Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 21 de ani a parasit Cenaclul, pentru a se casatori intr-un sat uitat de lume. A facut doi copii si s-a angajat intr-o fabrica. Acum este directorul Casei de Cultura a Tineretului "George Enescu" din Reghin. Cu toate acestea, muzica ei n-a ramas fara... ecou.
Cana cu vin din Ca$$a Muresan
Jurnalul National: Folkul mai are Ecou?
Sorina Bloj: Sigur ca da. Ecoul a existat intotdeauna. Chiar daca cineva a plecat, tot asa cum a venit. Persoana respectiva nu l-a infiintat, astfel ca nu avea cum sa-l desfiinteze. Inainte sa cant cu ea, Magdalena Puscas, am fost cu Marius Marcu si Catalina Tomita.
Cum s-a legat Ecoul?
Profesorul de muzica formase cu ea (n.r. - Magdalena Puscas) si cu fetele din clasa ei un grup cameral. M-a invitat si pe mine sa ma alatur acelui grup alcatuit din 12 fete. Piesele compuse de mine le-a armonizat pe trei voci. Eu o cunosteam pe Magdalena, pentru ca era o mica vedeta in scoala. Canta muzica usoara, piesele lui Dan Spataru. Avea un timbru vocal exceptional. Ne-am cunoscut mai bine in momentul in care am intrat, impreuna cu Marius Marcu, in grupul lor. Directorul Casei de Cultura a Tineretului ne-a botezat Ecoul. Cu Magdalena am cantat doar doi ani si jumatate. Am intrat in Cenaclul Flacara in 1980, dupa ce am terminat liceul.
In aceeasi perioada ai scos "Cana cu vin"?
Stateam cu chirie la parintii lui Bogdan Muresan, de la Ca$$a Locco. Cantam impreuna cu tatal lui la chitara. In casa familiei Muresan am compus "Cana cu vin". Piesa i-am cantat-o Magdalenei la telefon, ca sa ne putem duce la un concurs. In general, compozitorii nu sunt multu-miti de propriile calitati vocale. Cauta intotdeauna sa-si incredinteze piesele unui interpret pe masura. Iar eu m-am simtit prea goala in fata publicului, cu putina mea stiinta pe chitara. Atunci am mai luat pe cineva partas, care sa ma sustina. Oricine poate sa-mi cante piesele, fara sa am macar pretentia sa spuna publicului ca exista o Sorina Bloj in Reghin care le-a scris... E trist ca tocmai eu, compozitoarea, sunt amenintata ca voi fi data in judecata pentru piesele mele! Si la nunti se danseaza pe "Fara dimineti" ("Jaluzeaua") si eu n-am voie sa-mi cant piesele!!!
Intalnirea cu Ioan Botezatorul
 |
TRECUT-AU ANII. Ecoul in tinerete: tot doua fete si-o chitara |
Exista si un bine pe care ti l-a facut Magdalena Puscas?
Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca am cunoscut-o pe Magdalena, ca timbrul ei vocal mi-a intregit vocea. Eu n-am niste calitati exceptionale. Intotdeauna am simtit nevoia sa cant in duet. Iar Dumnezeu mi-a dat cinci persoane cu timbru identic: Magdalena Puscas, Ortansa Serbanut, Stela Ichim, Laura Feier (n.r. - verisoara Sorinei, acum solista de opera in Olanda) si Alexandrina Luca. Ma bucur ca Magdalena imi canta piesele, dar e nedrept sa declare ca prietenii ei o sfatuiesc sa ma dea in judecata. Noi nu mai cantam de 25 de ani impreuna, dar ea tot se mai agata de piesele Sorinei Bloj... De fapt, am mai cantat cu Magdalena in 1994, la "Totusi iubirea", dar n-a mai fost sa fie...
Care sunt fructele și legumele toxice. Numărul celor cu pesticide peste limitele legale s-a dublat față de anul trecut
Citește pe Antena3.ro
Ce fel de artista consideri ca esti?
Niciodata n-am visat sa fiu artista. Eu sunt cantautoare, nu sunt folkista sau interpreta. Spre rusinea mea, nu stiu nici un cantec al unui alt autor. Fac baie in marea cantecelor lor, ma desfat ascultandu-le, dar ies imediat... Imi place sa iau banii pe fructele mele, chiar daca sunt putrede pe-o parte. Atata pot, atata fac, dar sunt fructele mele! Nici macar nu stiu daca ceea ce cant este folk. Este o forma de a ma oferi.
Ai fost rasplatita pentru ceea ce ai oferit?
Cred ca da. La 19 ani mi s-a intamplat ceva ciudat si aproape de nepovestit. Ma aflam in Bistrita, la o verisoara de a mea. Era in ziua de 29 august, cand se celebra Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul. Sarbatoare cu cruce rosie, cand nu se lucreaza. Eu am primit o educatie religioasa riguroasa, dar uitasem ce zi este si am lucrat ceva, am crosetat. Cand mi-am dat seama, mi-am zis: "Dumnezeu o sa ma ierte, n-am facut-o intentionat". Apoi m-am dus sa-i cumpar un cadou verisoarei mele, care urma sa-si serbeze ziua de nastere. M-am asezat la coada la librarie. La un moment dat n-am mai auzit. Mi-am dat seama ca mi se intampla ceva. Am rugat un cioban sa-mi tina randul, ca sa ies afara si sa iau putin aer. Brusc, mi s-a parut ca vad totul ca printr-un tunel care se tot ingusta. Am crezut ca mor. M-am asezat pe marginea vitrinei si in fata mea a aparut un tei. M-am dus la el si l-am imbratisat. Am simtit atunci cum cineva ma atinge pe umarul stang. Eram in alta parte, nu ma mai aflam in Bistrita. Eram intr-un loc auriu si ma simteam fericita. Toata acea lumina galbena se revarsa de dupa un deal. In fata mea statea un barbat inalt, cu parul lung, alb si stralucitor, cu ochii atat de albastri, incat pareau doua gauri prin care se vedea cerul. Era foarte tanar si, in acelasi timp, batran de 1.000 de ani, si emana o bunatate iesita din comun. M-a intrebat daca mi-e rau. Vocea lui o auzeam, dar nu cu urechile, ci cumva cu mintea, iar buzele lui nu se miscau. L-am urmat pe o poteca si nu ma mai saturam de starea aceea de fericire. Imi spuneam: "In sfarsit, am ajuns! Sunt acasa". Uitasem de Bistrita, de tot... Mai tarziu, in viata, am fost indragostita, am facut doi copii, am avut succes in cariera, dar nimic din ce am trait nu se compara cu ceea ce am simtit acolo... dincolo... Atunci cand am luat copacul in brate, sufletul mi-a parasit corpul, care a cazut ca o zdreanta. Cel care m-a batut pe umar era Ioan Botezatorul. De aceea cred ca el este protectorul meu spiritual. Am fost foarte suparata pe oamenii care m-au readus la viata. Am plans in hohote pentru ca nu m-au lasat sa raman acolo, acasa.
â Te-ai eliberat de frica mortii?
Da. Pot spune ca am insotit unii oameni spre moarte. Recent, cumnatul meu, inainte cu doua saptamani sa moara, m-a visat cum ii faceam semn ca poate sa treaca dincolo. Aici, pe pamant, n-avem nici o valoare. Ne aflam doar la o scoala...
Cat timp suntem elevi, trebuie sa platim pentru ceea ce invatam?
Da. Tatal si mama mea au platit pentru mine ca sa mai pot canta. Au murit in bratele mele. S-au stins din cauza cancerului la gat. Au murit muti.
