Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un freamăt cum de mult n-a mai fost i-a cuprins pe sibieni. După o primă zi de Tarafuri şi Fanfare, ieri, în cea de-a doua zi, sute de oameni s-au adunat cu o oră înainte de începerea festivalului la Amfiteatrul de pe lacul din inima Dumbrăvii, la Muzeul ASTRA.
Un freamăt cum de mult n-a mai fost i-a cuprins pe sibieni. După o primă zi de Tarafuri şi Fanfare, ieri, în cea de-a doua zi, sute de oameni s-au adunat cu o oră înainte de începerea festivalului la Amfiteatrul de pe lacul din inima Dumbrăvii, la Muzeul ASTRA.
Sibienii au primit cu bucurie iniţiativa Jurnalului Naţional de a organiza cea de-a treia ediţie a Festivalului Tarafuri şi Fanfare în urbea lor. Se pare că dorul de muzică autentică a ajuns şi aici, în Transilvania. 2.500 de oameni au trecut sâmbătă porţile muzeului pentru a răspunde invitaţiei adresate celor care încă au în sânge chemare către folclorul autentic. Duminică după-amiază, în ciuda soarelui care îşi trimitea săgeţile de văpaie şi foc peste oraş, cu mic, cu mare, sibienii şi nu numai s-au adunat la scena de la lac, aşteptând cu nerăbdare sosirea muzicanţilor, ivirea bunei dispoziţii. Ieri de dimineaţă oraşul fremăta. Am mers cu autobuzul în centrul vechi şi ne-am bucurat auzind vorbele bune, dătătoare de speranţă pentru o nouă zi reuşită de festival.
Începutul celei de-a doua zi de petrecere românească la Dumbravă a fost unul de poveste! De pe două alei opuse ce îmbrăţişau lacul şi-au făcut apariţia, în aplauzele spectatorilor, Fanfara din Rupea şi cea din Smârdan. Călcând fiecare pe câte o alee, îşi cântau rădăcinile şi-şi purtau cu mândrie costumele din lăzile de zestre. Spectatorii au putut asculta muzica ce-a însoţit de secole ţăranul şi, în acelaşi timp, au admirat munca şi spiritul frumosului din glie. Costumele erau superbe. Motive florale, geometrice, superstiţii şi vise, toate adunate într-o horă a originalităţii populare, cusute pe hainele muzicanţilor.
CU SPECTATORII DUPĂ MINE!
Părea că spune şeful fanfarei din Dârvari. Mehedinţenii au cântat cu foc la intrarea în muzeu, până ce în spatele lor s-a strâns puhoi de lume! Cu spectatorii după ei, lăutarii au pornit spre scenă. Frumoşi, buni muzicanţi, cei din Fanfara denumită de poetul Mircea Dinescu "Mambo Siria" au cucerit publicul.
Grigore Leşe i-a chemat pe toţi pe scenă. Muzicanţi din mai toate zonele ţării s-au adunat la un loc. Şi, la fel ca în prima zi, ceea ce părea pentru unii imposibil s-a întâmplat iar. Moldoveni, olteni, ardeleni, toţi au cântat la unison, atât de frumos, de aproape de sufletul oamenilor, de părea că toţi cântă împreună de zeci de ani! Cântau româneşte. Se uniseră într-o vatră a unui sat imaginar şi totodată real. Era satul din ei, din spectatori, din noi. Era satul ce ne recomandă în lume, marcă şi simbol al românilor de pretutindeni. Muzeul Astra, satul din Dumbravă, s-a dovedit pe bună dreptate a fi locaţia perfectă. Un sat frumos, autentic, românesc.
Nu doar muzicanţii pe scenă păreau toţi crescuţi lângă o vioară, ci şi spectatorii. De te miri unde, între aceştia se legau discuţii, frământări sufleteşti comune şi vorbe bune! Aşa cum se cade unor români la zi de sărbătoare! Şi lumea venea, venea... Aplauzele nu mai conteneau. La o jumătate de oră de la începerea celei de-a doua zi, a celei de-a treia ediţii de Festival Tarafuri şi Fanfare, amfiteatrul era plin!
CREDINŢA ÎN NOI
Grigore Leşe, doctorul în muzică şi totodată cel mai reprezentativ interpret din zona Maramureşului, a prezentat cele două zile de festival cu mare bucurie. "«Tarafuri şi Fanfare» pune în valoare muzicile uitate din vatra satului. Găsim aici muzică lăutărească din mediul rural, din mediul urban, muzică ţărănească, de pădure, lăutărească semiurbană, de drum, de horit, tot felul de muzici. Din păcate, această muzică nu a fost promovată. Prioritate au avut alte muzici. Ei, iată! Campania Jurnalului Naţional, Recurs la România, nu face altceva decât să pună în valoare aceste muzici din vatra satului. Este un lucru demn de lăudat!"
Recursul nostru la România capătă, iată, o importanţă deosebită. Oameni de valoare, precum Grigore Leşe, ni s-au alăturat. Ne-au fost şi ne sunt aproape şi comunităţile din localităţile Vinerea, Gura Râului şi Şinca Nouă.
Un alt exemplu poate fi fanfara ţărănească din Rupea. O formaţie înfiinţată, după cum ne spunea învăţătorul Vasile Borgoman - sufletul muzicanţilor, în 1923. Fanfara are o poveste atât de frumoasă! Ea a fost înfiinţată de românii reîntorşi din America, după primul război mondial! Ei emigraseră înainte de război şi după conflagraţie, mulţi au revenit pe meleagurile natale. Îmbrăcaţi în portul strămoşesc, ei au venit să dea exemplu, dar să se şi bucure de o sărbătoare creată special pentru români. Pentru cei care bătătura satului este locul în care ei joacă hora de se îmbracă în colb din cap până în picioare. Nu "la fitze" se joacă, se cântă româneşte. Gulerul scrobit nu te ridică în ochii oamenilor când e voie bună, ci libertatea, cheful de joc şi voie bună. Ropote de aplauze au adunat şi Rapsozii Gorjului, Taraful lui Cristi lu Cătăroiu din Tismana, Banda lu' Nea Alită Piţigoi, formaţia Trei Parale şi Grupul Iza.
La Dumbrava Sibiului s-au strâns oameni şi oameni. Putem spune cu tărie, câteva mii de oameni. Cea de-a treia ediţie a Festivalului Tarafuri şi Fanfare s-a încheiat târziu în noapte.
Susţinătorii Festivalului de Tarafuri şi Fanfare, ediţia a III-a, sunt: Consiliul Judeţean Sibiu, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra din Sibiu, Fundatia Dan Voiculescu, Transgaz, Simba Catering, Roşia Montană, Petrom şi Pensiunea Carelor.
Citește pe Antena3.ro
