Pe Bega - Banatul petrecaret

Daca e sa ne luam dupa statisticile celor de la "Alcoolicii Anonimi", banatenii consuma mai putine bauturi spirtoase decat moldovenii, dar mai mult decat ardelenii, maramuresenii si regatenii.

In raport cu alte zone istorice ale Romaniei, banatenii sunt ceva mai rafinati in ceea ce priveste consumul de alcool. Se consuma la greu vin rosu-sec, asa-numitul "Rezerve de Recas", podgorie aflata la circa 20 km de Timisoara. Granitele cu Serbia si Ungaria se afla la o aruncatura de bat, iar locuitorii de pe malurile Begai si Timisului prefera plimbarile neaccizabile la duty-free-urile din punctele de trecere si control vamal. Lucratorii vamali sustin ca banateanul cumpara, in limita legala, doar bauturi fine: whisky de 12 ani vechime "La Gavoulin", doar votca "Absolut", gin "Biffter" si numai coniac frantuzesc. In schimb, doamnele cauta bauturile alcoolice dulci, gen whisky-cream sau lichiorul de ciocolata si de curaIao. Pe lista preferintelor taxe-free urmeaza cafeaua, tigarile si, nu in ultimul rand, trabucurile "Davidoff nr. 2".

Banatenii iau cu asalt pub-urile si restaurantele in special la sfarsit de saptamana. Dar si atunci sunt destul de zgarciti in consumatie. De exemplu, la restaurant, timisorenii nu prea consuma, aproape deloc, bauturi tari. Cel mult, un det de palinca inainte de masa. La cina sau la pranz, banatenii prefera cel mult o bere sau "un sprit lung de vara". In ceea ce priveste cluburile de noapte sau discotecile, barmanii de pe malurile Begai au invatat o lectie de viata. Cei mai multi beau zdravan acasa si fac doar o degustare in deplasare! "Vesticii", dupa cum spun patronii de cluburi, apar in pub-uri inainte de miezul noptii si "trag toata seara de-o bere". In cel mai fericit caz, un whisky cu Red Bull sau un cocktail-fancy. Si asta doar pentru a impresiona o domnisoara "sedusa si abandonata"!

PREFERINTE. Cluburile banatene sunt asaltate in weekend

PETRECERI BAHICE. Pe timp de iarna, timisorenii prefera cluburile deocheate. Cel mai trendy local de pe malul Begai este pe departe "Komodo", un budha-bar in toata regula! Pentru cei cu gusturi disco sau jazz, "Club 30" este locul potrivit. Dupa 3 dimineata, tot natul se muta in "Zambara", o discoteca situata in incinta vechiului "Bastion", care odinioara apara Timisoara de invazia otomana. In schimb, cand da caldura, pe timp de zi, toata populatia orasului ia cu asalt Piata Unirii, pentru a linge o apa plata cu lamaie, o limonada, o cafea sau o bere. Nimic mai mult! Seara, tot natul se muta la "No Name", cea mai veche si cea mai in voga discoteca in aer liber. Abia aici se dau adevarate petreceri bahice, in ritmuri de house, festivaluri dansante ce se intind chiar si pe intreaga durata a week-end-ului.

Un delir continuu! In ceea ce-i priveste pe elevii de liceu, acestia au trei locuri preferate pentru a bea o bere: in Parcul Rozelor, in spatele Muzeului Banatului si "La Pesti", chiar sub privirile indiscrete ale politistilor comunitari.

CRASMA LUI MONGOLU’

Pe locul unde astazi se afla Music Pub din Cluj era altadata Crasma lui Mongolu’. Numele i se tragea de la faptul ca administratorul, Remus Pop, avea o fizionomie usor asiatica si era mare cat usa. Prin 1968, cativa studenti la Filologie au infiintat Cenaclul Echinox. Le trebuia un loc de intrunire, iar decanul Facultatii de Filologie a refuzat sa le dea o sala. Sedintele s-au mutat la crama. Dintre toate povestile care s-au petrecut in crasma la Mongolu’ una a facut insa istorie. "Mongolu’ ne lasa deseori sa ramanem dupa ce pleca toata lumea, inclusiv chelnerii. Ne aducea mai multe sticle cu bautura, ne lasa cheile si noi ramaneam in continuare sa bem si sa discutam. Intr-o noapte, Florin Creanga, graficianul care locuia in apropiere de crama, venea cu varu-sau spre casa. Era dupa miezul noptii si, cand au trecut spre casa, au vazut lumina. Crasma insa era inchisa, iar portarul a zis: «Nu, dom’ Florin, nu se poate intra, ca nu mai e nimeni». Florin Creanga insista. La un moment dat mi-a auzit vocea, s-a intins pe burta in dreptul ferestruicii de la sala in care eram noi si a inceput sa strige din rarunchi: «Ilieeeee, scoate-ma din strada!». Lumea era pe jos", povesteste Ilie Calian, pe atunci ziarist la Faclia. (Larisa Neagoe)