Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ziua de Sfântul Ioan, la 7 ianuarie, am lucrat în schimbul doi la fabrică. Când am ajuns acasă, l-am găsit pe cumnatul meu şi pe fraţii acestuia la masă. M-am aşezat şi eu. Discuţiile nu au durat mult, pentru că în jurul orei 3:00 a venit la uşă Poliţia. Cumnatul a deschis uşa, chemându-mă pe mine, pentru că eram proprietarul casei. Agentul de Poliţie m-a întrebat pe un ton ridicat de ce facem gălăgie. I-am răspuns că noi doar discutăm în casă, iar muzică nu ascultăm, pentru că eram în doliu. Poliţistul s-a apropiat de mine şi mi-a spus nervos că el pune întrebările.
Normal că nu mi-a convenit atitudinea sa şi l-am întrebat dacă are vreo citaţie sau mandat pentru care m-a deranjat la ora respectivă. A început să urle la mine, spunându-mi să nu mă pun cu el, că ştie ce are de făcut. L-am întrebat cum îl cheamă şi ce grad are, pentru că trebuia să se prezinte de la început. Nu a vrut să îmi răspundă, iar eu am dat să intru în casă.
Imediat şi-a înfipt mâna în clavicula mea şi m-a tras afară din casă. M-a împins într-un coleg de-al lui, apoi amândoi m-au înşfăcat şi m-au târât pe scările blocului. Între etajele al II-lea şi al III-lea, agentul mi-a pus cătuşele. Atunci, am început să ţip să mă lase să mă încalţ, dar nu au vrut, spunându-mi că mă duc ei cu maşina Poliţiei. Au început să mă lovească în ceafă şi, ţinut cu capul în jos, m-au târât cele două etaje până la maşina Poliţiei.
Am fost dus la secţie desculţ şi dezbrăcat pe un ger cumplit. Ca să îşi bată joc de mine, poliţiştii m-au aşezat la o masă în dreptul uşilor larg deschise către exterior. Acolo am fost batjocorit de jandarmi, poliţiştii comunitari şi de colegii poliţistului.
Agentul a întocmit rapid un proces-verbal într-un birou, pe care mi-l flutura prin faţă. A început să mă înjure şi cu ameninţări mi-a zis să îi dau buletinul. I-am răspuns că nu îl am, pentru că m-a luat cu forţa din casă. S-a enervat şi mă ameninţa că îmi dă amendă de 10 milioane de lei ca să îl cunosc de jupân. I-am spus că o să îi fac plângere la Ilie Cristian Mihalcea, comandantul Poliţiei Mioveni, pentru felul în care am fost tratat. El mi-a spus că pot să mă duc şi la Papa, pentru că nu are ce să-i facă lui Mihalcea. După care s-a dus într-o cameră şi s-a reîntors către mine, spunându-mi că poate fi indulgent şi îmi dă doar o amendă de cinci milioane de lei, după care mă lasă să plec. Într-un final am semnat procesul-verbal, după care m-a trimis acasă pe jos. Până acasă am degerat. Aveam tălpile pline de sânge din cauza tăieturilor.
Menţionez că procesul-verbal nu este lizibil, prezintă mai multe ştersături şi modificări la rubrica amendă, fiind suprapuse cele două amenzi de 1.000 şi de 500 RON. În procesul-verbal scrie că amenda am luat-o pentru că făceam gălăgie în scara blocului şi, la final, în rubrica în care trebuia să scrie că refuză să semneze, poliţistul a specificat că "deoarece fiind o oră târzie nu a fost de faţă".
● Marian Dincă, Mioveni
Masteranzii, păcăliţi de Universitatea "Petre Andrei"
La Universitatea "Petre Andrei" din Iaşi se întâmplă lucruri incredibile. Cei care se înscriu la master în domeniul asistenţei sociale, deoarece sunt interesaţi de această ştiinţă, se trezesc că termină de fapt studiile în cu totul altă ştiinţă. Domnul rector Doru Trompea s-a decis la un moment dat să transforme masterul în asistenţă socială în psihologie. Mai mult, programul de master a fost mutat din cadrul Facultăţii de Asistenţă Socială şi Sociologie la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Comunicării. Mă gândesc că există vreo motivaţie pentru care se întâmplă astfel de lucruri din categoria "incredibil, dar adevărat", pentru că Facultatea de Asistenţă Socială şi Sociologie nu a deţinut niciodată autorizaţie pentru a organiza mastere. Faptul că facultatea deţine autorizaţie provizorie de funcţionare este una, iar autorizaţia pentru organizarea de mastere e cu totul altceva. De exemplu, facultatea care este acreditată dobândeşte acreditarea pentru organizarea de mastere în acea ştiinţă după ce trei generaţii au absolvit cursurile facultăţii din momentul acreditării ei. Aici, nu s-a întâmplat aşa ceva. Până la urmă, rectorul e cu totul "nevinovat" de faptul că la dumnealui în universitate masterele au o asemenea tendinţă de a migra. Bine că nu pleacă în ţările calde şi rămân totuşi pe meleagurile mioritice.
Domnul rector a avut grijă ca cei aflaţi într-o asemenea situaţia să afle despre mutarea operată chiar înainte de susţinerea examenului de disertaţie, pentru că dacă ar fi aflat cu mai mult timp înainte exista pericolul studenţii să se răzgândească şi să refuze să continue studiile, lucru care ar fi fost periculos pentru ei, deoarece ar fi rămas fără cunoştinţele care le îmbogăţesc semnificativ orizontul cunoaşterii. Oamenii cinstiţi care sunt însetaţi de cunoaştere sorb cunoştinţele vaste puse la dispoziţie de această instituţie de învăţământ contra unor sume de bani, însă se pare că există o mică problemă.
Am făcut plângere penală împotriva rectorului, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, infracţiune prevăzută în Codul Penal, considerând că este vorba despre forma agravantă a faptei penale. Mai exact, este vorba despre un concurs de infracţiuni, o dată organizarea admiterii şi cursurilor la un master fără a deţine autorizaţie în acest sens, apoi mutarea masterului la o altă ştiinţă şi, nu în cele din urmă, înşelăciunea pe care am menţionat-o. Am sesizat şi Ministerul Educaţiei despre cele întâmplate.
Asemenea practici infracţionale durează de foarte mulţi ani la universitatea menţionată şi au fost cam mulţi oameni care au căzut în plasa întinsă meticulos de domnul rector.
● Stela Ciobanu, Suceava
Citește pe Antena3.ro
Recompensa unui veteran, luată cu japca
Nu sunt un nostalgic şi nici nu vreau să scriu prea mult, dar nu ai cui să te plângi în România şi Justiţia te sugrumă, este oarbă cu bună ştiinţă.
Sunt mandatarul legal al tatălui meu, Dumitru Liţă (89 de ani), veteran de război, domiciliat în Ploieşti, decorat de doi preşedinţi, N. Ceauşescu şi E. Constantinescu.
În 1945, statul român l-a recompensat cu 1,25 ha pământ, pe care l-a revendicat după 1989 şi, în 1996, a primit titlu de proprietate şi proces-verbal de punere în posesie exact pe locul împroprietărit în 1945. Când a vrut să-l intabuleze şi să-l vândă, am constatat că reprezentantul statului român, primarul comunei Râfov, Prahova, Mircea Chivu, i-a luat fără nici un act circa 5.000 mp. Din 2009 ne judecăm cu Primăria Râfov. Avem trei expertize favorabile la dosar, plus un document semnat de primar înainte de proces prin care recunoaşte implicit că avem dreptate. Judecătorul, în final, recunoaşte că lipsesc 5.000 mp din titlu, dar ne pune la dispoziţia acestor oameni incorecţi din Primăria Râfov, ca să ne acorde cei circa 5.000 mp, dar pe un alt amplasament, unde or vrea cei care acum conduc destinele ţării. Mai mult, primarul Chivu a făcut recurs împotriva sentinţei civile, pentru că dânsul ştie că România aşa îşi venerează eroii şi doreşte să-l lase pe tatăl meu fără acest pământ.
Al doilea proces în care este implicat tatăl meu (operat de cancer la stomac, cu acte medicale la dosar) este cu Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, pe care l-a câştigat, dar la care ANRP a făcut recurs. Am ajuns la proces pentru că, din cauza bolii şi a vârstei înaintate, tatăl meu este pe o listă de priorităţi, conform legii. De aproape doi ani, în ciuda actelor medicale, a numeroaselor intervenţii scrise către ANRP, a demersurilor pentru audienţe (toate aflate la dosar), conducerea ANRP a fost surdă şi mută. Într-un târziu, ANRP i-a răspuns în bătaie de joc faţă de vârsta, boala şi meritele sale că este pe lista de priorităţi... dar să mai aştepte.
Când ne-am hotărât să dăm ANRP-ul în judecată, primul-ministru Boc a semnat la 30.06.2010 o Ordonanţă de Urgenţă prin care a renaţionalizat absolut toate eforturile noastre de până acum, toate demersurile noastre. Ce se va întâmpla dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recursul pe care îl avem cu ANRP, va anula sentinţa nr. 78/26.03.2010, legală şi corectă, a Curţii de Apel Ploieşti, după care Curtea Constituţională va da soluţia corectă, anulând această ordonanţă? Tatăl meu va mai avea timpul necesar să se bucure de această mică reparaţie morală? Îi întreb pe parlamentari, pe guvernanţii incompetenţi şi, nu în ultimul rând, pe acest preşedinte, care nu ne reprezintă.
Cu speranţa că veţi citi aceste rânduri, adresate de un veteran de război, bătrân şi bolnav de cancer şi alte boli, vă mulţumesc în numele lui.
Cu stimă,
ing. Valentin Mircea Liţă, Ploieşti
