Taranii din sud-estul Vrancei fac agricultura de dragul pamantului. Multi insa nu-si mai permit sa-l lucreze fara utilaje si fara profit. Daca acum 100 de ani stramosii lor au luptat pentru pamant, acum se intampla contrariul: oamenii ar vrea sa-l dea degeaba, dar nu-l ia nimeni! Pamantul costa prea mult si nu aduce profit.

Christian Silva/ JURNALUL NATIONAL UN CAL PUTERE! Mihai Maricel ara un hectar de pamAnt cu un cal, ca sa nu lase stuful sa distruga terenul

In sud-estul Vrancei, taranii nu stiu cum sa scape de pamantul pe care-l au. Stramosii lor s-au rasculat pentru el cu un secol in urma. Dar acum agricultura le aduce doar paguba. Pamantul le cere bani si putere de munca. Dar ei n-au nici una, nici alta! Si nu mai vor sa lupte pentru nimic.

Taranii de la Vulturu, Suraia si Calieni s-au ridicat la lupta cu un secol in urma. Cereau pamant. Si in pamant vroiau sa transforme conacele boierilor si casele arendasilor. Si s-au transformat in pamant. Arabil! Dar dupa 50 de ani. "Era un conac al lui Costel, putin mai departe. La Costel Alexandrescu. Imi amintesc din copilarie ca treceam pe langa el. Dar s-a distrus. Si s-a arat peste el. Acum e teren agricol acolo", spunea primarul comunei Vulturu. Celelalte case au avut o soarta asemanatoare. Unele au fost incluse in fostele CAP-uri sau IAS-uri. Au fost transformate in cladiri de birouri sau in magazii. Iar acum zac in paragina sau nu mai sunt deloc. Retrocedari nu prea au fost. Marii proprietari n-au revendicat mai nimic. Doar taranii si-au luat pamantul de care incearca acum sa scape.

COMUNA DIN ITALIA. Vulturu are acum 9.000 de locuitori, dintre care 2.000 sunt plecati la munca in Italia. "A ramas cea mai mare comuna din judet", spunea, cu vadita mandrie, primarul. Si aici, cam 80% dintre locuitori s-au ocupat toata viata cu agricultura. Doar ca acum nu prea mai au cele necesare pentru asta. In afara de bunavointa, le cam lipsesc toate. Asa s-a ajuns la o situatie contrara celei de acum un secol: au pamant, dar vor sa scape de el! Cei care si-au dat seama ca nu prea au sanse sa traiasca din agricultura de acasa, au luat drumul Italiei. Multi si-au luat familiile acolo. Dar s-au si intors, ori intentioneaza sa o faca. Deja sunt constructii frumoase in comuna, iar nivelul de trai destul de ridicat se poate observa cu ochiul liber.

UTILAJE. Agricultorul ara 150 de hectare cu un tractor vechi

PAMANT IN PARAGINA.Vechii mari proprietari de terenuri de aici nu mai sunt. Au venit doar trei sa-si ia mosiile inapoi si au vandut tot. "Cred ca, incepand de anul asta, majoritatea o sa-l arendeze. Oamenii care au ramas sunt batrani si nu au bani sa-l lucreze. Oricum, pamantul se lucreaza grupat, ca sa dea randament", spunea primarul comunei.

La Calieni n-am mai gasit nici o urma din fosta mosie. Nu mai stie nimeni nimic de Rascoala de la 1907, de arendasi sau proprietari. Viceprimarul, Mitica Olaru, spune ca parca a auzit ceva "de-alde Balaban, de-alde Damian si Pasalau", care-ar fi avut pamanturi acolo. "A venit de-a revendicat nepoti de-ai lor. Da’ pamantu’ lor s-a dat la oameni in comuna si pentru ca n-am avut noi li s-a dat la IAS la Maicanesti. E totu-n paragina acum acolo. N-a mai facut nimeni nimic." La Suraia este cam la fel. Doar nivelul de trai e mai ridicat decat la Calieni.

Pe fosta mosie Calianca, unde taranii si-au aratat furia la 1907, nu mai lupta nimeni pentru pamant. Privelistea e dezolanta. "Oamenii de aici is batrani toti. Au pensioara si cu 20-30 de ari de pamant pe langa casa. Tineri au mai ramas foarte putini. Is plecati in Italia la munca. Sunt cativa tineri care se ocupa cu cresterea oilor. Restu’ is fara putere economica, care munceste cu ziua. A batut si bleanda de apa in 2005 si 200 da locuinte din 400 au fost distruse. Aici, la primarie, era apa de-un metru si ceva. Acu’ toata lumea construieste, cu ajutoare de la Guvern", ne-a mai spus viceprimarul de la Calieni.

IMPROVIZATIE. In lipsa banilor, taranii de la Vulturu devin inventivi

CE IA PE MERE DA PE PERE. Cei care vor sa faca agricultura se plang de piedicile care li se pun. O mare suprafata din terenul agricol al comunei ramane in continuare nelucrata. Iar abandonul pamantului inseamna compromiterea lui definitiva pentru circuitul agricol. Solul nelucrat se degradeaza de la an la an si isi pierde fertilitatea.

"Am muncit si eu si sotia in Italia 12 ani. Am venit acum doi ani", spune Ticu Chirila. Are 39 de ani si este unul dintre cei care au incercat sa investeasca in pamant. Dar nu stie exact cum se va descurca. Deocamdata iese in paguba la fiecare incercare. "Sotia inca mai pleaca in Italia. Sta sa faca bani, sa putem ara pamantul. E bucatareasa la un spital. Cu ce am strans acolo ne-am facut casa si am cumparat pamant de la un fost mosier. Tot ce este casa facuta aici in comuna este din munca in Italia, nu din agricultura."

A apucat sa-si ia tractor, semanatoare si discuri in primul an. Anul trecut a mai avut bani de un tractor mare, de 150 de cai putere. Bani tot din Italia... "Anul asta am mai luat pamant in arenda de la Vulturu, de la oameni care n-au utilaje si n-au cu ce sa-l munceasca. Am reusit sa semnez cateva contracte pentru a-mi vinde recolta. Dar ce ne doare pe noi cel mai tare este ca aratul costa foarte mult. Motorina e foarte scumpa si nu ne permitem sa aram pamantul." I-ar mai trebui un disc mare si o combina. Si vrea sa-si faca un depozit de cereale, ca sa nu mai iasa in pierdere, ca pana acum.

REALIZARI. Ticu Chirila si-a construit casa cu banii castigati in Italia

ARATUL, DIN PENSIA TATALUI. Ticu Chirila face agricultura cu banii din munca sotiei si din pensia tatalui. "Am dat orzoaica cu 3.000 de lei pe kilogram, pentru ca a trebuit sa vand imediat, sa nu se strice, si acum platim pe aceeasi samanta 16.000. Pentru ca nu avem unde sa o depozitam orzoaica", ne-a mai explicat tanarul agricultor. "Chiar acum vin de la tata, saracu’, ca m-am dus sa-mi mai dea niste bani din pensie, sa cumpar motorina. El m-a ajutat foarte mult. Vine cu mine la camp si muncim impreuna. N-avem bani sa angajam oameni. Abia ne descurcam noi."

Chiar daca au foarte multa bunavointa, oamenii se plang si de sistemul bancar. Nu-i ajuta prea mult pe cei care vor sa faca agricultura. Iar pana acum n-au vazut decat dezinteres din partea autoritatilor. Asta, in timp ce pe camp creste din ce in ce mai mult stuf...

NU-L LASA

Situatia celor care nu vor sa renunte la pamant nu este prea fericita. Mai ales daca nu au bani. Daca celor cu o oarecare putere financiara le este foarte greu, oamenii saraci din aceste sate sfideaza imposibilul. In plin camp ne-am intalnit cu un batran si doi cai mici. Batranul tragea brazda dupa brazda, in frigul lunii februarie. Dar nu se lasa rapus de greutati si nu vrea sa-si abandoneze terenul. Cu ochelarii pe nas si un elan inexplicabil, isi indruma calutul si alerga in sus si-n jos pe hectarul lui mostenit de la parinti. Se numeste Mihai Maricel si este din comuna Vulturu, satul Vadu Rosca. La 56 de ani este rapus de un handicap de gradul 2 si traieste de azi pe maine din pensie. La anii lui nu s-ar putea spune ca este un batran, insa viata traita in saracie si munca la camp si-au pus amprenta asupra lui. Ca si asupra multor oameni ai pamantului de aici. Hectarul lui este la cativa kilometri de casa. Il ara in patru zile cu cei doi caluti. "Dau acum o data si peste o saptamana mai vin sa dau o data. Si gata. Uite, aici, langa mine, s-a arat cu tractoru’. Da’ sa veniti sa vedeti ca io mai vin cu calu’ inca o data si zici ca e arat cu tractoru’. Pun porumb, sa dau la animale. Am avut si anu’ trecut. Ca, daca-l las, se strica."

AR DA PAMANTUL GRATIS, DAR N-AU CUI! Unii ar vrea sa ia pamantul oamenilor in arenda, insa nu-si permit sa-l lucreze. Motorina necesara pentru arat este prea scumpa, iar productia acopera din ce in ce mai putin cheltuielile. "Se consuma foarte mult la arat, 32 de litri la hectar. La discuit si la semanat, mai putin, dar daca vrei sa-l ari ar trebui sa ai bani multi. Uite cum stau hectare intregi de teren nelucrate, cu stuf pe ele", spunea agricultorul Ticu Chirila. "Eu l-as lua si maine, dar n-am cum sa-l lucrez. Eu n-am incredere sa ma duc in banca sa ma imprumut cand stiu ca e proasta cultura si preturile sunt mici." Anul trecut a avut 100 de tone de grau si l-a vandut cu 3.000 de lei pe kilogram. Cei care fac agricultura aici isi asuma multe riscuri. Au invatat cateva reguli de la parinti. Unii, chiar in Italia. Inginerii agronomi, angajati ai primariei, ii mai ajuta cu sfaturi. Dar multi nu pot acoperi intregul sistem care ar functiona intr-o companie. Nici nu au bani, pentru a plati angajati care sa faca proiecte. Si nici incredere in eventuali asociati.

RASCOALA PENTRU SUBVENTII Ticu Chirila este revoltat de tot ce i s-a intamplat de cand s-a intors in tara. Oamenii considera dobanzile prea mari la banci si nu inteleg de ce nu ii asteapta sa poata plati din productie. De aceeasi lipsa de intelegere se lovesc si la Directia Agricola. Unde se discuta ceva si se face altceva. "Rascoala om face-o noi iar, daca nu ne ajuta nimeni cu agricultura asta", ne-a spus Chirila, cand am adus vorba de 1907. "Niste subventii s-ar putea da, macar pentru motorina, cum era si in Italia. Conteaza foarte mult. Eu m-am saturat sa ma tie sotia asa, pe bani. Parca nu-mi convine, sa va spun sincer." El mai are un prieten care a luat in arenda 250 de hectare si se descurca la fel de greu. A facut niste imprumuturi pe la diverse banci si trebuie sa le dea inapoi. Dar inca nu stie din ce... "Am fost pe la banci pentru ca voiam sa iau un credit, dar n-am cum sa-l platesc. Nu pot sa iau acum si de luna viitoare sa incep sa dau banii. As putea sa platesc in toamna, din productie." Neincrederea si deznadejdea nu i-au determinat pana acum sa-si abandoneze activitatea. Dar nici nu pot face la nesfarsit agricultura fara profit.

Devastari la Vulturu

Vulturu, Suraia si Calieni au fost localitatile din care taranii au pornit plini de furie spre casele arendasilor. Daca la Panciu totul s-a transformat in pamant la cutremurul din 1940, aici s-a intamplat acelasi lucru din cauza abandonului. Casele boierilor si ale arendasilor sunt acum pamant arabil. Care nici macar nu e lucrat, in mare parte... Astazi nu mai sunt nici asupritorii, nici taranii rasculati de acum un secol. Nici macar amintirile lor.

"La 9 martie 1907, la Vulturu, rasculatii au devastat conacul de pe mosia Calianca. Au distrus mobilierul din casa si registrele de contabilitate. S-au razbunat astfel pe arendasul mosiei, Ozias Cohl", spune istoricul Gheorghe Miron, de la Muzeul Vrancei. "Proprietar era Vasile Sculilogotetides, avocat iesean, casatorit cu Sofia, fiica boierului Cristodor Exarhu. Prin casatorie a mostenit mosia Calianca, arendata celor de la Vulturu." In documentele existente in Fondul Tribunalului Judetean Putna, exista o declaratie a inspectorului comunal, Constantin Varlam, care spune ca: "Usile, ferestrele, toate mobilele din casa si toate registrele de socoteli au fost distruse cu desavarsire. Dupa aspectul mobilelor distruse, furia multimii a trecut peste orice limita". Inspectorul era delegat al Parchetului Putna pentru a cerceta devastarile.

CU BATE SI TOPOARE! "La Calieni, razmelita a inceput in aceeasi zi. Taranii aveau incheiate invoieli agricole cu proprietarul Gheorghe Gheorghiade", mai spune istoricul care a studiat indelung acest subiect, consultand arhivele. Povestea rascoalei se leaga si aici de productia podgoriilor. "La 9 martie, 400 de tarani au trecut Siretul pe gheata, inarmati cu bate si topoare. Au atacat conacul de la Serbanesti, din fostul judet Tecuci, proprietatea lui Gheorghiade. In mai putin de jumatate de ora, nemultumiti de faptul ca arendasul nu le-a scazut pretul la falcia de pamant la 25 de lei, cat cerusera, rasculatii au distrus conacul", explica istoricul Gheorghe Miron.

Documentele arata ca pagubele au fost estimate atunci la peste 60.000 de lei. Taranii infuriati si cu antrenament prealabil la carciuma, au facut, totusi, diferenta intre boieri, arendasi si vite. Nicolae Velciug, angajat al boierului, declara ca l-a vazut pe Gheorghe Bubuliga, taran de la Calieni, cum a aparat grajdul de furia celorlalti rasculati. Chiar daca aveau acelasi tel. "Pacat de viti sa sa strice", ar fi spus acesta in momentul incendierii grajdurilor.

SA SE FACA PAMANT! Furia lor n-a durat mult. S-au racorit si s-au intors in sat. Dar in a doua parte a zilei s-au infuriat iar si au vrut sa revina, sa dea foc la hambare. Unul dintre participanti, Toader Pamant - cu un nume oarecum predestinat - , i-ar fi indemnat atunci pe consatenii lui "sa faca pamant din caramizile casei Gheorghiade, pentru ca sunt facute din banii si munca lor." "Au fost opriti de comandantul fortului Hanu Conachi si de seful sectiei de jandarmi de la Ivesti, care au venit in fruntea unui grup de militari." Mai tarziu a sosit si artileria calaraseasca de la Tecuci. Zeci de tarani au fost arestati si intemnitati. Dar nu s-a tras in multime si nu au fost victime.

FOCUL S-A EXTINS. In urmatoarele zile, 11-14 martie, rascoala a continuat la Andreiasu, iar la 18 martie s-au inregistrat eveniente asemanatoare la Dumbraveni, ambele apartinand atunci fostului judet Ramnicu-Sarat. La Dumbraveni a fost impuscat un taran, Dumitru Ciupitu. A fost, deci, o singura victima, si asta conjuncturala. Nici aici armata nu a deschis focul asupra taranilor. Iar revolta s-a stins destul de repede si fara consecinte grave. Se mai povesteste ca o batrana de la Suraia si-ar fi ridicat fusta sa le arate soldatilor care ar fi fost oferta taranilor pentru ei in acele circumstante. Si ar fi fost impuscata chiar in partea dorsala... Dar nu mortal.

COLECTIVIZAREA A FOST MAI REA! La Suraia am intalnit oameni care confunda evenimentele de atunci cu cele din timpul comunismului. Cand aud de rascoala se duc imediat cu gandul la colectivizare. Nu doar pentru ca s-a intamplat mai recent, ci si pentru ca a fost pentru ei un adevarat dezastru. Multi indica Vadu Rosca drept satul cel mai afectat de rascoalele taranesti. Pentru ca oamenii au luptat aici cu sistemul comunist, care le-a luat definitiv dreptul la a detine pamant. Pentru ei este mult mai importanta. Nu se mai stie nimic despre inceputul secolului al XX-lea. Poate si pentru ca dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au sters urmele vechii oranduiri. Nu s-a vorbit in aceasta parte a tarii nici despre problemele politice, administrative sau legislative ale acelor vremuri, care au facut posibila rascoala.

SOMNUL RATIUNII? Conform legislatiei, doar romanii aveau dreptul de a avea proprietati la inceputul secolului al XX-lea. Iar dintre cei 180 de mari proprietari de pamant din fostul judet Putna (actual Vrancea), doar 40 nu aveau pamantul arendat. Astfel s-a ajuns la constituirea marilor trusturi arendasesti Fischter, Iuster, Costiner, Mirica si Pappiu. Erau si arendasi marunti in judetul Putna, teritoriu caracterizat printr-o densitate a proprietatilor razesesti. In anul 1864 existau in judet 17.062 razesi, 79 de mari proprietari, 67 de arendasi si 13.054 de tarani fara pamant.

Dupa aplicarea reformei agrare a lui Cuza au fost improprietarietariti 7.593 de clacasi, dintre care 1.009 fruntasi, 3.335 de mijlocasi, 1.667 palasi si 1.852 de tarani care au primit doar locul de casa si gradina. Vrancea cuprinde astazi si loclitati din fostul judet Ramnicu-Sarat. Acolo erau doi mari proprietari, Al. Plagino si Kris Theodorescu. Acestia detineau 2.850 de hectare, in timp ce 665 de familii aveau doar 1.000 de hectare.

Nici acum nu s-a schimbat prea mult in bine situatia taranilor din aceste locuri. Chiar daca nu mai sunt nici boierii, nici arendasii. Iar camatarii s-au transformat in banci. I-a salvat munca in strainatate. Dar nu toti si-au permis acest "lux". Cei care nu pot sa plece sunt in continuare foarte saraci.