil, au reuşit să incapă mai mult decăt aveau loc. "Folk You! a devenit un loc de pelerinaj", mi-a spus Florin Săsărman, uimit şi el de măreţia spectacolului. A fost, intr-adevăr, ceva grandios, fără nici o exagerare. Atăta puhoi de oameni inghesuiţi ca sardelele, să stea şase-şapte ore nemişcaţi să asculte cu pioşenie şi să cănte o dată cu artiştii căntecele tinereţii altor vremuri nu s-a mai prea pomenit. Poate doar la biserică, in noaptea de Inviere. Şi, de fapt, de ce nu a fost chiar consacrarea definitivă şi irevocabilă a Reinvierii muzicii folk.

Paradigma muzicii tinere

Florian Pittiş a importat in Romănia spiritul Woodstock. L-a tradus in romăneşte şi a declanşat explozia muzicii tinere: rockul şi folkul. Nu vrem să folosim cuvinte pompoase şi expresii gonflabile, dar nu putem să nu observăm că Moţu Pittiş a fost şi rămăne paradigma şi simbolul muzicii tinere in Romănia, confirmată de altfel şi de prezenţa tuturor generaţiilor de muzică folk la Festivalul Folk You! Timp de două ediţii, el a vegheat Folk You! de la masa din dreapta scenei. La cea de-a treia ediţie au vegheat doar masa şi umbra lui Pittiş. Şi avertismentul lui duios-ameninţător: "Ţineţi minte, sfărşitul nu-i aici".


FOLK YOU!
"Dincolo de orice Vamă/ Dincolo de Da sau Nu/ Dincolo de toată lumea/ Folk You!/ Pentru că mai cred in oameni/ Şi in mare, şi-n delfini/ Pentru că inima mea/ E o orgă de lumini/ Pentru că-i mai bine Contra!/ Sau doar impotrivă/ Doar cămaşa la catarg/ Şi chitara in derivă"
Dinu Olăraşu

CĂNTECUL BUFONULUI
"Cănd eram flăcau la mama/ Hei, ce ploaie şi ce vănt/ Dam şi eu prin fete iama/ Fiindcă plouă pe pămănt,/ Iar cănd mi-a mijit mustaţa/ Hei ce ploaie şi ce vănt/ Tot in răs am luat viaţa/ Fiindcă plouă pe pămănt... Piesa-i gata, trag oblonul/ Hei ce ploaie e afară..."
Dan Andrei Aldea - muzica, versuri - W. Shakespeare

VĂNARE DE VĂNT
"De căte ori omul in sus va privi pănă cerul să-l vadă-ndeajuns?/ Căt de multe urechi necesare le sunt ca să audă al drumurilor vănt?/ Căţi mai au de murit ca să aflăm in sfărşit că oameni prea mulţi au murit/ Răspunsul,
prieteni, e vănare de vănt, Răspunsu-i vănare de vănt"
Bob Dylan, traducere Adrian Păunescu