"Amintirile despre Răşinari le scriu cu sufletul"

Actriţa Ilinca Tomoroveanu, nepoata lui Octavian Goga, venea pe lume la trei ani după moartea poetului. A crescut pe vremea când scrierile lui erau interzise, însă în cultul personalităţii lui Goga, evocate prin poveştile spuse de bunica sa, sora poetului. Chiar şi după moartea lui Octavian Goga, la Răşinari au continuat să vină oameni care îl admirau, dornici să asculte amintiri despre el. Casa din Mărginimea Sibiului a "unchiului Tavi" este acum proprietatea actriţei.

Jurnalul Naţional: Bunica dvs. a fost sora poetului Octavian Goga. Aţi crescut într-o perioadă în care poetul era interzis, iar la Răşinari bunica vă povestea despre el. Care sunt amintirile acelei perioade?

Ilinca Tomoroveanu: Da, bunica a fost sora poetului Octavian Goga, poet pe care G. Călinescu în "Istoria literaturii române" îl consideră primul mare poet modern român. Îi lega o dragoste frăţească, continuată dincolo de moarte. Ne-a crescut în cultul lui, al poeziei lui, al iubirii lui de Ţară. Chiar dacă a fost interzis de comunişti, ea, care ştia aproape toate poeziile lui pe dinafară, ni le spunea sau ni le cânta. Avea o voce foarte plăcută, de altfel ca şi Goga, şi ne-a mângâiat copilăria cu ele. Interzicerea lui a rănit-o. De aceea a făcut tot ce a putut pentru a-i păstra vie memoria. Nu numai în familie. La Răşinari se făceau adevărate pelerinaje şi chiar dacă nu era muzeu (nici nu s-ar fi putut) a primit în casă sute de oameni care-l admirau. Şi cărora le povestea despre el. Veneau oameni obişnuiţi, dar veneau şi oameni Mari, prieteni supravieţuitori ai poetului, oameni de cultură, scriitori. Pe mulţi am avut fericitul prilej de a-i cunoaşte. De aceea pot spune că am avut o copilărie bogată spiritual. Despre bunica mea pot scrie multe, foarte multe. Prin ea mi-am cunoscut rădăcinile şi ea îmi dă putere şi acum.

Nepoata lui Goga

Cum v-a influenţat această legătură de rudenie?

Faptul că te tragi dintr-un neam de oameni frumoşi (mă refer la sufletul lor, la mintea lor) îţi dă certitudini şi te obligă. Sper că nu i-am făcut de râs. Vremurile au fost grele, iar supravieţuirea e datorată, cred eu, culturii. Şi celor care au fost înaintea noastră.

Există nişte memorii ale mamei lui Octavian Goga, Aurelia Bratu, în care ea vorbeşte despre vizita lui Mihai Eminescu la Răşinari. O supărase foarte tare că a fost dată jos de pe sobă ca să-l culce pe Eminescu... Ce alte poveşti sunt în aceste memorii?

Memoriile Aureliei Goga, mama poetului, sunt pline de informaţii despre familia ei, în care figura cea mai luminoasă este tatăl ei, preotul Ioan Bratu, prietenul marelui Andrei Şaguna. El este cel care l-a găzduit pe Mihai Eminescu. Memoriile nu sunt terminate. Poate le vom publica.

Poveste de iubire

Cine sunt ceilalţi descendenţi ai poetului?

Octavian Goga nu a avut copii, deşi şi-a dorit foarte mult. A avut însă nepoţi. Sora lui, Claudia Bucşan, a avut trei copii: Ileana (Pica) - mama mea, Constantin (Pilu) şi Andrei (Diţi), iar fratele lui, Eugen Goga, şi el publicist şi romancier, a avut două fete: Ruxandra şi Aniţa. Goga i-a iubit foarte mult, chiar i-a răsfăţat. Acum suntem trei veri primari şi patru veri de-ai doilea, nepoţi direcţi ai lui Goga, care au la rândul lor copii şi nepoţi.

Aţi cunoscut-o pe cea de-a doua soţie a poetului, Veturia Goga. Povestea iubirii lor este şi astăzi controversată. Mircea Goga, strănepotul poetului, vorbeşte într-o carte despre Veturia ca agent secret al Berlinului, care avea misiunea de a-i da în primire pe Carol al II-lea, pe Mareşal şi chiar pe propriul soţ. Ce ştiţi despre Veturia Goga?

 Am cunoscut-o pe prima lui soţie, Hortensia, răsfăţată Tani. Era fiinţa cea mai dulce, caldă şi duioasă. L-a iubit până la moarte. Era prietenă foarte bună cu bunica şi venea mereu la ea, la Răşinari. Sau mergea bunica la ea, la Sibiu. De multe ori ne lua şi pe noi. Familia a iubit-o foarte mult şi a suferit când s-au despărţit. Pe cea de-a doua soţie, Veturia, am întâlnit-o doar de trei ori în viaţă.

Amintiri

Din istoriile de familie, cum era viaţa pentru poet la Răşinari?

Octavian Goga a iubit Răşinarii. Venea des, cunoştea oamenii, se întâlnea cu ei, îi întreba de ai lor, îi ajuta. Cornel Dragoman a adunat într-o carte emoţionantă amintirile a zeci de răşinăreni care l-au cunoscut. Cartea a fost publicată prin grija nepoatei sale, Carmen Olteanu Popoiu, şi este o mărturie impresionantă despre legătura dintre Goga şi răşinăreni.

Care sunt cele mai dragi amintiri ale dvs. legate de Răşinari?

 Amintirile de la Răşinari sunt multe şi frumoase. Prea multe şi prea frumoase pentru a încăpea în câteva rânduri. Amintirile despre Răşinari le scriu cu sufletul. Acolo îmi încarc bateriile, acolo respir aerul curat care îmi dă puterea să merg mai departe.

"Buricul pământului" din Mărginimea Sibiului
La câţiva kilometri de burgul sibian, ca un goblen cusut din culori şi arome, satul în care s-a născut Octavian Goga păstrează încă urmele "paradisului" cunoscut de poet. La câteva sute de metri, pe o uliţă pietruită ce urcă spre deal din bulevardul principal care îi poartă numele, pe Uliţa popilor, la numărul 778, străjuită de brazi, e casa în care s-a născut Octavian Goga. Prin crăpăturile porţilor de lemn se zăresc cărări înghesuite în vegetaţia stufoasă care a năpădit curtea. Uşile sunt închise, nu e nimeni acasă, însă actriţa Ilinca Tomoroveanu ne-a invitat peste câteva săptămâni, când va sosi la Răşinari. Spre ieşirea din sat, lângă staţia de tramvai pe care Goga s-a luptat să-l aducă în localitate, îl găsim însă pe unul dintre acei preoţi ai satului, Nicolae Jianu, care ştie atâtea despre istoria locului, ca un adevărat ghid: "Eu sunt răşinărean, m-am născut în această casă veche. Tatăl meu l-a cunoscut pe Goga când avea 12 ani. Mi-aduc aminte de o poveste pe care tatăl meu o ştia de la bunicul, care era pavator şi lucra pe Uliţa popilor, strada lui Goga. Poetul tocmai venea acasă, iar strada era în lucru şi el nu putea să treacă. S-a dat jos din maşină şi a stat la poveşti împreună cu bunicul. Şi-au adus aminte de tinereţe, când jucau popice. Aproape de casa lui era Pavilionul lui Vidrighin, cu popicărie şi restaurant. Asta se petrecea prin 1929. Goga era foarte deschis şi îi ajuta pe toţi".

Goga s-a născut într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind preot ortodox, iar mama învăţătoare. A urmat scoala primară în satul natal, şcoală care astăzi îi poartă numele. În cartea pe care preotul Jianu o scoate de la locul de cinste din bibliotecă, vecinele familiei Goga îşi amintesc cum mama poetului vorbea întotdeauna despre "Tavi", de toată lumea ştia când vine acasă, îşi amintesc pe ce băncuţe din sat îi plăcea să stea: "Peste drum de biserica nouă, Octavian venea cu unul şi cu altul şi şedea pe bancă la noi, ori se duceau la Bădiţoiu, bătrânul de din jos (...). Doamna Goga a fost doi ani dăscăliţa noastră, Tavi era slăbiciunea ei, ştiam întotdeauna când vine". La moartea poetului, în 1938, una dintre vecine povesteşte: "N-a trecut mult timp şi, fiind în Sibiu, am auzit clopotele bătând. Am aflat de la lume că bat pentru Goga. Am fugit repede la sanatoriu, unde ştiam că e internată mama lui. O cunoşteam pe soră. Mi-a zis că dânsa nu ştie şi nici nu trebuie să afle. Când m-a văzut, m-a întrebat cine a murit. I-am spus că nu ştiu, şi ea, ascultând clopotele şi privind spre fereastră, a zis: «Trebuie să fi murit un om mare, că trage aşa de adânc de simt cum îmi sună clopotele în inimă». La câteva zile s-a prăpădit...".