Procurorii indiferenţei

Pe o pârtie din Sinaia, Mircea Mo­ca­nu, în vârstă de 24 de ani, şi-a pierdut viaţa. Era 21 februarie 2009. Familia a făcut plângere penală îm­po­triva administratorului pârtiei de schi: Primăria Sinaia şi a angajaţilor Serviciului Salvamont Sinaia pentru infracţiunile de ucidere din culpă şi neglijenţă în serviciu. Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia a emis o rezoluţie în octombrie 2010 care nu făcea decât să descrie faptele din punctul de vedere al celor împotriva cărora s-a formulat plângerea penală şi prezenta o serie de aspecte care nu au nici o legătură logico-juridică cu faptele semnalate.

La 21 februarie 2009, în jurul orei 16:00-16:30, fratele meu, Mircea Mocanu (foto), împreună cu o prietenă efectuau o coborâre cu placa de snowboard de la Cota 2000 la Cota 1400 pe pârtia "Drumul de vară". Prima parte a coborârii s-a desfăşurat în condiţii bune, cei doi fiind împreună. După aproximativ un sfert din traseu, fata s-a oprit pentru a executa o săritură peste o cornişă, moment în care cei doi s-au despărţit, iar fratele meu şi-a continuat coborârea pe pârtie. Fata a ajuns singură la Cota 1400, punctul terminus al coborârii, dar în jurul orei 20:30, văzând că nu are nici o veste de la prietenul său, a apelat de mai multe ori numărul de urgenţă de la Salvamont, concomitent cu cel al unui prieten din grupul lor. Apelurile nu au fost luate în serios, deşi la acel moment o intervenţie promptă din partea echipei de salvare ar fi putut duce la găsirea fratelui meu în viaţă. Abia după ora 23:00, o echipă Salvamont, insuficient dotată din punct de vedere logistic şi tehnic, a demarat căutările, fiind îndrumată şi însoţită de prietena lui Mircea până la locul în care traseele celor doi s-au despărţit.

Echipa de căutare a descoperit într-o vale urme de snowboard şi de clăpari, dar şi semnele a trei avalanşe. Urmele se opreau într-o vale în dreptul ultimelor două avalanşe de dimensiuni mai reduse cu aria de acoperire de aproximativ 50 mp. În acel mo­ment, echipa Salvamont a realizat faptul că Mircea se află în acea arie, detectând un semnal GSM slab în acea zonă. Constatând insuficienţa echipamentelor din dotare, în jurul orei 03:00 dimineaţa cercetările au fost abandonate, membrii echipei Salvamont hotărând să continue cer­ce­tările pe lumină. A doua zi di­mi­neaţa căutările au fost reluate. În timp ce fata era audiată în calitate de martor la sediul Poliţiei, trupul neîn­su­fle­ţit al lui Mircea a fost descoperit, ştirea apărând şi în media.

Mai multe cerinţe legale nu au fost îndeplinite ori au fost îndepli­nite în mod necorespunzător, ceea ce au condus la decesul lui Mircea, culpa fiind a administratorului pârtiei de schi care nu a asigurat cerinţele mini­me prevăzute de lege cu privire la si­gu­ranţa practicării sporturilor de iar­nă pe pârtia "Drumul de Vară", precum şi a angajaţilor Serviciului Salva­mont Sinaia care au acţionat defectuos încă de la preluarea primului apel de solicitare a ajutorului. Activitatea de căutare, odată desco­pe­rită aria unde există o probabilita­te mare de găsire a victimei, s-a des­fă­şurat în mod superficial, anulând practic orice şansă reală de găsire în viaţă a fratelui meu. Confom raportului medico-legal de necropsie, decesul poate data din 22.02.2009, adică a doua zi.

Dosarul penal a fost instrumentat defectuos, procurorul de caz ig­no­rând probele testimoniale (de­cla­ra­ţi­ile celor 16 martori, precum şi solici­tă­rile de admitere de probe suplimentare), un reportaj al postului tv Antena 3, o confruntare între fata şi membrii echipei Salvamont sau soli­ci­­tările de a efectua investigaţii suplimentare: solicitare către Salvamont Sinaia pentru a depune la dosarul cauzei înregistrarea video a inter­ven­ţi­ei din noaptea de 21 spre 22 februa­rie 2009 care a fost filmată de un membru al echipei, conform de­cla­ra­ţi­ilor martorei; către Administraţia Naţională de Meteorologie; către operatorul de telefonie mobilă; către Jandarmeria Montană Sinaia etc. Mai mult, în cauză au existat două restituiri de la Parchet către organul de cercetare penală în vederea comple­tă­rii actelor premergătoare, în con­di­ţi­ile în care organul de cerce­tare p­e­na­lă nici măcar nu audiase la acea dată părţile civile sau martorii, ceea ce evidenţiază modul superficial în care au fost efectuate aceste cercetări. Deşi am depus prin apărătorul ales, personal sau prin serviciul poştal, numeroase cereri de urgentare atât la Parchetul de pe lângă Judecătoria Si­na­ia, cât şi la Poliţia oraşului Sinaia, re­prezentanţii instituţiilor men­ţionate au tergiversat cu bună ştiinţă soluţionarea dosarului. La aproape doi ani de la produce­rea accidentului, rezoluţia semnată de procurorul Condei Elena este de neîncepere a urmăririi penale din motiv că faptele penale nu există. Împotriva acestei rezoluţii am adresat o plângere prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, plângere la care nu am primit o re­zoluţie în termenul legal. Dosarul a ajuns în prezent în instanţă ca ur­ma­re a depunerii unei plângeri către preşedintele Jude­că­to­riei Sinaia, întrucât probele existente în do­sa­rul de urmărire penală dovedesc vino­vă­ţia persoanelor în cauză, iar cei care au instrumentat dosarul au sfidat existenţa acestor probe.
Adriana Mocanu, Bucureşti