Bareta domnului Danielopol

Romanul care a salvat 300.000 de basarabeni de la deportarea in Siberia traieste acum intr-un azil de batrani din Paris.

Multa lume nu a auzit de batranul domn Alexandru Danielopol. Nu a fost nici vreun mare sportiv, nici un politician demagog. Nu e nici macar strabunicul unui manelist celebru. La un moment dat, in 1945-’46, a salvat de la deportarea in URSS (a se citi in Siberia) 300.000 de basarabeni refugiati in Romania mica, ciuntita de intelegerea dintre nazistul Ribbentrop si bolsevicul Molotov.

L-am gasit pe Alexandru Danielopol intr-un camin de batrani din Paris, intre francezi nonagenari, care umbla mandri cu baretele Legiunii de Onoare sau ale altor decoratii pe piept.

E un domn de moda veche, umbla cu palarie si baston. La 89 de ani (e nascut in 1916), e extrem de lucid, are doar o mica problema cu urechile, asa ca a trebuit sa-i vorbesc destul de rastit. Cum a inteles ca vin de la Bucuresti mi-a zis: "Poate ma ajuti dumneata! In razboi am luptat la Odessa. Mi-au dat Coroana Romaniei in grad de comandor dupa ce m-au ranit. Am pierdut bareta decoratiei, la rozette, cum spun frantuzii, cand am emigrat din tara. Numai eu nu am nimic pe piept aici, intre toti mosii astia care au fost in rezistenta. Poate-mi faci dumneata rost de bareta, macar sa o am pe perna cand ma duc!".

"FIUL" LUI TITULESCU. Domnul Danielopol s-a nascut intr-o familie de intelectuali extrem de cunoscuta la inceputul secolului al XX-lea. Bunicul sau patern, Gheorghe, a fost un cunoscut specialist in Drept roman, iar tatal, profesorul Daniel Danielopol, era considerat cel mai bun chirurg ortoped din Romania interbelica. Profesorul Danielopol era prieten inca din tinerete cu Nicolae Titulescu. Cand acesta ajunsese ministru de Externe si unul dintre cei mai influenti oameni din Europa, l-a luat sub aripa sa pe tanarul student la Drept, Sandu. L-a directionat spre studiul legislatiei internationale, in special cea navala si cea aeronautica, care i se pareau de viitor. Domnul Danielopol isi aduce aminte cum Titulescu il lua la receptii somptuoase, la Geneva sau la Paris, unde participau politicieni cunoscuti din Europa, nu inainte de a-i spune "inchide gura si casca urechile, asa o sa inveti". A participat si la intalnirile discrete dintre Titulescu si ministrul de Externe sovietic, Maxim Litvinov, prin care ministrul roman dorea sa ajunga la o intelegere prin care URSS sa recunoasca apartenenta Basarabiei la Romania: "S-a spus despre Titulescu ca era sovietofil si ca voia o intelegere cu rusii, care i-ar fi nemultumit pe occidentali. Ei bine, nu-i asa. Se imprietenise cu Maxim Litvinov, aveau o relatie de amicitie, fiindca reprezentantul lui Stalin era un tip destept. Despre "romanul cel mai cunoscut" din Europa interbelica, dl Alexandru Danielopol nu vorbeste ca despre un fel de supraom. Recunoaste ca in ultima perioada a vietii, cand si-a dat seama ca politica sa de garantare a securitatii Romaniei prin pacte si aliante nu mai e viabila, devenise plin de ciudatenii. Printre altele, lua morfina in mod constant si devenise dependent.

MERITE. Ordinul pe care l-a obtinut la Odessa Alexandru Danielopol

DE PE FRONT LA TRATATIVE. Dupa ce si-a luat doctoratul in Drept la Bucuresti, domnul Danielopol a fost mobilizat ca ofiter de rezerva pe frontul de est si a participat la cucerirea Odessei. Dupa cucerirea Odessei, fostul sau profesor, Mihai Antonescu, devenit adjunct al maresalului, a vrut sa-i acorde proaspatului demobilizat Alexandru Danielopol o favoare. Acesta nu si-a dorit nici functii de stat, nici comisioane pentru intermedierea unor afaceri, ci a vrut, pur si simplu, sa i se dea voie sa aduca din orasul cucerit si sa studieze mai multe tratate de Drept sovietic. Pana in 1944 a fost juristul Bancii Creditul Industrial, care-i avea drept actionari pe mai multi lideri liberali apropiati de familia Bratianu. Dupa 23 august 1944, sovieticii au impus o asa-numita "Comisie pentru Aplicarea Armistitiului cu Aliatii". Armistitiul impus la Moscova in septembrie 1944 baga pe gatul Romaniei niste conditii draconice. La punctul 5 era vorba despre "repatrierea" basarabenilor, bucovinenilor si hertenilor care se refugiasera atat in 1941, cat si in 1944 in Romania. Acestia erau considerati "cetateni sovietici" si odata intorsi riscau sa fie deportati in Siberia si inchisi in lagare drept "tradatori ai URSS". Romanilor le trebuia un specialist in Drept international care sa cunoasca si legislatia sovietica si care sa nu fi fost demnitar al regimului Antonescu. Alexandru Danielopol corespundea cerintelor si a fost imediat incadrat in Ministerul de Externe ca secretar de legatie. A tratat cu "juristii" sovietici, de fapt niste ofiteri ai Armatei Rosii care stateau, la propriu, cu pistoalele pe masa. Fara sa se intimideze, tanarul Danielopol, de 28 de ani, a interpretat o chichita legislativa din fraza din conventia de armistitiu "sunt considerati cetateni sovietici cei care s-au nascut in Rusia inainte de 1917 si au ramas pe teritoriul Basarabiei si Bucovinei dupa 28 iunie 1941". El a sustinut cumulativitatea celor doua conditii. In ciuda protestelor si a amenintarilor sovietice nu a cedat. Pana la urma, din 400.000 de persoane, cat estimau sa umfle rusii, au putut sa duca in URSS doar 60.000. Aproximativ 300.000 au fost salvate prin prestatia lui Danielopol.

DEZAMAGIRE "Dupa ce Carol al II-lea a scapat de ei, Titulescu a fost extrem de dezamagit. Avea si dureri fizice, asa ca a recurs la morfina. Devenise dependent, se injecta zilnic. De altfel, din cate stiu, a si murit in 1941, in Franta, in urma unei supradoze" Alexandru Danielopol despre sfarsitul lui Titulescu

VUIA "De cand am ajuns in Franta am militat pentru recunoasterea meritelor pionerilor aviatiei romanesti. Ma credeau nebun, fiindca la orice sedinta a aeroclubului francez eu pomeneam despre Traian Vuia si Aurel Vlaicu" Alexandru Danielopol despre pionierii aviatiei romanesti

LA FUND

Dupa ce ii suparase pe reprezentantii "fratelui mai mare", Alexandru Danielopol s-a asteptat ani in sir sa fie arestat. Dar, cum pana si comunistii aveau nevoie de medici buni, iar tatal sau, ajuns academician, era o somitate, prin relatiile de familie a scapat de puscarie. S-a dat la fund si a devenit jurist la TAROM, datorita specializarii sale in Dreptul aerian. A redactat "Codul Aerian Roman", care a fost in vigoare vreme de 45 de ani, neintrerupti. In 1974, dupa o vizita "turistica", a ramas in Franta. Aici, a reusit destul de repede sa se impuna ca specialist in Dreptul aerian international si a fost ales vicepresedinte al Comisiei Aviatiei a Aeroclubului Francez. Traian Vuia a fost primul care a reusit sa se ridice de la sol cu un avion cu motor, la 18 martie 1906, in localitatea Montesson. Statul israelian i-a acordat titlul de "Drept Intre Popoare", fiindca, printre cei salvati de la deportarera in URSS, se aflau si multi evrei. De cativa ani, sta in azilul de batrani. Dupa ce l-am obosit o dupa-amiaza intreaga, dl Danielopol m-a condus cu destula vioiciune pana la lift. Inainte sa cobor, mi-a mai spus: "De la Bucuresti vreau numai bareta aia! Daca nu poti matale, scrie acolo la ziar, adresa mea, Place Violette nr. 9, camera 404, cine stie, poate vrea sa mi-o trimita sau sa mi-o vanda cineva care nu mai are ce sa faca cu ea!".

STAPANIRE

Cand au inceput tratativele pentru aplicarea armistitiului semnat in Romania cu URSS, membrii comisiei romanesti au fost intampinati pe 3 martie 1945 de catre trei colonei sovietici in uniforma. Pentru a-i impresiona pe romani, ofiterii sovietici isi pusesera ostentativ pistoalele pe masa si vorbeau rastit poruncitor. Tanarul jurist Alexandru Danielopol s-a uitat la armele rusilor, a scos din buzunar un stilou si l-a asezat pe masa, in fata sa. A spus: "Fiecare cu arma lui." Pana si durii colonei s-au inmuiat, si-au pus pistoalele la loc in tocuri si au inceput sa negocieze pe un ton mai calm.