"Fiecare varsta are darurile ei"

Ar fi vrut sa urmeze Conservatorul, dar n-a fost sa fie. Ca sa nu piarda vremea pana cand putea sa dea din nou examen la facultate, dar si sa castige niste bani - putini, e drept, dar contau pe atunci! - , s-a dus sa faca figuratie pentru un film. Familia i-a hotarat apoi destinul: Ilinca va fi actrita!

NOBLETE. Suflet larg, Ilinca Tomoroveanu nu le-a intors niciodata spatele celor care aveau nevoie de ajutor

Cand eram copila si am auzit prima data de Ilinca Tomoroveanu, stiu ca mi-a placut numele de botez. Aflasem mai apoi ca multi parinti si-au numit fiicele Ilinca, "dupa draga noastra actrita". Dar si ea a fost botezata dupa numele celei mai bune prietene a mamei ei. Apoi am descoperit-o pe Ilinca Tomoroveanu ca actrita. Si, de curand, ca om. Cu radacini ardelenesti, nu putea sa nu poarte in ea blandete, distinctie, dar si o bunatate iesita din comun, gata oricand sa-i ajute pe altii, luptand deseori cu ea insasi ca sa poata spune vreodata cuiva un "nu".

BUNICA. Razboiul de-abia se domolise cand incepuse copilaria ei, "fericita, aparata de cei din jur". A crescut in Bucuresti, dar verile le facea la tara, la Rasinari, impreuna cu bunicii din partea mamei. Aici a deslusit talcul primelor invataminte date de bunica ei, Claudia. Sora cu Octavian Goga, poetul patimilor noastre, bunica Claudia a avut grija cum se cuvine de nepoata ei. Era plina de povesti pe care, in amurgul verilor, i le spunea Ilincai. De la ea ascultase prima data poezii de Goga, mai ales ca, in acele timpuri, erau interzise. "Imi povestea despre fratele ei, imi citea poezii, iar pe unele, puse pe muzica, le canta cu o voce extraordinar de frumoasa". Visul bunicii, ramas neimplinit, a fost sa devina actrita. Fiica de preot, nu era insa cuviincios sa aiba o asemenea ocupatie. Totusi, pe la inceputul secolul al XX-lea, a jucat intr-o trupa de amatori, la Astra Sibiu, in "Fantana Blandusiei".

DOAR ROMANTE. Cand vorbeste despre viata ei, pomeneste si de altii. Oameni care au fost, unii sunt si azi langa ea. Vorbeste de mama ei, o femeie puternica, ce a trecut prin multe greutati si a stiut sa ierte mult. Pe cand bunica, Claudia, uita, dar nu ierta. Pe cine a mostenit Ilinca Tomoroveanu? Cate ceva de la fiecare. Iarta, dar nu uita. Apoi, ii vine in minte bunicul din partea tatalului, militar erou din primul razboi mondial, "un om fermecator, plin cu povesti, desi destul de dur". Tatal ei, ingaduitor, bun cu oamenii, a fost economist, cu studii la Paris. Varful carierei lui a fost functia de director general al CEC ("cand a fost aniversarea CEC, m-au invitat si ma bucur ca l-au amintit si pe tatal meu"). Vremurile nu au fost insa bune cu el, fiind nevoit, in ultimii ani ai meseriei, sa plece din Bucuresti si sa se piarda intr-un jalnic IAS, pe post de contabil. Nu uita nici de profesoara de Limba romana, Gratiela Stefan, daruita cu farmec si cu har, care a avut "generozitatea de a ne spune si ce nu scrie in carte. Asa ne-a povestit despre Blaga, Arghezi, Goga". Cum se obisnuia, la scoala se mai organizau tot felul de serbari in care elevii aveau ocazia sa-si arate talentele. "Eu cantam romante, fiindca aveam colege mai bune decat mine care jucau in piese de teatru."

MAREA PROVOCARE. Clitemnestra, rolul la care nu s-a gandit niciodata, dar care i-a adus multe bucurii

FRANCEZA, PIAN, CARTI. Numai de educatie nu poate spune ca nu a avut parte. De mica a invatat Limba franceza, cu meditator particular (oricum, pe vremea aceea, singura limba straina ce se preda in scoala era Rusa), si sa cante la pian. Dragostea bunicii ei pentru muzica (pe langa teatru) nu a lasat-o indiferenta pe Ilinca. Asa ca, la sfarsitul celor XI clase de liceu (atat se faceau atunci!), a hotarat sa se inscrie la Conservator, sectia Muzicologie. Nu a intrat. Motivul? Eternul dosar… Si ca sa nu piarda un an stand degeaba - pana cand putea sa dea la o facultate - , un prieten de familie a dus-o sa faca figuratie intr-un film. I-a placut ideea, mai ales ca primea si ceva bani. Cand au inceput probele pentru filmul "Mandrie" au chemat-o si pe ea, actorii neprofesionisti fiind mult mai cautati. A obtinut rolul si a jucat alaturi de Victor Rebengiuc, Gheorghe Cozorici, Constantin Codrescu. A venit apoi din nou vremea examenelor. In familie a inceput o adevarata targuiala: unii voiau sa dea tot la Conservator, altii sustineau ca ar fi bine sa dea la Institut. "A fost un fel de consiliu de familie, la care a venit si regizorul Dinu Cocea, si mi s-a hotarat atunci destinul: Ilinca va da la Institutul de Teatru. Pot spune ca absolut intamplator am devenit actrita. Sigur, bunica mea, care s-a prapadit cand eu eram in primul an la Institut, a fost tare mandra de mine. Iar eu am fost multumita ca a apucat sa se bucure de mine." Nu s-a mai gandit nimeni ca, in zece zile, timpul ramas pana la examene, Ilinca trebuia sa invete si ea ceva ca sa spuna comisiei. "Dna Sorana Coroama Stanca si-a pus o amprenta puternica asupra intregii mele cariere. Si acum ma sfatuiesc cu dansa. Ea m-a pregatit in zece zile. Am invatat o poezie de Lermontov, o fabula de Grigore Alexandrescu si monologul Julietei. Atat stiam. Dar am reusit." Dupa Institut, a ales sa mearga la Teatrul din Sibiu, dupa care a dat concurs la TNB. "Am avut norocul sa o inlocuiesc pe Eugenia Popovici in rolul Oana din «Apus de soare», unde am jucat alaturi de Stefan Calboreanu. Dupa ce doi ani am jucat ingenue, am trecut la roluri complexe. Apoi, treptat, pe la sfarsitul anilor ’80, am ajuns si la rolurile de mame, si de atunci joc mame. Nu m-a socat. Tineretea nu e vesnica, dar fiecare varsta are frumusetea si darurile ei."

CLITEMNESTRA. Spectacolele au purtat-o pe multe scene. La inceput au fost turneele in tara. "Primul turneu facut a fost cu «Moartea unui artist». Se mergea cu «vagonul». Imi amintesc de Tanti Cocea ca venise cu o instalatie de dus pe care a montat-o la grupul sanitar al vagonului. Doamnele veneau cu prajituri, dulceturi, bauturi fine. Si cu multe povesti. Ne mai garau pe o linie, si uneori uitau de noi acolo. Dar era frumos." Pe unde mergeau, salile erau pline, oamenii cantau cu actorii. "Aveam impresia ca, daca as fi trait cu 100 de ani in urma, ne-ar fi dus cu trasura pana la hotel." Apoi au venit calatoriile cu teatrul in Iugoslavia, Ungaria, Paris. Marea provocare - trilogia antica, un spectacol in care a nimenit din intamplare. Regizorul Andrei Serban nu a distribuit-o initial, cu toate ca, fiind roluri extrem de dificile, era o distributie dubla pe fiecare personaj. "Eram la Rasinari cand m-au sunat sa vin repede la Bucuresti. Ma chemase Andrei pentru Clitemnestra. A fost genul de rol la care nu m-am gandit niciodata. A fost greu pentru ca a trebuit sa-i ajung pe ceilalti din urma, sa prind trenul care plecase de o luna. Dar am avut niste bucurii extraordinare. Mi-am iesit din piele, cum se zice. Am facut teatru si muzica. Nu toti cred succesul extraordinar pe care l-am avut in strainatate." Numai cand isi aminteste de vulcanicii brazilieni, care, pe langa urale si tropaituri, incepusera sa sarute mainile actorilor…

O PRIETENIE. Lui Traian Stanescu i-a dat prima data "buna ziua" cand s-au vazut la probe pentru filmul "Mandrie". El era student in anul III la Actorie. Ea de-abia terminase liceul. Au jucat apoi impreuna in filmul "Dragoste lunga de o seara", dupa care au inceput spectacolele de teatru. Multi ani au fost prietenii cei mai buni. "Am talentul asta ca prietenii mei cei mai buni sunt barbati…" Stateau in acelasi cartier, mergeau impreuna acasa pe jos, "plangeam unul pe umarul celuilalt"… "El era casatorit. Intr-o zi, mi-a spus ca s-a despartit si s-a mutat. Am simtit aici in piept o strangere si abia atunci mi-am dat seama ca e mai mult decat o simpla prietenie." Sunt casatoriti de 28 de ani si au un baiat, Mihai. "Civil". Adica nu e actor, ci absolvent de Drept, dar lucreaza in Relatii Publice. Nepoti nu are inca de la Mihai, dar spera sa fie.

INGERUL PAZITOR

"Bunica mea a fost ingerul meu bun pe pamant. Sunt convinsa ca si de acolo, de sus, ea este mereu aproape de mine, m-a ferit de rele. Daca astazi sunt ceea ce sunt, cat sunt, ei i se datoreaza. De la felul de a ma comporta pana la cultura generala, de la corectitudinea in care mai traiesc si pana la visurile pe care le mai am, intreaga mea fiinta a fost modelata dupa ea " - Ilinca Tomoroveanu, despre ceea ce este

ACASA

Cele mai multe vacante le petrece in Rasinariul ei drag, unde colinda pe dealuri si culege flori. "Rasinariul e balonul de oxigen, locul binecuvantat, de care am nevoie cel putin o data pe an." Iubeste mult oamenii. "M-am autobotezat «madame Trahanache» pentru ca toata viata mea am fost in tot felul de comitete si comitii. Am incercat sa ajut cat am putut. Nu-mi place nedreptatea, ii urasc pe cei care sunt in stare sa faca nedreptati". Se bucura de tot ceea ce ii ofera viata si nu regreta nimic din ce a fost ori n-a fost sa fie. Dorinte? Poate sa vada Italia, Grecia… "Ma pornesc greu, cum zice ardeleanul, greu plec in alte locuri."