"Extremistul" sportiv din Vatra Dornei

AVENTURA - Craciun Todasca, ghid in Alpi, parapantist in Carpati Cand se prezinta, trebuie sa-l rogi sa-ti repete numele, ca sa fii sigur ca ai auzit bine. Il cheama Craciun Todasca, nascut si crescut in Vatra Dornei. Din statiunea bucovineana a plecat in Elvetia si de acolo s-a intors cu parapanta si cu barca gonflabila.

CURAJ. Craciun Todasca, neinfricat, se pregateste sa dea piept cu muntii

Pe Craciun Todasca l-am intalnit chiar la el acasa. Unde, ciudat, noi am ajuns inaintea lui. Craciun nu se astepta sa ne intalneasca, pentru ca nu il anuntasem de vizita. Cat timp il asteptam, am intretinut o foarte placuta conversatie cu sotia sa. La telefon, desigur, pentru ca nici ea nu era acasa. Si ca sa nu credeti ca gazdele noastre erau "disparute in misiune", marturisim ca il asteptam pe Craciun Todasca in noua lui casa, la hotelul pe care il amenajeaza. Intr-un tarziu, apare si el.

Craciun Todasca urca repede scarile. Are fes cu mot si modele cu braduti, tras pana la sprancene, ochelari si o mustata de om simpatic. Are maini patate de o boala misterioasa. Ne pofteste in birou si se scuza ca e frig. E intr-adevar cam frig, asa ca Todasca Craciun ramane cu geaca pe el si cu fesul pe cap. Ochelarii se aburesc usor. Ne dam intalnire mai pe seara, la o cana de vin fiert.

SEARA. Se lasa asteptat Craciun Todasca, iar vinul se raceste. Si tocmai cand ne pregateam sa-l mai punem o data la fiert, intra pe usa. E cam agitat si de dupa ochelari ajunge pana la noi un sentiment de suspiciune. La inceput vorbeste ca la carte, il indemnam de doua ori sa ia din vin si abia soarbe o gura.

Craciun are 48 de ani si povesteste ca a facut scoala si liceul la Vatra Dornei, a plecat in armata si apoi a urmat niste cursuri de turism. Intre 1983 si 1990 a fost agent de turism in Romania socialista. Cum se facea turism in comunism? Din ce ne spune Craciun, intelegem ca erau cateva emotii: "Calitatea turismului era foarte proasta in ceea ce priveste cazarea si celelalte servicii. Lipsea motorina pentru excursiile cu autocarul si mereu stateai cu sufletul la gura ca n-o sa mai ajungi unde trebuie, ca ramai cu autocarul pe drum. Plecai cu turistii si nu stiai daca mai ajungi". Dupa 1990, intelegand ca turismul de stat nu mai are nici un viitor, a inceput o afacere pe cont propriu, iar in 1995 a plecat la o specializare in Elvetia, cu o bursa oferita de statul elvetian. De aici incolo incepe adevarata poveste. In Elvetia a facut de toate in timp ce invata din greu. A lucrat la intretinerea instalatiei de telescaun, pe stalpi, la inaltime, inlocuind piesele uzate, a lucrat in hotelurile straine ca orice, de la om de serviciu pana la director. A fost ghid in Muntii Alpi pe timpul iernii, iar vara facea river-rafting, un sport pe care el l-a adus in Romania pentru prima data. Riverraftingul este specialitatea amatorilor de senzatii tari, care in Occident platesc bani grei pentru a cobori cu barca pe rau. "Cand eram mic, am vazut oamenii coborand pe Bistrita cu barcile", spune Craciun Todasca. Asa ca si-a facut si el barca pentru o astfel de aventura pe rau, numai ca a improvizat putin: a facut-o dintr-o camera de tractor. Prima barca adevarata a reusit sa si-o cumpere abia prin 1986, din Elvetia. "Tot acolo, isi aminteste el, am incercat pentru prima data riverraftingul. M-am gandit ca asa ceva s-ar putea face si la noi, pe Bistrita si nu numai, pentru ca avem multe rauri repezi." Si cu gandul acesta s-a intors acasa. "Am zis ca, daca toti vom pleca, cine mai ramane sa faca ceva aici? Si asa, in Elvetia, totul mergea perfect, nu mai aveai ce sa faci", marturiseste Craciun zambind. In toti anii cat a fost plecat, sotia s-a ocupat de treburile casei si de cresterea fetitei. Casnicia era intre doua drumuri, mai venea si ea la el, mai trecea si el prin tara.

AFACERIST. Hotarat, Craciun Todasca s-a intors in Romania si a incercat sa puna pe picioare o afacere in domeniul sporturilor extreme: riverrafting, zbor cu parapanta, mountain-bike si expeditii montane cu o masinarie cu tractiune pe toate cele sase roti, care l-a costat 14.000 de euro. 1999 a fost primul an de afaceri. "N-am avut nici macar un client la absolut nimic", rade Craciun de "bafta" pe care a avut-o la inceput. De abia in anul urmator au venit primii clienti. In al treilea an a mers si mai bine. Cu toate astea, Craciun Todasca spune ca nu castiga nimic. "Afacerea e la nivel de hobby, dar nu mai pot da inapoi. In viitor poate deveni o afacere. Acest gen de turism este pentru oameni activi, cu o sanatate buna", spune Craciun. E optimist, spune ca raftingul are sanse mari sa prinda la romani. La batranete s-ar putea chiar sa castige un ban cinstit din sporturile extreme. Sotia il ajuta sa se ocupe de hotel.

STUPOAREA. La un moment dat, in timp ce Craciun Todasca ne insira avatarurile sporturilor extreme in Romania, de noi se apropie un domn solid. Se opreste in fata noastra si intreaba: "Pot sa stau si eu aici?". Craciun se uita la noi, noi la Craciun, nimeni nu intelege nimic. Mai erau cateva mese libere. Deodata insa aburul asezat pe ochelarii lui Todasca se risipeste si sare in sus, de gatul strainului. Se pupa si se imbratiseaza. Sunt prieteni si Craciun se scuza fata de ambele parti. "Uite, dadeam un interviu pentru Jurnalul National", ii raspunde celuilalt. "Ma scuzati putin", ne spune noua si iese cu vechiul prieten in fata cabanei, sa povesteasca un pic. Dupa ce se intoarce e parca mai relaxat, iar inainte sa ne despartim se dezleaga si misterul atitudinii mai retinute a lui Craciun Todasca: "Va rog sa ma scuzati, am mancat putina ceapa mai inainte. Cum? Nu se simte? Nu? E bine, e bine".

"EMOTII"

"Inainte de 1989 lipsea motorina pentru excursiile cu autocarul si mereu stateai cu sufletul la gura ca n-o sa mai ajungi unde trebuie, ca ramai cu autocarul pe drum. Plecai cu turistii si nu stiai daca mai ajungi" - Craciun Todasca, fost agent de turism

URMELE ADRENALINEI

Fostul agent de turism a facut in Olanda o scoala de piloti de planoare. Intr-una din zile, s-au urcat in planor si au decolat. De jos, de la aerodrom, au fost anuntati ca o furtuna mare le va tulbura zborul. Au hotarat sa nu se intoarca, sa zboare deasupra furtunii. Au avut ghinion, vantul puternic le-a dat planorul peste cap de cateva ori. "Au fost cateva clipe de groaza", spune, acum calm, Craciun. Altadata i s-a inchis parapanta, iar bolovanii de jos se faceau tot mai mari. In ultimele momente, a reusit sa se redreseze, dar emotia... Toate clipele de groaza pe care le-a trait cu sporturile extreme au lasat urme nu pe chipul lui Craciun Todasca, ci pe mainile lui. Omul spune ca ficatul i-a secretat nu se stie ce substante si i-au aparut pete pe maini. Boala se numeste vitiligo si este o depigmentare a pielii. "Sunt momente in care te gandesti ca n-o sa te mai intorci inapoi, dar eu le spun oamenilor sa nu le fie frica. Daca eu, cu familie acasa, sar cu parapanta, oamenii n-ar trebui sa se teama", spune Craciun Todasca.