x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Viaţa, mai presus ca mita

Viaţa, mai presus ca mita

24 Oct 2009   •   00:00

Un accident nefericit îţi poate pune uneori, pe neaşteptate, viaţa în mare cumpănă. Este ceea ce i s-a întâmplat şi constănţeanului Stelică Tararache.



O fractură de tibie, ce trebuia sa fie un caz medical de rutină pentru orice cadru medical, s-a transformat într-o luptă cu moartea din momentul în care sistemul imunitar a cedat în faţa infecţiei. Piciorul s-a cangrenat, infecţia s-a răspândit în tot organismul şi de aici până la septicemie nu a mai fost decât un pas.

Când, în cele din urmă, a ajuns să fie internat la Urgenţe la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti, situaţia devenise disperată, iar diagnosticul medicilor din echipa Secţiei Ortopedie şi a Secţiei de Chirurgie Plastică şi Reparatorie din cadrul spitalului din ce în ce mai rezervat. Au urmat 72 de ore în care chirurgii s-au străduit mai întâi să salveze viaţa pacientului lor. Şi, când au fost siguri că este în afara oricărui pericol, a urmat cea de a doua etapă: salvarea piciorului de la o iminentă amputare. Ceea ce a însemnat o serie de nu mai puţin de zece intervenţii chirurgicale, încununate în final de succes. Dar nu aceasta este cu adevărat povestea. Povestea este despre cum un pacient internat fără relaţii personale sau clientelare a fost tratat şi îngrijit cu cea mai mare atenţie de nişte medici pe care nu-i văzuse niciodată. Despre cum un pacient care a încercat sa respecte "ritualul" mitei, omniprezent încă înainte de Revoluţia din Decembrie 1989 în sistemul românesc de sănătate, a fost refuzat sistematic, dar cu eleganţă, de toţi cei care l-au tratat pe parcursul celor 30 de zile cât a fost internat. Într-o ţară în care totul pare că merge anapoda, cei care au dovedit că se poate şi altfel se numesc prof. univ. dr Ioan Petre Florescu, şeful Secţiei Chirurgie Plastică şi Reparatorie, dr  Silviu Marinescu, dr Carmen Giuglea, împreună cu asistentele şi infirmierele care l-au ingrijit pe toată perioada spitalizării.

Pentru gestul lor minunat, îi considerăm pe aceşti oameni că sunt parte a Mişcării noastre de Rezistenţă.

×
Subiecte în articol: mişcarea de rezistenţă