Front, puscarie, casnicie

Ion Maracineanu a fost actor in doua din cele mai mari nenorociri din estul Europei ale acestui secol: al doilea razboi mondial si edificarea societatii socialiste. Raiul pe pamant i-a fost adus de cea de-a doua sotie, care a avut grija ca vechile rani sa ramana inchise pe vecie.

Tacanitul rotilor trenului care-l purta spre casa ii ritma gandurile. Parintii care avusesera de suferit din pricina lui, prietenii care il vor fi uitat se aflau inca la sute de kilometri departare, dar se gaseau implacabil la capatul liniei.

CUIBUL CU BIBELOURI. Ce se intamplase in 15 ani, cine mai traia dintre cunoscuti, cati ar mai fi vrut sa-l revada? Orasul natal l-a intampinat cu o atmosfera neinchipuita de el. Blocuri noi, viermuiala oamenilor prin fata unor vitrine stralucitoare, in timp ce din peticele hainelor sale rabufnea un damf de mucegai. Din banii adunati in minele de plumb si in inchisoarea din Aiud a platit taxiul. In fata blocului din Calea Victoriei, scaldata-n soare, spalata, cu parcarile proaspat vopsite, a oprit pentru o clipa inainte sa sune la usa sotiei sale. "Nu mai locuieste aici, incercati la 29, alaturi. Stiti, s-a recasatorit...".

I-a deschis apoi un "tanar cu statura de atlet, fostul copil jucaus cu parul negru si fata bronzata". Acesta s-a lasat imbratisat, fara vreo emotie vizibila, de tatal sau, omul despre care nu-si amintea nimic...

Scena 1: "Era inutil sa mai stea, atata vreme cat feciorul nu avea chef sa stea de vorba cu un strain aparut ca o stafie in postura de tata, un puscarias daramat fiziceste. Nu-i putea reprosa nimic. Era prea tarziu."

NORI IN UNIFORMA. Dupa 185 de kilometri parcursi prin vaile si mlastinile de la cotul Donului, Ion Constantinescu a reusit sa scape din incercuirea gigantica a rusilor, intr-o coloana care cuprindea 35.000 de ostasi romani si germani storsi de ultimele puteri. Un mars fara oprire si fara o farama de paine, timp de cinci zile neintrerupte, i-a salvat viata reusind sa scape de rusi la Morozovskaia, la 100 de kilometri sud-vest de Stalingrad. Pe drumul retragerii privea cu durere la crucile fostilor camarazi, stiind ca inamicul ateu ce-i urmarea le va pune pe foc. Pe un ger care cobora pana la - 36° C, cavaleristul a strabatut si cei 1.700 de kilometri pana la Nistru. Comandant de pluton - si mai apoi de escadron - a trait clipe dramatice pe frontul de est, unde imaginile resturilor umane amestecate cu cele ale cailor si lipite de fiare arse si contorsionate de explozii, erau ceva comun. Nu era loc de visare. Cand iti zburau gandurile, o faceau cu tot cu cap. Si al lui era sa-l paraseasca, dar schija ce i-a lovit casca de otel a cazut pe lat fara s-o strapunga, doar un bob fierbinte i-a scrijelit obrazul.

Scena 2: "In timp ce cobora spre rau capitanul Scurtulescu, comandantul escadronului, s-a trezit strigat pe nume din spate: - Domnule capitan Scurtulescu, aici este Neacsu si Brandabur. Veniti la noi sa nu va prinda rusii. Era vocea unuia dintre ostasii lui. Nu banuia capcana. Il strigase unul dintre ostasii lui capturati de inamic si obligati cu baioneta in coasta sa-si cheme comandantul. (...) S-au trezit in fata infanteristilor sovietici care i-au somat sa se predea. Capitanul nu s-a lasat intimidat. Tinea in mana o grenada ce avea cuiul de siguranta desurubat. A aruncat-o in palcul de uniforme ce abia se distingea prin ceata, iar cu pistolul de rachete a tras un cartus chiar in figura primului rus. A facut stanga-mprejur si-a disparut cu telefonistul prin panza de ceata. Cand a ajuns la plutonul lui Stoian a avut surpriza sa constate ca-si pierduse un paslar. Era salvat".

Pana la Nistru regimentul lui Ion Constantinescu a fost decimat, pe malul raului neajungand decat o suta de oameni si 175 de cai. Pe ger cumplit, moartea venea calduta... Pentru toti, morti si vii, frontul de est se inchisese.

COBORAREA IN INFERN. Dupa ce s-a terminat razboiul, a fost arestat de "Siguranta". Incepuse vanatoarea de vrajitoare. Avocat din pasiune, iubitor si increzator in dreptatea oamenilor si a lui Dumnezeu, Ion a incercat sa restituie fostilor proprietari, pe cai legale, o casa care n-ar fi trebuit nationalizata. Cautand probe pentru proces, intra in contact cu un grup de rezistenta anticomunista. Asa ajunge ca, la randul sau, sa fie implicat in procesul intentat acelor "banditi" din munti si sa fie condamnat la 16 ani de munca silnica. Batai, torturi fizice si psihice, mancare infecta, cele mai groaznice umilinte la care poate fi supusa o fiinta umana, de toate acestea a avut parte.

Scena 3: "Slujba Invierii fusese oficiata aproape in intregime. Heruvicul si Tatal nostru intonate de cor parca zguduiau zidurile. A fost o noapte coplesitor de emotionanta. Chiar si garda din curte a ramas tintuita cateva minute sa asculte textul Evangheliei si raspunsurile sublime date de corul studentesc. Aproape trei sute de arestati, uniti intr-o comuniune sufleteasca, parca uitasera de surghiunul in care se aflau (...), aducand un gand de recunostinta si evlavie pentru Iisus cel rastignit si inviat din morti."

Decizia ONU referitoare la detinutii politici, impusa statului roman comunist in 1964, l-a salvat din cea de-a douasprezecea inchisoare. Mai avea un an de facut.

ARMONIE SI AMURG. Teama, o prea lunga asteptare, Dumnezeu stie ce a fost, a facut-o pe prima sotie a lui Ion sa-l paraseasca si sa-si caute fericirea in alta parte. Intreaga lui dragoste rezervata familiei s-a revarsat asupra fiului, pe care l-a regasit, dupa 15 ani de inchisoare, complet transformat si cu amintirile despre tatal sau sterse de vreme. Veteranul de razboi si al puscariei comuniste si-a refacut viata alaturi de o femeie care a reusit sa-i stearga tot amarul memoriei acelor vremuri. "Armonie si amurg", al patrulea volum al romanului autobiografic al lui Ion Constantinescu, "inunda cuibul armoniei cu pagini de iubire si clipe de fericire ale cuplului care si-a regasit tineretea in varsta a doua cu coloritul ei de impliniri si satisfactii de neuitat. Agonia unei epoci sumbre care le-a afectat viata, dar si amurgul implacabil al narcisei ce se stinge intr-un neprevazut ireparabil". O casnicie de 30 de ani, neumbrita in intimitatea ei, si-a pus cea mai puternica amprenta asupra lui Ion. "Este fantastica dragostea care poate trece peste orice mizerii aruncate din afara, peste orice comunist abject, peste sechelele lasate mintii de cadavrele razboiului si ale edificarii societatii socialiste".

Scena 4: "Omagiu divinei mele sotii, DALILA".

AMURGUL CENUSIU. Astazi Ion Constantinescu are 89 de ani si este o forta spirituala cum rar intalnesti. Scrie carti pe care le semneaza cu pseudonimul Maracineanu, dupa numele satului natal Maracineni. Este membru de onoare al Partidului National Liberal, singura recunoastere a trecutului si activitatii sale politice pe care a acceptat-o. Cotroceniul i-a adus un omagiu decorandu-l cu Ordinul de merit pentru trecerea sa cu credinta prin vitregiile razboiului. Are o voiciune si sclipiri de necrezut pentru un nonagenar, dar perfect explicabile pentru o minte ce a fost nevoita sa iasa din cele mai negre dureri si apoi sa traiasca bucurii imense, intr-o casnicie aproape ideala. Lui Ion Constantinescu trebuie sa-i spunem "La multi ani" in fiecare zi, acum in amurgul deloc cenusiu al vietii sale.

Scena 5: (Fara) Sfarsit

P.S. Intertitlurile acestui articol reprezinta numele fiecaruia dintre cele cinci volume ale pseudoromanului "Cuibul cu bibelouri", aparut la Editura Vasile Carlova, Bucuresti, 2003.

COTUL DONULUI

"Era a treia zi de Craciun. Circa 35.000 de oameni marsaluiau, un fluviu de fantome mute ce curgea lenes printre nameti. Rafalele razlete ale catorva cuiburi de automate erau tratate cu indiferenta. Era nepasarea in fata mortii. Semnul crucii ne injectase leacul miraculos"

POEZIE

"In celula zgariam poezii pe o sticluta de medicamente data cu sapun. Dar mintea mea a fost cel mai bun volum de versuri. La cat plumb am inhalat in mina, l-as fi putut tipari foarte usor."

PUSCARIAS

Membru de onoare al PNL In 1990 a refuzat candidatura pentru deputatia de Arges In 1992 i s-a propus sa devina ministru al Justitiei, refuza si il propune pe prietenul sau Mircea Ionescu-Quintus Este epitrop la Biserica Amzei Scriitor, a publicat pseudoromanul "Cuibul cu bibelouri" - viata sa romantata, precum si volumul de versuri "Sete de jaratic" - poezii memorate in inchisori