1907-2007: Parjol la flacara mica in targurile moldave

In Targu Frumos si Podu Iloaiei, do-ua targusoare moldovenesti cu po-pulatie majoritar evreiasca, rascoala s-a iscat pe la jumatatea lui martie.

Bogdan Iurascu/JURNALUL NATIONAL ASTAZI. In Targu Frumos, prea putini mai stiu cate ceva despre mosierii de odinioara. Evreii au fost pentru ei oameni de nadejde. Cel putin asa spun ultimii veterani ai locului. UE le-a intrat brusc in curte... acum altele sunt "probleme pe jar"

In oraselele din zona Iasiului, rascoala s-a iscat pe la sfarsitul lui martie. Si a tinut nu mai mult de o saptamana, pana cand taranii au ajuns la bariera Pacurari de la intrarea in oras. Taranii vorbesc si acum detasat despre coabitarea linistita cu evreii din acele vremuri, in timp ce istoricii locului pomenesc cel mai des de o componenta antisemita a miscarii care se trage din interventia tarista.

Targu Frumos si Podu Iloaiei musteau la inceputul secolului al XX-lea de evrei. Asta dupa ce Grigore Calimachi a dat un decret de repopulare a tuturor targurilor din Moldova, tocmai in tendinta de a le resuscita viata economica. In scurt timp, pravalii, ateliere mestesugaresti si carciumi evreieste au umplut targurile moldave. Mai mult, evreii au devenit arendasi ai locului. Cel putin in partea de nord a Moldovei s-a infiripat asa-zisul fenomen al "marii arendasii". "Evreii care au venit din Ga-litia si din Ucraina s-au astamparat in aceste localitati mici cu case numai din paianta. Asta explica de ce in Moldova, in targusoare, populatia era formata in majoritate din evrei. In orase mai mari unde exista o birocratie romaneasca si care aveau si capitala de judet, lucrurile nu stateau chiar asa, caci autoritatile noastre nu prea se inghesuiau sa angajeze evrei", ne spune prof. univ dr. Dumitru Sandru. "Acesti evrei au venit cu cate o valijoara, au inceput prin a vinde sireturi si dupa cativa ani si-au facut carciuma, o mica banca, taranii luau de la ei pe datorie si exista riscul sa-si piarda si pamantul daca nu restituiau aceste datorii", sustine cercetatorul Catalin Turliuc. In Moldova existau doua mari trusturi arendasesti: cel al fratilor Fischer, care sustineau ca pot merge de la Botosani pana la Galati calcand doar pe mosii arendate de ei, ajungand la o suprafata de aproape 200.000 ha, si trustul lui Juster, tot evreu, care avea 30.000 ha. Fischer au fost cei mai renumiti, caci se ajunsese ca numele lor sa fie folosit de tarani ca substantiv comun, desemnand evreul carciumar sau arendas.

REST. Cimitirul evreiesc din Targu Frumos a devenit loc de pelerinaje

COABITAREA CU EVREII. In zona Targului Frumos au mai fost si alti evrei care aveau pamant. "De la tatal meu stiu ca a fost aici un mosier pe nume Gutman, dar care n-a fost urat de oamenii de aici; se zice chiar ca a fost intr-atat de iubit de popor, incat la inmormantarea lui s-a strans tot satul", isi aminteste nea Stefan Fripis, unul dintre veteranii din Targu. "Tatal meu a avut un atelier de fierarie aici si intra zilnic in contact cu ei, avea printre ei si prieteni", adauga nea Fripis, care tocmai a implinit 87 de ani. "Pe langa acestia au fost si mosieri romani: Manolescu, Gheuca, Deleanu, ale caror conace stau si acum in paragina. Baile Strunga, un centru de bai termale foarte frecventat in epoca, aflat la vreo 7 km de Targu, care a apartinut mosierului Manolescu, sunt cele mai celebre proprietati mosieresti din zona, aflate in ruina", adauga tanti Margareta, sotia lui nea Fripis. Acesti mosieri evitau sa aiba legatura cu sutele de tarani, incat dadeau mosia in grija unor jidani sa o subarendeze locuitorilor din zona.

COCOASA TARANULUI. Problemele vremii in Targu Frumos erau ca peste tot: in 1899 fusese o seceta cumplita, la fel in 1904. Ba mai mult, in 1899, Romania intrase intr-o criza financiara de proportii. Se practicau comisioanele, aparuse necesitatea de a se importa furaje - s-a importat fan din Austro-Ungaria contra unui comision urias. Toate astea au accentuat nemultumirea taranilor. In 1904 s-a introdus si o taxa de asigurare de 5 lei pentru productia de porumb, dar care a fost perceputa de lumea rurala ca o taxa in plus, nu ca o asigurare in sens modern. Sistemul fiscal impovarator, lipsa de acces la orice fel de credit, explozia uriasa a carciumilor, alcoolismul le adancea pornirile de rasculare. "Cu un an inainte, in 1906, avusese loc jubileul regal, care a scos in evidenta realizarile moderne ale tarii, de fapt o imagine a Romaniei peste realitate. Oricum, distonanta din luxul Bucurestiului, cu saloanele si cu masinile lui, si nivelul scazut de trai al satelor era o evidenta. Se spunea despre Marghiloman ca isi trimitea la spalat lenjeria la Paris, deci cosmopolitism pur. Asa ca erau practic doua Romanii", argumenteaza prof. univ. dr. Gheorghe Iacob. Toate astea au avut un efect cumulativ. In plus, clasa politica nu venea cu o solutie palpabila.

FOC IN TARGUSOARELE MOLDAVE. In 1907, dat fiind ca Fischer si Juster au refuzat sa semneze invoielile agricole cu taranii din satele Jora si Dadesti, care tineau de Targu Frumos, a izbucnit rascoala si in aceasta zona. La 27 martie, taranii s-au adunat si au intrat in Targu ca sa rezolve cu autoritatile, spargand vitrinele pravaliilor si carciumilor evreiesti si furandu-le marfa. Si in Targu s-a strigat lozinca "Noi vrem pamant cu 25 de lei falcia", falcia fiind pretul arenzii. "Exista speculatii cum ca taranii ar fi fost imbatati si condusi de-a lungul cailor ferate de niste militari austrieci. Cred ca trebuie avut in vedere si factorul extern in cazul acestei miscari. De altfel, s-a zvonit ca regele Carol I a dat ordin sa se arda documentele tocmai pentru a ascunde interventia Austriei", e de parere Dumitru Boghianu, profesor de istorie in Targu Frumos. Exista, de asemenea, istorici care sustin ca avem de-a face cu o interventie tarista. "O buna parte a caracterului antisemit a fost impregnat tocmai datorita acestei realitati, pentru ca Imperiul Tarist avea, la randul lui, problema zonei de rasarit, in care aveau voie sa se stabileasca evreii. De luat in calcul ca nu peste mult timp au urmat pogromul de la Chisinau plus o groaza de atacuri antisemite. Romania si Imperiul Tarist au fost ultimele tari care au votat emanciparea politica a evreilor", adauga istoricul Dumitru Sandru. Ultimul evreu din Targu Frumos a pierit acum 12 ani. Era cel care ingrijea cimitirul evreiesc din localitate, la care mai ales vara se fac dese pelerinaje. Case de tip vagon cu deschidere la strada, cu vad, altfel spus, specific evreiesti nu mai zaresti astazi in Targu. S-a pastrat o alta minoritate, cea a lipovenilor, care o duc bine din ale legumiculturii. Celorlalti nu prea le merge cu pamantul. "Am doua hectare pe care le-am dat la asociatie. Primesc 50 de euro de hectar pe an. Nimica toata. Dar nu ma mai tin puterile sa mi-l muncesc singur", spune senin nea Fripis. In apropierea casei, fiul sau, un pasionat de istorie, i-a construit batranului un muzeu in care a incercat sa reconstituie specificul fiecarui atelier mestesugaresc din Targu. Batranul insa se multumeste sa o faca pe ghidul pentru turistii straini care ii calca pragul, de cand s-a lasat de lucrul pamantului.

INTERVENTIE STRAINA? Podu Iloaiei, localitate vecina cu Targu, era pana mai ieri cunoscuta pentru un iarmaroc care se organiza periodic aici. Si acum se mai tine, dar mai "ingramadit", dupa normele UE. De la 1 ianuarie 2007 a devenit oras si simte pe cocoasa si avantajele, dar si dezavantajele. Pe de o parte, investitorii ii dau tarcoale, ba pentru a construi un hipodrom, ba o ciupercarie. Cat despre dezavantaje, carutasii pot vorbi cel mai mult despre ele, caci sunt nemultumiti ca nu mai pot trece pe drumul national, nepunandu-se posibilitatea ca proaspatul oras sa aiba un drum de centura. Numele orasului vine de la o hangita, careia ii spunea Iloaia, la care legendele spun ca tragea Stefan cel Mare cand avea drum pe acolo. Orasul e cunoscut si ca un nod fierbinte in miscarea de la 1907. "Convingerea mea este ca valul rascoalei a fost provocat de socialisti, fiind indreptat impotriva evreilor. Practic, miscarea a fost o manipulare, nu se putea ca in vremea aceea, cand nu se punea problema existentei unor mijloace de comunicare in masa, rascoala sa poata avea ritmul pe care l-a avut si sa impanzeasca tara. Efectul bulgarelui de zapada a existat si n-a existat, a fost o strategie", crede profesorul Constantin Todi, localnic din Podu Iloaiei. Si aici, ca si in Targu, la mijlocul lui martie 1907 au fost devastate pravaliile evreilor. "Convietuirea cu evreii era buna, asta stiu de la unchiul meu Pavel Spiridon, care se nascuse in 1894. Daca se mai intamplau scandaluri, astea veneau de la bautura si isi faceau loc in carciumi care devenisera un soi de agora a locului. Socialistii nu au facut decat sa speculeze nemultumirea taranilor, ca sa-i directioneze impotriva evreilor", adauga Todi.

INABUSIREA. Dupa ce au atacat Podu Iloaiei, taranii au vrut sa ajunga si in Iasi, dar au fost opriti de armata la bariera Pacurari. Pe vremea aceea era bariera si trebuia sa platesti daca intrai cu caruta in oras. Un caz insolit de solidarizare cu taranii rasculati s-a intamplat la Pascani, care era nod de cale ferata si unde cei care lucrau la atelierele CFR le-au mai dat apa taranilor, le-au mai deschis niste vagoane, in timp ce mediul urban a fost majoritar ostil taranilor. Cert e ca in judet nu au fost victime, asta demonstreaza rapoartele. "Chestiunea cu 11.000 de victime nu sta in picioare. Au fost mobilizati 140.000 de rezervisti pentru inabusire si in unele locuri s-a tras cu tunul, dar, cu toate astea, numarul victimelor este exagerat. N.D. Cocea a lansat pilula asta, si socialistilor li s-a potrivit ca o manusa. Averescu a incercat sa faca o ancheta si dupa datele adunate au reiesit 1000 de morti, in nici un caz 11.000. Exact cum se vorbeste despre pogromul de la Iasi din 1941, ca ar fi fost ucisi 14.000-16.000 de evrei. In curtea unde s-a intamplat masacrul nu puteau incapea mai mult de 400-500 de oameni. Dar asa suntem noi, ne plac cifrele rotunde", spune istoricul Dumitru Sandru.

POST-RASCOALA. Rascoala a determinat niste invataminte pentru guvernantii vremii. Liberalii au venit cu un pachet de legi care au pus o limita in exploatarea taranimii, s-a interzis sa se realizeze contracte neautentificate, s-au stabilit niste limite in cuantumul dijmei si in pretul arenzii, s-a infiintat Casa Rurala cu un capital destul de mare, care a avut rolul de a cumpara mosiile scoase la vanzare si sa le vanda taranilor. Imprumutul se facea pe 50 de ani, incat pe unii dintre ei i-a prins si comunismul cu datorii. S-a luat apoi o masura drastica impotriva trusturilor arendasesti - un arendas nu putea sa ia in arenda mai mult de 4.000 ha, fata de 200.000 ha cum avea Fischer. S-a incurajat constituirea obstilor de arendare. "Existau asa-zisele mosii de mana moarta ale unor institutii, care nu puteau sa fie instrainate, precum Casa Scoalelor, Ministerul Industriei, bisericile care aveau suprafete mari de pamant. Aceste proprietati ar fi trebuit sa fie exploatate in regie proprie. Cum nu era posibil, ele au fost date in arenda obstilor taranesti si au dat roade. S-a ajuns ca la 1918 in Romania sa existe peste 500 de obsti de arendare.

HAI CU REFORMA! Treptat, politicienii au inteles ca lucrurile erau anormale in satul romanesc, dar au venit doar cu niste paliative, fara a pune problema unei transformari in structura de proprietate sau problema exproprierii unor mosii si improprietaririi taranilor. Abia in 1920-1921 s-a facut prima improprietarire, iar a doua s-a realizat in 1926, care in cele mai multe cazuri a anulat-o pe prima. Au fost, de asemenea, cazuri cand reforma agrara nu era pusa in practica nici in 1945.

AZI, APROAPE LA FEL. "Si astazi, taranii din zona, ca si atunci, sunt ingreunati cu probleme similare: structura si distributia proprietatii, lipsa inventarului agricol, lipsa unor mijloace intensive, lipsa unor verigi intermediare serioase care sa prelucreze materia prima oferita de agricultura. De asemenea, neintroducerea dreptului la primogenitura a facut ca proprietatea sa se faramiteze foarte mult", este de parere cercetatorul Catalin Turliuc. "Ca o anecdota care poate trimite la o radiografie a satului romanesc actual este replica soferului lui Jackson, cand a vizitat Romania... Atunci cand a fost intrebat: "Cum va simtiti aici?", el a raspuns ca a vizitat Romania e ca o intoarcere in timp. Clar ca satele noastre de azi sunt mai aproape de Evul Mediu decat de Occident", conchide profesorul Iacob.