Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").
Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.
Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
DA, ACCEPT
Pe Bega - Banatul petrecaret
Daca e sa ne luam
dupa statisticile celor de la "Alcoolicii Anonimi", banatenii
consuma mai putine bauturi spirtoase decat moldovenii, dar mai mult decat ardelenii, maramuresenii
si regatenii.
In raport cu alte zone istorice ale Romaniei, banatenii sunt ceva mai rafinati in ceea ce priveste consumul de alcool. Se consuma la greu vin rosu-sec, asa-numitul "Rezerve de Recas", podgorie aflata la circa 20 km de Timisoara. Granitele cu Serbia si Ungaria se afla la o aruncatura de bat, iar locuitorii de pe malurile Begai si Timisului prefera plimbarile neaccizabile la duty-free-urile din punctele de trecere si control vamal. Lucratorii vamali sustin ca banateanul cumpara, in limita legala, doar bauturi fine: whisky de 12 ani vechime "La Gavoulin", doar votca "Absolut", gin "Biffter" si numai coniac frantuzesc. In schimb, doamnele cauta bauturile alcoolice dulci, gen whisky-cream sau lichiorul de ciocolata si de curaIao. Pe lista preferintelor taxe-free urmeaza cafeaua, tigarile si, nu in ultimul rand, trabucurile "Davidoff nr. 2".
Banatenii iau cu asalt pub-urile si restaurantele in special la sfarsit de saptamana. Dar si atunci sunt destul de zgarciti in consumatie. De exemplu, la restaurant, timisorenii nu prea consuma, aproape deloc, bauturi tari. Cel mult, un det de palinca inainte de masa. La cina sau la pranz, banatenii prefera cel mult o bere sau "un sprit lung de vara". In ceea ce priveste cluburile de noapte sau discotecile, barmanii de pe malurile Begai au invatat o lectie de viata. Cei mai multi beau zdravan acasa si fac doar o degustare in deplasare! "Vesticii", dupa cum spun patronii de cluburi, apar in pub-uri inainte de miezul noptii si "trag toata seara de-o bere". In cel mai fericit caz, un whisky cu Red Bull sau un cocktail-fancy. Si asta doar pentru a impresiona o domnisoara "sedusa si abandonata"!
PETRECERI BAHICE. Pe timp de iarna, timisorenii prefera cluburile deocheate. Cel mai trendy local de pe malul Begai este pe departe "Komodo", un budha-bar in toata regula! Pentru cei cu gusturi disco sau jazz, "Club 30" este locul potrivit. Dupa 3 dimineata, tot natul se muta in "Zambara", o discoteca situata in incinta vechiului "Bastion", care odinioara apara Timisoara de invazia otomana. In schimb, cand da caldura, pe timp de zi, toata populatia orasului ia cu asalt Piata Unirii, pentru a linge o apa plata cu lamaie, o limonada, o cafea sau o bere. Nimic mai mult! Seara, tot natul se muta la "No Name", cea mai veche si cea mai in voga discoteca in aer liber. Abia aici se dau adevarate petreceri bahice, in ritmuri de house, festivaluri dansante ce se intind chiar si pe intreaga durata a week-end-ului.
Un delir continuu! In ceea ce-i priveste pe elevii de liceu, acestia au trei locuri preferate pentru a bea o bere: in Parcul Rozelor, in spatele Muzeului Banatului si "La Pesti", chiar sub privirile indiscrete ale politistilor comunitari.
![]() |
PREFERINTE. Cluburile banatene sunt asaltate in weekend |
CRASMA LUI MONGOLUâ
|
Pe locul unde astazi se afla Music Pub din Cluj era altadata Crasma lui Mongoluâ. Numele i se tragea de la faptul ca administratorul, Remus Pop, avea o fizionomie usor asiatica si era mare cat usa. Prin 1968, cativa studenti la Filologie au infiintat Cenaclul Echinox. Le trebuia un loc de intrunire, iar decanul Facultatii de Filologie a refuzat sa le dea o sala. Sedintele s-au mutat la crama. Dintre toate povestile care s-au petrecut in crasma la Mongoluâ una a facut insa istorie. "Mongoluâ ne lasa deseori sa ramanem dupa ce pleca toata lumea, inclusiv chelnerii. Ne aducea mai multe sticle cu bautura, ne lasa cheile si noi ramaneam in continuare sa bem si sa discutam. Intr-o noapte, Florin Creanga, graficianul care locuia in apropiere de crama, venea cu varu-sau spre casa. Era dupa miezul noptii si, cand au trecut spre casa, au vazut lumina. Crasma insa era inchisa, iar portarul a zis: «Nu, domâ Florin, nu se poate intra, ca nu mai e nimeni». Florin Creanga insista. La un moment dat mi-a auzit vocea, s-a intins pe burta in dreptul ferestruicii de la sala in care eram noi si a inceput sa strige din rarunchi: «Ilieeeee, scoate-ma din strada!». Lumea era pe jos", povesteste Ilie Calian, pe atunci ziarist la Faclia. (Larisa Neagoe)
|
Ştiri din .ro
PUBLICITATE