Che Guevara din Rucar

Nea Tucu e un nostalgic al vremurilor in care comunistii activau in ilegalitate. A reinfiintat partidul-unic si acum se lupta la Strasbourg pentru patrimoniul PCR.

IN DESERT. Comunist de cand se stie, Tucu nu si-a putut arde carnetul rosu in ’89; vorbeste insa ca un veritabil tovaras	VECHI NARAVURI. Poarta casei lui este un adevarat panou de onoare in care sunt expuse marile realizari din "epoca de aur"; desigur, nu lipseste chipul celui "mai iubit tovaras"

De dimineata ne-a intampinat Tucu in tinuta martiala, costum de camuflaj si bocanci militari. Este un tovaras marunt de statura, cu o cautatura crancena, ca lupta de clasa, in priviri. Il cheama de fapt Ion Milos, dar lumea din Rucar il stie drept "Tucu-comunistu’". A fost pana sa iasa la pensie electrician auto si, in timpul ciuruitului, sef de grupa sindicala la UGSR. Culmea, pana in anul 2000, a fost seful filialei locale a PD si consilier comunal. L-am in-trebat cum a acceptat o asemenea deviere ideologica si a fost pedist: "Domne, in suflet am fost comunist dintotdeauna, n-am ars carnetu’ rosu in ’89, na, carnetu’ de vezi! Am fost in aripa stanga a PD-ului, ca-s leat cu Petre Roman".

"CE SPUNE MASELE, AIA RAMANE". Cum viata de membru de "partid burghez" intr-un sat nu ofera mari satisfactii, s-a gandit sa dea jos ciocoii in calitate de comunist. A luat legatura cu "academicianu’ Trusca, profesoru’ Ungureanu si alti tovarasi" si s-a gandit sa ia puterea in cateva etape. Mai intai, a revendicat patrimoniul PCR la Strasbourg si asteapta rezultatul. Dupa aia va legaliza PCR, tot pe baza unei hotarari judecatoresti de la Strasbourg. Daca ii iese figura asta, "castigam alegerile peste patru ani, ca e lumea saraca". Daca nu, declanseaza revolutia, asa cum a zis "Carl Max", "revolutia aia adevarata, nu contrarevolutia din 1989, cand l-au ucis miseleste pe Ceausescu, un om cum nu se naste decat la 500 de ani". In orice caz, vrea sa instaureze un regim in care "ce spune masele, aia ramane".

LA UN PAS DE PUTERE. Amabil, Tucu a tinut sa ne dea o cafea si o tuica sub o reproducere a "Cinei celei de taina" peste care era suprapusa mutra zambitoare a lui Nicolae Ceausescu, poza oficiala. Am aflat ca PCR are un Comitet Central format din 21 de membri si el raspunde peste organizarea din trei judete. Fiindca partidul e ilegal, el a incercat. Ca un prim pas, sa ia puterea la Rucar, prin alegerile locale de asta-vara. A lansat o proclamatie batuta la masina ("la Campulung") si xeroxata. Din pacate, masina de scris batea din cand in cand dublu litera "i", asa ca Tucu le-a transmis consatenilor ca "vetii fii manevratii si intoxicatii de partidele burgheze". Manifestul se incheia apoteotic cu "Asa sa-mi ajute Dumnezeu, al dumneavoastra consatean Ion Milos (Tucu)". Mergand pe linia "comunismului luminat", sustinut puternic de tovarasa Tucu (o femeie de nadejde, de doua ori cat el pe lungime si latime, si ea comunista) si de cei doi baieti ai sai, Milos a scos 107 voturi batute pe munchie, la o lungime de barca de postul de consilier local. Asta cu toate ca pretinde ca are numai la Rucar peste 300 de membri PCR, carora nu le ia cotizatie, fiindca-s saraci. Ei trebuie doar sa creada in statutul si directivele partidului. Dezamagirea cauzata de alegerile locale nu l-a distrus, abia asteapta sa ia puterea in comuna si in tara peste patru ani.

TUCU SI EUROPA. Am trecut pe nesimtite la politica internationala. Omul nostru e suparat ca "lingem bocancii la unchiu’ Sam" si una dintre primele masuri pe care le va lua dupa revolutia care o sa-l inscauneze va fi sa scoata Romania din NATO. Nu-i place ca ne-am bagat in Irak, vede comploturi internationale peste tot. In schimb, zice ca "sunt cu UE, da’ am unele obectii". Obiectiile nu prea am reusit sa le aflam, dar suntem sigur ca doamna Europa va face tot posibilul sa atinga standardele impuse de comunistii din Rucar. PCR din Rucar are stabile relatii tovarasesti si cu reteaua comunistilor internationali, fiindca, dupa cum spune Tucu, "in ’98 au venit sa ma vada tovarasi din Franta si din Italia si acum vreo trei zile m-a sunat un tovaras din Elvetia, care a trecut asta-vara p-aci sa faca turism si ne-am descoperit amandoi comunisti". Eram curiosi sa aflam in ce limba s-a inteles telefonic cu camaradul de idei elvetian, dar nu am apucat, fiindca s-a lansat intr-o severa critica la adresa clasei politice romanesti.

COMUNISTU’

"Domne, o sa fac sa fie tot Republica Socialista Romania, o sa pun stema RSR pe steag si fiecare om va depune juramantul fata de RSR. Stema imi place mult, fiindca are munti, paduri si sonde, bogatiile patriei, dom’le" - Tucu

"TARA NOASTRA CA O FLOARE"

LECTURILE LUI TUCU. Cand incepe sa citeasca despre "lupta de clasa", nu-l mai poti opri Pe un ton suparat, scoate o brosura si citeste cu intonatie un poem despre lupta de clasa si tovarasul Nicolae Ceusescu, din care am retinut doar versurile pline de tragism, "l-ati impuscat pe al batran, ca pe un caine, nu ca p-un roman". Ne-a spus cum au muncit sa faca tovarasii "tara ca o floare" si de 14 ani, de cand "ne conduc ciocoii", s-a ales praful si mai "existam doar pe harta". Ii ia pe toti la rand si ne explica cum "taranistii pe vremuri da-dea malai cu nisip la oameni de ramaneau fara masele" ca pesedistii sunt "burghejii din PCR care au tradat cauza" si ca din ’89 incoace suntem condusi de "andicapati" care duc tara de rapa. Ca Pavel Corut are dreptate in cartile lui. Ne-a sfatuit parinteste sa votam cu Vadim, care in viziunea lui e cel mai apropiat de convingerile sale comuniste. Cum tovarasul Tucu, plin de elan, se apucase sa strige "jos burghejii", dupa ce s-a scuzat ca nu poate sa ne arate arhiva PCR fiindca e secreta si incuiata in pod, ne-am spus ca ar fi bine sa ne retragem. Am plecat cu alai, cu tovarasa Tucu aratandu-si dintii de aur de fericire ca popularizam cauza, cu cei doi utecisti ai familiei vorbindu-ne despre furturile din paduri. In curte am fost acoperiti sonor de cainii Scorillo si Me-da (dacii sunt alta mare pasiune a omului politic) care simtisera ca nu suntem chiar comunisti, care la randul lor au fost bruiati de stapanul casei, care a tinut sa ne explice, pe un ton rastit, vreme de vreo jumatate de ora semnificatia istorica a datei de 8 mai 1921, cand a fost fondat PCR.