Doamna care aduce cartea

Intr-o lume in care casatoriile se fac si se desfac pe Internet, iar cei mici au inlocuit sotronul si risca cu jocurile virtuale, cine sa mai piarda vremea intr-o biblioteca, cine sa mai alerge nebun dupa o carte buna? La Iordacheanu insa, intr-o comuna saraca de langa orasul prahovean Urlati, toata lumea citeste.

Gustul pentru citit l-au deprins, tineri si varstnici, de la bibliotecara Niculina Stefanescu, care umbla prin sat cu sacosa de carti dupa ea. Nu numai ca tot satul s-a pus pe citit, dar unul dintre cititori se regaseste intr-atata in paginile unei carti, ca a citit-o pana acum de mai bine de 200 de ori - fara exagerare! - , iar un copilas, care inca nu a inceput scoala, este deja impatimit al scrierilor lui Cezar Petrescu.

CARTEA ADEMENITOARE. Temandu-se ca oamenii din comuna lui nu mai citesc, fostul primar al comunei a pus la punct un plan de racolare a satenilor. A discutat cu bibliotecara Niculina Stefanescu si, auzind ca numai vreo 600 de sateni din cei 5.600, cat are localitatea, isi mai gasesc timp sa citeasca, a decretat: "N-avem ce face, trebuie sa mergem noi la ei cu carti, daca ei nu vin la biblioteca. Nu putem lasa atatia oameni sa nu citeasca, sa se afunde in alcool sau alte vicii... Mergem din casa in casa cu cateva volume. Le indicam ce sa citeasca, ce carti, ce autori si sunt convins ca vom avea succes. Sunt atatea carti care trebuie citite. Ce zici?". Bibliotecara, ea insasi inrobita de pasiunea cititului, s-a pus pe treaba. A pus in sacosa carti pentru toate gusturile, apoi a luat satul la picior. Din cand in cand, carand dupa ea tomuri intregi, se opreste la poarta vreunui satean. "Ce mai faci? il intreaba ea pe om. Cum o duci cu sanatatea? Esti bine? Uite, stii ce am eu in bagaje? Carti de citit pentru lumea din sat. Sunt multi care m-au rugat sa le duc niste volume. Auzi, n-ar fi bine sa-ti dau o carte dintre cele pe care le am aici, s-o citesti? Povestea din carte seamana leit cu a dumitale. Dar vreau sa vezi ca personajele cartii au reusit sa invinga necazurile. Crede-ma, o sa fii alt om dupa ce o vei citi. Ce zici, ti-o las? Hai, ca-i buna. Iti fac imediat ce ajung la biblioteca fisa. Nu costa nimic. Trebuie doar sa avem grija de carte. Dar eu stiu ca dumneata esti om serios, nu te apuci sa rupi cartile, sa le indoi, sa le patezi. Hai, sa nu ma mai car cu ea inapoi... Vin eu s-o iau, peste doua, trei saptamani, cand crezi c-o termini de citit. E bine asa? Si daca vrei ceva anume sa citesti, sa-mi spui, ca iti aduc. Eu am zis sa fie asta pentru dumneata, dar daca vrei alta, vorbim."

Omul se uita, rasfoieste cartea cu atentie, in timp ce asculta ce-i spune bibliotecara. Apoi zice: "Daca e asa buna, o iau. Dar nu stiu daca o citesc prea repede, ca n-am timp. Nici de vazut nu mai vad tocmai bine, dar oi citi-o eu...". Niculina Stefanescu zambeste multumita: a castigat batalia. Inca unul citeste, in loc sa stea prin carciuma, sa se certe cu nevasta, sa se ia la harta cu vecinii pentru pamant.

MANDRIE DE BIBLIOTECARA. "Nu-i de colea, zice ea, sa vezi oamenii simpli, de la tara, vorbind despre Morometii, despre fratii Karamazov, despre Otilia lui Calinescu. Imi creste inima in piept cand vad cum se lipeste ceva de fiecare. Toti recunosc ca au castigat ceva din simpla citire a unei carti. Unii recunosc ca destinele lor seamana cu cele descrise in carti, altii doar viseaza ca viata lor sa fie ca-n carti."

Nici nu mai conteaza, la sfarsitul unei zile de munca, ca pe bibliotecara o dor picioarele de la atata umblat prin sat, ca mainile au urme de la purtatul sacoselor, ca poate ii e foame sau sete, ca a batut-o viscolul sau soarele-n cap. "E important doar ca oamenii din sat au gustat din placerea parcurgerii paginilor unei carti, marturiseste ea. Trebuia sa fac acest lucru. Ma refer la mersul din casa in casa cu sacosa de carti in brate. Si il fac cu placere."

CITITUL IN MERS. Niculina Stefanescu crede ca povestea ei nu e asa frumoasa ca povestea cartilor si a oamenilor din sat. "Am predat si in invatamant, ne destainuie ea, cativa ani. Si am suferit mult, de credeam ca o sa mor, cand am fost repartizata la biblioteca. Ma invatasem cu copiii. Citeam de mica, dar nu stiam cum e sa stai printre carti o zi intreaga. Apoi am inteles ca e mai bine asa. Imi place sa lucrez cu copiii, dar va spun cu mana pe suflet ca, daca ar fi sa dau timpul inapoi, as alege tot sa ma intorc la biblioteca. Unii zic ca e praf printre carti, ca sunt soricei, ca miroase a invechit si a igrasie. Eu nu simt cand stau aici aceste lucruri. Poate si pentru ca exista o alternanta in felul cum lucrez. Stau la sediu, cat stau, dar merg si printre oameni. Lumina difuza din biblioteca este astfel inlocuita cu zambetul deschis al soarelui, mirosul de carte cu cel al aerului proaspat, tacerea inchistata cu zvon de glasuri vesele. Nu mi se pare deloc plictisitoare meseria mea... S-apoi, am cititul. Si pe drum sunt in stare sa merg cu cartea deschisa in mana si sa citesc. Acasa ma detasez de aceasta pasiune, caci sunt mama, sotie si gospodina. Imi place sa lucrez in gradina, sa plantez flori, sa ingrijesc de legume, sa fac de toate pentru familia mea. Ma consider norocoasa, privilegiata pentru faptul ca mi-a fost dat sa lucrez printre carti."

Cand povestea s-a sfarsit, bibliotecara m-a condus pana la usa. Intre mainile ei odihnea o carte. Nu s-a indurat s-o lase jos nici pe timpul dialogului. Amandoua, carte si cititoare, se simt, fara tagada, bine, una in compania celeilalte. O bibliotecara prietena cu toate cartile din lume...

TACTICA

"Ce mai faci, cum o duci cu sanatatea? Uite, eu am niste carti de citit pentru cei din sat. Sunt multi care m-au rugat sa le aduc. Auzi, n-ar fi bine sa-ti dau o carte dintre cele pe care le am aici, s-o citesti? Ce zici ? Hai, ca-i buna. Iti fac imediat o fisa la biblioteca. Si nu te costa nimic!" - Niculina Stefanescu, bibliotecara

PREA PUTINE VOLUME

Biblioteca din Iordacheanu nu are prea multe volume. Vreo 7.500, pentru toata comuna. Cele mai multe sunt carti vechi, de zeci de ani. De la primarie s-au alocat ceva fonduri pentru cumpararea de carte. Insuficiente insa pentru cererea din comuna. Unii cititori doresc anumite carti, despre care au auzit de la prieteni, dar biblioteca nu le are. "Este rusinos - spune bibliotecara - dar ce putem face? Altii probabil ca nu au nici fondul de carte pe care-l avem noi. Vedem partea plina a paharului.... Caci, daca astea cateva carti pe care le avem patrund in constiinta si sufletul oamenilor nostri, tot e ceva!"

TARANUL CARE UITA DE FOAME CITIND

"Biblioteca ambulanta" are acum mai multe categorii de cititori. Unii sunt constanti, vin singuri sa o caute pe Niculina Stefanescu si citesc tot ce gasesc. "Ceilalti, spune ea, sunt racolati in timp. E foarte important sa nu-i pierdem pe nici unii. Sunt persoane care citesc de plictiseala, altele ca sa fie in ton cu ceilalti. Iar a treia categorie e cea impatimita de citit. Avem o doamna care are 85 de ani, Ana Anghel. Vine des la biblioteca si cere carti despre religie. Nu avem sa-i dam pe cat citeste."

De la Valea Cucului, sat care apartine de comuna Iordacheanu, vine mai mereu Nicolae Chioveanu. Omul, care are vreo 45 de ani, citeste mult. "E sarac, dar foarte istet, spune bibliotecara. Uneori n-are ce manca, dar uita de foame citind. Se duce si munceste cu ziua, dar nu pridideste cu cititul. Trebuie sa va spun ca a citit "Finala se joaca astazi" a lui Fanus Neagu de cel putin 200 de ori. Se regaseste in ea, ii place stilul ironic al autorului, ii place actiunea. De altfel, el are acasa un registru in care tine o evidenta stricta a cartilor citite. Aici, doar pentru el, noteaza date importante din carti si le da propria apreciere. Uneori, notele date de el corespund perfect, fara ca el sa stie sau sa banuiasca acest lucru, cu notele pe care le-au dat criticii. Mai vreau sa va spun ca in comuna la noi sunt si destui copii, care nu se duc la scoala, dar stiu sa citeasca. Daniel Ristache, baiatul femeii de serviciu de la noi, este unul dintre acestia. Citeste Cezar Petrescu! Mama lui e mandra de el si este firesc."

CARTEA A PRINS, HORA NU

Si Vasile Tanase, directorul Caminului Cultural din localitate, tine foarte mult la viata culturala a comunitatii. "Vrem sa readucem cultura la loc de cinste, dar, din pacate, timpul localnicilor este foarte incarcat. Am incercat sa refacem saptamanala hora a satului, insa nu s-a bucurat de foarte mare succes. Am adus nume mari ale folclorului, dar probabil ca grijile si activitatile curente nu le permit consatenilor mei sa se bucure de aceste lucruri. E poate de inteles reticenta lor, daca avem in vedere ca opt ani caminul nu a existat decat in acte. Cu atat mai surprinzatoare si mai insemnata este reusita doamnei bibliotecare, de a momi satenii la carte. Stiti cum i se spune prin sat? "Doamna care vine cu cartile. Se bucura de multa apreciere si toti recunosc ca nimeni nu ar face ce face ea. Ca nu-i tocmai usor sa te cari cu sarsanaua cu carti mai in toate zilele, prin toate cele cinci sate ale comunei", ne-a declarat Tanase.