"Ion Antonescu mi-a cerut sa-l impusc"

MESERIE - Soldatul Marin Chiripuci pazea, in 1946, celula in care era inchis maresalul Avea 24 de ani si trecuse prin ororile celui de-al doilea razboi mondial. Considera o minune faptul ca el a scapat cu viata din iadul in care au pierit atatia camarazi de arme. Tot o sansa a vietii a fost sa-l intalneasca, in ultimele zile ale lui, pe maresalul Ion Antonescu.

AMENINTARE. Pe cand era paznic la Jilava, Marin Chiripuci ar fi raspuns cu viata daca maresalul s-ar fi sinucis

Nascut la 26 iulie 1922 in comuna Arsache - azi Vedea - din judetul Vlasca (Giurgiu), Marin Chiripuci, fiu de plugar, absolvent de scoala elementara, a fost incorporat de Fortele Terestre, in anul 1943, la Centrul de Infanterie al Artileriei. A participat activ la operatiunile militare din cadrul celui de-al doilea razboi mondial, avand functia telefonist-centralist la Divizionul de Reperaje. Azi, la cei 82 de ani, nea Marin povesteste, cu aceeasi luciditate pe care a avut-o cand era tanar, un eveniment major din istoria Romaniei la care a fost martor.

ANI DE RAZBOI. In perioada 1943-1945 a luptat pe front. A ajuns pana in Cehoslovacia, insa, dupa eliberarea ultimelor brazde de pamant romanesc de catre armata romana, si nu de catre rusi, cum se spunea pana nu demult, cele mai grele momente prin care a trecut au fost luptele de pe teritoriul unguresc. Nici astazi nu poate uita acele zile de cosmar, cand se strecura prin ploaia de gloante, plin de sange si ud pana la piele. Desi avea vestonul imbibat tot timpul de sangele colegilor de arme, el, din fericire, a scapat neatins.

S-a considerat, si se considera si astazi, o persoana foarte norocoasa si pune totul pe seama unei minuni. Caci minune a fost, spune el cu convingere, faptul ca a reusit sa se mai intoarca acasa, in vreme ce foarte multi dintre camarazii sai au murit, au fost raniti sau pur si simplu au disparut facuti bucati si inghititi de suflul bombelor si al grenadelor.

AMINTIRI. Nea Marinica se considera o persoana norocoasa, pentru ca a scapat cu viata de pe front

DE PE FRONT LA PENITENCIARUL JILAVA. Imediat dupa incheierea ostilitatilor, a fost repartizat sa pazeasca Inchisoarea Jilava. Era in iarna anului 1946. Ajunsese la saturatie dupa atatia ani de catanie. Mai avea doar cateva saptamani si trebuia sa predea la magazie hainele militare. N-a fost sa fie asa, deoarece unul din detinutii politici de aici a evadat si toti militarii din garda au fost pedepsiti, sefii comunisti prelungindu-le stagiul militar cu inca patru luni. Doamne! Ce tratament le-a tras dupa aceea Dumitru Pristavu, comandantul penitenciarului, care i-a facut in fel si chip. Bine ca detinutul respectiv a fugit printr-un alt sector, si nu prin al sau... Si mai mare noroc a fost atunci cand fugarul a fost prins si reincarcerat.

In aprilie 1946, nu-si mai aminteste exact ziua, a fost pus sa pazeasca o celula, "ca la carte", spunandu-i-se raspicat si in termeni categorici: "Ai grija, daca dispare asta sau cumva se spanzura ori face vreo dracie, ai sa ajungi direct in fata plutonului de executie, ai inteles?". Cand s-a uitat mai atent la detinut, nu i-a venit sa creada ochilor: era Maresalul Ion Antonescu. Marin Chiripuci fusese avertizat de superiorii sai in privinta lui Antonescu. De la ei a aflat si ca, in perioada detentiei de aproape doi ani de la Moscova, unde fusese inchis intr-un castel, Antonescu incercase sa se sinucida. Acest lucru i-a fost confirmat ulterior si de maresal, in discutiile pe care le-au avut.

"Bai, soldat, bai, Marinica, vreau ca tu sa ma impusti!"

ALEGERE. Maresalul si-ar fi dorit sa fie impuscat de Marin Chiripuci inainte de a fi condamnat la moarte