Daca e sa ne luam dupa statisticile celor de la "Alcoolicii Anonimi", banatenii consuma mai putine bauturi spirtoase decat moldovenii, dar mai mult decat ardelenii, maramuresenii si regatenii.
In raport cu alte zone istorice ale Romaniei, banatenii sunt ceva mai rafinati in ceea ce priveste consumul de alcool. Se consuma la greu vin rosu-sec, asa-numitul "Rezerve de Recas", podgorie aflata la circa 20 km de Timisoara. Granitele cu Serbia si Ungaria se afla la o aruncatura de bat, iar locuitorii de pe malurile Begai si Timisului prefera plimbarile neaccizabile la duty-free-urile din punctele de trecere si control vamal. Lucratorii vamali sustin ca banateanul cumpara, in limita legala, doar bauturi fine: whisky de 12 ani vechime "La Gavoulin", doar votca "Absolut", gin "Biffter" si numai coniac frantuzesc. In schimb, doamnele cauta bauturile alcoolice dulci, gen whisky-cream sau lichiorul de ciocolata si de curaIao. Pe lista preferintelor taxe-free urmeaza cafeaua, tigarile si, nu in ultimul rand, trabucurile "Davidoff nr. 2". Banatenii iau cu asalt pub-urile si restaurantele in special la sfarsit de saptamana. Dar si atunci sunt destul de zgarciti in consumatie. De exemplu, la restaurant, timisorenii nu prea consuma, aproape deloc, bauturi tari. Cel mult, un det de palinca inainte de masa. La cina sau la pranz, banatenii prefera cel mult o bere sau "un sprit lung de vara". In ceea ce priveste cluburile de noapte sau discotecile, barmanii de pe malurile Begai au invatat o lectie de viata. Cei mai multi beau zdravan acasa si fac doar o degustare in deplasare! "Vesticii", dupa cum spun patronii de cluburi, apar in pub-uri inainte de miezul noptii si "trag toata seara de-o bere". In cel mai fericit caz, un whisky cu Red Bull sau un cocktail-fancy. Si asta doar pentru a impresiona o domnisoara "sedusa si abandonata"! PREFERINTE. Cluburile banatene sunt asaltate in weekend |
Citește pe Antena3.ro
CRASMA LUI MONGOLUâ
|
Pe locul unde astazi se afla Music Pub din Cluj era altadata Crasma lui Mongoluâ. Numele i se tragea de la faptul ca administratorul, Remus Pop, avea o fizionomie usor asiatica si era mare cat usa. Prin 1968, cativa studenti la Filologie au infiintat Cenaclul Echinox. Le trebuia un loc de intrunire, iar decanul Facultatii de Filologie a refuzat sa le dea o sala. Sedintele s-au mutat la crama. Dintre toate povestile care s-au petrecut in crasma la Mongoluâ una a facut insa istorie. "Mongoluâ ne lasa deseori sa ramanem dupa ce pleca toata lumea, inclusiv chelnerii. Ne aducea mai multe sticle cu bautura, ne lasa cheile si noi ramaneam in continuare sa bem si sa discutam. Intr-o noapte, Florin Creanga, graficianul care locuia in apropiere de crama, venea cu varu-sau spre casa. Era dupa miezul noptii si, cand au trecut spre casa, au vazut lumina. Crasma insa era inchisa, iar portarul a zis: «Nu, domâ Florin, nu se poate intra, ca nu mai e nimeni». Florin Creanga insista. La un moment dat mi-a auzit vocea, s-a intins pe burta in dreptul ferestruicii de la sala in care eram noi si a inceput sa strige din rarunchi: «Ilieeeee, scoate-ma din strada!». Lumea era pe jos", povesteste Ilie Calian, pe atunci ziarist la Faclia. (Larisa Neagoe)
|